Partidul Noua Democrație și liderul său, prim ministrul Greciei, Kyriakos Mitsotakis, un model pentru partidele de centru dreapta din Uniunea Europeană?

Noua Democrație (ND) a obținut în scrutinul parlamentar din 21 mai 40,8% din voturi și 145 din cele 300 de mandate, cu șase mai puțin decât majoritatea absolută în Vouli, parlamentul unicameral al Greciei. Liderul ND, premierul Mitsotakis, a declarat că dorește organizarea unui scrutin repetat, care se va desfășura prin revenirea la vechea lege electorală care acordă un bonus între 20 și 50 de mandate, în funcție de scorul obținut, partidului clasat pe primul loc. În acest fel, cu un scor similar, ND ar obține o majoritate absolută confortabilă.

Scorul procentual al ND s-a îmbunătățit cu mai puțin de 1% față de precedentul scrutin din 2019, dar acum a devenit al doilea membru al Partidului Popular European (PPE) ca scor, după Partidul Naționalist din Malta, aflat în opoziție cu 41,7% la ultimele alegeri într-o țară cu o populație ceva mai mare de 500.000 de locuitori și cu practic numai două partide veritabile.

În alte state europene mari ca Germania, Franța, Spania și Polonia, partidele de centru dreapta sunt în opoziție, iar în unele țări în care conservatorii au repurtat succese la cele mai recente alegeri, ca Suedia și Finlanda, partidele din PPE au ajuns la alianțe de guvernare cu dreapta populistă sau extrema dreaptă, cum o numesc unii.

În Italia, Forza Italia al fostului premier Silvio Berlusconi a ajuns un partener minor la guvernare al Fraților Italieni, partidul prim-ministrei Giorgia Meloni, în timp ce în Ungaria FIDESZ al premierului Viktor Orban s-a transformat într-un partid populist și a fost exclus din PPE.

În ultimii patru ani, beneficiind de o majoritate absolută, ceea ce niciun alt partid de centru-dreapta dintr-o țară UE nu are, premierul Mitsotakis, un fost bancher cu studii în Statele Unite, a dus o politică economică de reforme liberale care au readus Grecia pe linia de plutire după naufragiul economic din 2015 și ajutorul financiar condiționat care a impus o reajustare de proporții și a redus produsul intern brut cu un sfert.

Mitsotakis a renunțat la obsesiile naționaliste ale predecesorului său, Antonis Samaras, și-a tras partidul spre centru și este un pro-european consecvent. În același timp, el nu are la dreapta spectrului politic un partid important, ca în Germania, Franța, Spania, Austria, Suedia, Finlanda, Danemarca sau Estonia.

În Grecia dreapta populistă, ultra-naționalistă sau extremă, cu un limbaj xenofob și rasist, a fost adeseori implicată în acte de violență și terorism, cum a fost cazul partidului Zori Aurii, ai cărui lideri au fost condamnați la pedepse cu închisoarea pentru uciderea rapper-ului anti-fascist Pavlos Fyssas. În Grecia nu există un partid important care să fi trecut prin procese de dediabolizare și respectabilizare ca Reunirea Națională în Franța, Frații Italiei sau Democrații Suedezi și ca atare nu constituie un pericol electoral pentru Noua Democrație.

Așadar, sunt Noua Democrație și premierul Mitsotakis un model pentru centru-dreapta european? În teorie, politicile economice liberale și pro-europenismul moderat ar trebui să prezinte atracție pentru clasa de mijloc, devenită majoritară în societate. Dar condițiile specifice ale Greciei, cu sistemul electoral care favorizează guvernele monocolore este diferit de cele din UE care duc în mod inevitabil la coaliții și unde Polonia și Ungaria sunt excepții.

În afară de aceasta, premierul Mitsotakis (descendent al unei ilustre dinastii politice, fiu al premierului între 1990 – 1993 Konstantinos |Mitsotakis) a fost acuzat tendințe anti-democratice, cum ar fi implicarea serviciilor secrete în supravegherea adversarilor politici, cum ar fi Nikos Androulakis, liderul PASOK (social democrat) sau presiuni asupra mass-mediei, ceea ce au făcut ca presa din Grecia să fie clasată pe cel mai jos loc al libertății presei în 2022 în clasamentul anual întocmit de Reporters Sans Frontières.

Așadar, triumful electoral al lui Mitsotakis și al Noii Democrații în Grecia este mai degrabă o excepție pentru centru-dreapta european și ca atare greu de copiat.