Partidul toxic pentru libertatea presei. Dragnea a dus cenzura și auto-cenzura de pe vremea lui Năstase la alt nivel

De Ziua Mondială a Libertății Presei, trebuie să avem libertatea de a spune răspicat: PSD este și a fost un partid toxic pentru presă. De câte ori s-a aflat la guvernare, a tratat mass-media brutal, prin amenințări și acțiuni de forță sau a cumpărat-o pentru a manipula informația. Cenzura și auto-cenzura s-au instalat rapid în redacții de câte ori acest partid a guvernat România.

Pentru cei care au uitat cum funcționa presa sub guvernarea Năstase (2000 – 2004) sau n-au cunoscut perioada, găsiți la sfârșitul textului un raport publicat de Freedom House (organizația din Washinton DC) dedicat anului 2004, un an de campanie electorală la fel ca acum.

Presa era parțial liberă, guvernul Năstase cumpăra tăcearea presei cu publicitate de stat sau prin alte cadouri, cum ar fi tăierea unor datorii de milioane de euro Pro TV-ului condus la acea vreme de Adrian Sârbu. Dacă aceste metode nu funcționau, guvernul trecea la amenințări directe împotriva jurnaliștilor pe persoană fizică sau împotriva organizațiilor din care făceau parte.

La televiziunea și radioul de stat, cenzura se manifesta în forță, la fel ca azi. Aceste redacții descoperă libertatea de expresie numai când PSD intră în opoziție.

Față de acum 15 ani există totuși o diferență notabilă. Publisherii străini aproape că au dispărut din presa românească, în schimb s-au întărit mogulii locali. Dragnea a dus cenzura și autocenzura de pe vremea lui Năstase la alt nivel.

Marii moguli sunt azi partenerii liderului PSD. Antena 3 s-a transformat oficial în televiziune de partid, după ce soția lui Adrian Ursu, omul care conduce editorial televiziunea, a ajuns peste noapte pe locul doi pe listele PSD la europarlamentare. Televiziunea fugarului Ghiță este aliatul ideal în lupta împotriva justiției. Digi24.ro a diminuat tonul critic, iar mai mulți jurnaliști au plecat.

Unii moguli au o cauză comună cu a politicienilor: lupta împotriva justiției. Pe tema asta se înțeleg perfect și fără bani.

Jurnaliștii care au investigat afacerile și averea liderului PSD (Belina, Brazilia) au fost călcați de anti-fraudă în mod abuziv, amenințați cu anchete penale sau cu amenzi de către oficiul pentru protecția datelor cu caracter personal.

Cenzura și autocenzura se manifestă mult mai brutal față de guvernarea Năstase. Mizele au crescut semnificativ. Politicienii s-au capitalizat, au mai mulți bani la dispoziție și ceva infinit mai important de apărat decât imaginea lor sau a partidului: libertatea fizică.

Ziariștii, la rândul lor, au pierdut ceva, în toți acești ani: motivația interioară, credința într-un viitor mai bun. Atunci erau la orizont NATO și UE, lumea occidentală. Azi ne luptăm să nu ieșim din ea.

Mulți se văd captivi într-o presă mai mult sau mai puțin controlată. N-au prea multe opțiuni la îndemână, dar, cu toate acestea, mai sunt destui care se încăpățânează să-și facă meseria și să sape după adevăr.

Iar față de 2004 există o diferență uriașă: expansiunea internetului, care ne dă multora dintre noi spațiul vital pentru a ne face meseria așa cum știm mai bine.

S-a mai schimbat ceva: structura economiei. Publicitatea de stat nu mai joacă un rol atât de important ca acum 15 ani. Politicienii pot dirija în continuare fluxuri financiare mari, dar nu pot controla toată piața de publicitate și, mai ales, nu pot opri cititorii să doneze pentru publicațiile pe care le susțin.

Lumea s-a schimbat și asta oferă o speranță în plus față de universul închis al anilor 2000. Încă ceva: chiar și atunci, cu tot controlul strict exercitat asupra presei, Năstase a pierdut alegerile.

Redăm mai jos raportul Freedom House despre starea presei din România în 2004, ultimul an al guvernării Năstase:

”În ciuda garanțiilor constituționale care asigură libertatea de expresie, există un control politic și economic extins asupra media, care a condus la autocenzură, lipsa pluralismului și la diminuarea independenței presei. Pe măsură ce România avansează către statutul de membru UE, Parlamentul European a cerut în mod repetat României în 2004 să garanteze libertatea presei. Un nou Cod Penal adoptat în acest an și programat să intre în vigoare în 2005 a dezincriminat calomnia, dar aceasta rămâne pedepsită penal cu amenzi foarte mari. UE continuă să critice România pentru amestecul politic în justiție și pentru lipsa independenței sistemului judiciar.

În ianuarie, o echipă de jurnaliști și colaboratori ai săptămânalului Dilema au părăsit redacția după ce Parlamentul a stabilit că guvernul trebuie să numească membrii board-ului editorial al revistei (Notă: se referă la momentul în care ziariștii au plecat din redacția Dilema și au fondat Dilema Veche, deținută privat). Partidul de guvernare, PSD, dornic să facă o impresie favorabilă în UE, nu apreciază criticile presei și a devenit mai puțin dispus să furnizeze informații către media. Postul național de televiziune a anulat o emisiune cunoscută pentru abordarea unor subiecte sensibile, cum ar fi neajunsurile democrației românești.

În octombrie, Senatul Românie a retras acreditarea României Libere, un ziar critic de opoziție. Centrul Român pentru Investigații Jurnalistice susține că articolele de investigație dispar din presa locală și că sunt în declin și la nivel național. Potrivit agenției Media Monitoring, lipsește pluralismul media și au loc încercări frecvente de a manipula informația de către media controlată de stat, în special de către postul național de radio.

Posturile TV deținute de stat acordă puțin spațiu de emisie Opoziției politice sau jurnaliștilor critici. În toamnă, acoperirea campaniei prezidențiale de către media controlată de stat a fost manipulată, iar reportajele erau favorabile PSD.

Un reporter de la TVR a ieșit public și a acuzat postul de cenzură și de conformare cu cererile guvernului.
În martie, unui jurnalist maghiar cunoscut pentru atitudinea sa de dreapta i s-a interzis intrarea în România din motive de securitate națională invocate de autoritățile române.

În 2003, mai mult de zece jurnaliști au susținut că au fost agresați din cauza articolelor publicate, însă nimeni nu a fost condamnat. În schimb, atacurile și amenințările împotriva jurnaliștilor au continuat în acest an (Notă – 2004).
Proprietarii media sunt cel mai adesea edituri străine, foști politicieni și oameni de afaceri, iar jumătate din toate televiziunile locale sunt deținute în parte de oameni de afaceri și oficiali ai partidului de guvernare.

Diversitatea în ce privește proprietatea presei tipărite e într-o situație mai bună, dar persoane având strânse legături cu PSD controlează numeroase ziare. Jurnaliștii de la Evenimentul Zilei și România Liberă, ambele cunoscute pentru tonul critic la adresa guvernului, acuză proprietarii străini, Ringier (Elveția) și WAZ (Germania) de interferență editorială după ce le-au cerut jurnaliștilor să diminueze tonul critic în relatările despre guvern.

Ringier și WAZ dețin împreună 3 dintre cele mai vândute ziare. Publisherii străini spun că sunt presați să îndulcească tonul critic pentru a securiza veniturile din publicitate. Publicitatea guvernamentală în presă a crescut în acest an la 8 milioane de dolari cheltuiți față de 2 milioane în 2003.

UE a dat publicității un raport critic în toamnă, susținând că guvernul a șters datoriile pentru câteva organizații media în schimbul unei abordări favorabile și a recurs la intimidări prin intermediul taxării punitive împotriva presei critice.
Într-o moțiune introdusă de Opoziție în octombrie, aceasta a condamnat încercările guvernului de a controla media. În decembrie 2004, Traian Băsescu a câștigat alegerile prezidențiale și a promis să schimbe tratamentul acordat presei de către guvern și să întărească libertatea presei.”