Paștele departe de țară. Preotul IT-ist din Liege: România este doar o destinație de excursie

Pentru românii din Liege, Paștele reprezintă unul dintre rarele momente când sunt uniți ca și comunitate și obiceiuri. Pe rețelele de socializare există sute de grupuri denumite “Români în …”, punctele însemnând numele unor orașe din Europa. La fel există și trei grupuri pe Facebook cu numele Români în Liege din care fac parte câteva mii de membri. În postările lor se găsea și programul slujbelor de Sărbători de la Biserica Ortodoxă Română .

Slujba Învierii-lumină pentru sute de oameni

Înainte de miezul nopții, câteva străduțe dintr-un cartier periferic al Liege-ului se aglomerează cu mașini cu numere de România sau Belgia din care coboară sute de oameni îmbrăcați frumos cu costume și cămăși. Marea majoritate sunt români, dar și ortodocși din alte țări est-europene care au venit pentru slujba de Paște.

Aflată între case locuite de belgieni, micuța capelă de pe strada Rue de Airelles este înconjurată de sute de oameni cu lumânări aprinse în mână care ocupă toată străduța. În timp ce majoritatea femeilor, mai evlavioase de fel ascultă slujba, bărbații se retrag în spatele mașinilor și scot din portbagaj ouă roșii și câteva pahare de vin.

Se cunosc între ei și cu acest prilej discută despre problemele lor, schimbă informații despre locurile de muncă sau viața de zi cu zi în Belgia. Imediat după citirea Evangheliei care vestește Învierea Domnului, cea mai mare parte a oamenilor se îndreaptă spre casele lor unde se vor aduna în grupuri pentru a petrece românește. În spatele unei mașini, Daniel din Ploiești, îmbrăcat în cămasă albă și înconjurat de prieteni români din Belgia mă invită și pe mine să beau un pahar de vin și să ciocnesc un ou roșu cu ei. Îmi spune că ar vrea să se întoarcă acasă, dar nu acum”Avem case acolo și am vrea să petrecem de Sărbători așa cum o făceam în România. Aici e mai greu pentru că majoritatea luni mergem la muncă, dar ne strângem aici și păstrăm tradițiile”, ne povestește Daniel cu o ușoară melancolie în voce.

Parohia Ortodoxă, locul de întâlnire a românilor

Preotul Ștefan Barbu, cel care slujește la biserica “Pogorârea Sfântului Duh” ne-a povestit câteva lucruri din viața comunității de români din Liege “În fiecare an de Paște avem câteva sute de oameni la slujbă, dar și în cursul anului la slujbe vin câteva zeci de fiecare dată. Asta poate și pentru faptul că biserica reprezintă un loc de rugăciune, dar și de întâlnire și socializare a românilor care sunt aici în număr destul de mare ca de altfel peste tot în Europa” ne-a spus preotul. Pe lângă slujbele care sunt oficiate de sărbători sau săptămânal, preotul mai organizează diverse evenimente pentru a îmbina atât rugăciunea, cât și socializarea. Clădirea bisericii românești este o fostă capelă romano-catolică pe care preotul a cumpărat-o cu credit bancar pentru a avea un loc unde să oficieze slujbele. ”Parohia există încă din 1989 aici, dar eu sunt preot din 2008. Inițial funcționa într-o casă închiriată, dar de ceva timp, am cumpărat prin credit bancar această capelă romano-catolică și am renovat-o . Toate astea le-am făcut prin fonduri proprii pentru că Patriarhia nu are fonduri pentru toate aceste comunități din Europa. S-ar putea face și mai mult, dar de multe ori ducem lipsă nu neapărat de bani, ci de resursa umană, pentru că aici toți muncim și timpul este limitat ” ne-a spus părintele Ștefan.

Preotul ne-a mai spus care este de fapt mecanismul funcționării bisericilor din Diaspora: ”Peste nouă zeci la sută din cei care suntem preoți în comunitățile de români din Vestul Europei suntem oameni care avem un job al nostru și facem asta din pasiune. Eu am venit din 2007 în Belgia, am făcut studii la Leuven și acum lucrez, ca să zic așa, IT-ist în cursul săptămânii. Vin la biserică de la o sută de kilometri distanță și îmi pare rău că nu pot sta mai mult timp pentru că, așa cum mai spus, resursa umană este principala lipsă ”, s-a destăinuit părintele Barbu.

Românii din Occident asimilați deja de țările care i-au primit

Părintele Ștefan ne-a explicat că spiritul românesc începe să se piardă pe măsură ce anii trec peste cei plecați la muncă în Vest. “Pentru noi, cei de patruzeci de ani, acasă înseamnă Belgia. Nu mai putem spune că ne vom întoarce vreodată în România, chiar dacă acolo avem case, rude …Planul de a face ceva bani și a te întoarce funcționează doar atunci când pleci. După un an, doi, când vezi că aici un loc de muncă stabil, ești plătit corect și integral, acasă înseamnă aici. România este doar o destinație de excursie și, după foarte puțin timp, realizezi că nimic nu se schimbă și nu ai cum nici măcar să te gândești la întoarcere”, a povestit preotul din experiența lui cu mii de români din Liege.

Totodată, el a încercat să tragă și un semnal de alarmă în ceea ce privește migrația oamenilor din România. ”Se pleacă foarte ușor din România, nu mai este ca în comunism sau chiar în anii 90 când au existat adevărate drame ale celor care vroiau să plece. Acum, mulți tineri, ca și mine în 2007, pur și simplu se urcă în avion și își găsesc un rost aici. O inconștiență a autorităților din România. Jumătate din cei care sunt aici sunt  asistenți medicali și ceilalți medici sau oameni caificați într-o meserie, care au devenit deja belgieni în toate sensurile. Deja în multe familii de români de aici se vorbește în casă fie franceza, fie olandeza pentru că au copiii la școală aici, unii dintre cei mici vorbesc româna ocazional sau chiar deloc. Am avut la biserică cursuri de limba română pentru copiii românilor de aici”.