Patriarhul Kirill, izolat de bisericile ortodoxe, cu excepția Serbiei / Jocurile Rusiei la Muntele Athos, unde a fost arborat un drapel pe care scrie „Armata Ortodoxă Rusă”

Patriarhia Moscovei rămâne fără aliați din cauza poziției sale față de invazia rusă în Ucraina. Din ce în ce mai mulți întâistătători ortodocși se distanțează de Biserica Rusă, care acum pare să aibă de partea ei doar Biserica Serbiei, „satelitul” său tradițional de ani de zile, scrie Eleftheros Typos, citată de Rador.

Războiul din Ucraina a schimbat echilibrele nu numai dintre state, ci și dintre Biserici, ai căror conducători îl urmăresc cu deosebită îngrijorare pe patriarhul rus Kirill susținând narativul de război al Kremlinului și evitând să condamne în vreun fel acțiunile agresive ale acestuia.

Se estimează că lui Kirill – un prieten apropiat al lui Vladimir Putin – i se va cere în viitorul apropiat să dea explicații pentru această atitudine și pentru toate celelalte eforturi pe care le-a făcut pentru a-și extinde influența asupra țărilor slavofone, precum și în Orientul Mijlociu.

Deși încă de la întronizarea sa (2009) a încercat să coalizeze în jurul său Bisericile Ortodoxe pentru a se impune pe harta mondială a ortodoxiei, astăzi Kirill pare izolat. Este un fapt că până și Bisericile care l-au susținut, precum Polonia, România, Bulgaria și Georgia, adoptă o poziție diferită.

Este impresionantă poziția recentă a Bisericii Ortodoxe din Polonia în favoarea Patriarhiei Ecumenice. Întâistătătorul acesteia, Mitropolitul Varșoviei Savva, avea relații deosebit de cordiale cu Kirill și a sprijinit Biserica pro-rusă a Ucrainei condusă de Onufrie. Însă de când Kremlinul a invadat Ucraina, situația s-a schimbat.

Acest lucru se poate vedea și din recenta vizită a Patriarhului Ecumenic Bartolomeu în Polonia, în taberele de refugiați ucraineni (la invitația președintelui Andrzej Duda și a întâistătătorului Bisericii Poloniei).

Caracteristică în acest sens este poziția adoptată de Biserica Poloniei față de atacul Rusiei asupra Ucrainei (la sfârșitul lunii martie): „În mod neașteptat a avut loc invadarea teritoriului Ucrainei de trupele ruse care au declanșat acțiuni de război. (…) Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Autocefale a Poloniei, ghidat de preceptele biblice, solicită autorităților Federației Ruse, conduse de Președinte, să înceteze ostilitățile în Ucraina, considerându-le ilegale și de neînțeles”.

„Împotriva” Patriarhiei Moscovei se află Biserica Greciei, inclusiv cei din cadrul acesteia care în trecut au fost susținători fervenți ai Rusiei. Atena a fost în mod tradițional de partea Patriarhiei Ecumenice, de aceea a fost și prima care a recunoscut autocefalia Bisericii Ucrainei, ceea ce a făcut ca Moscova să întrerupă orice comunicare ecleziastică cu Biserica Greciei.

La „frontul” format împotriva Patriarhiei Ortodoxe Ruse participă și Biserica Ciprului, Arhiepiscopia Albaniei, Arhiepiscopia Americii și Patriarhiile Alexandriei și Ierusalimului. Patriarhia Alexandriei „are un motiv în plus”, întrucât rușii au creat recent un exarhat patriarhal în Africa. În orice caz, Kirill pare să piardă teren și în fața clericilor ucraineni pro-ruși, deoarece acum aceștia îl consideră liderul religios al țării inamice.

Toate acestea se întâmplă într-o perioadă în care Patriarhia Moscovei a declarat „război” Patriarhiei de la Constantinopol, ca reacție la recunoașterea Bisericii Ucrainene. Moscova nu a dorit cu niciun chip autocefalia ecleziastică a Ucrainei, pentru că patriarhia rusă și-ar pierde din prestigiu, dar și o parte importantă din marea sa mulțime de enoriași.

De la început, schisma a fost marcată de amenințările pe care Kirill le-a lansat spre Constantinopol. Ba chiar, printr-o serie de acțiuni agresive și șantaje, a încercat să împiedice autocefalia divizând, așa cum s-a spus în repetate rânduri în cercurile bisericești, lumea ortodoxă.

În ciuda presiunilor și amenințărilor, Patriahul Bartolomeu a procedat în mod canonic acordând autocefalia Ucrainei. Partea rusă, fără nicio intenție de a da înapoi, a întrerupt comunicarea cu Constantinopolul, vorbind despre un plan organizat al SUA cu scopul de a slăbi Biserica Rusă, dar și cu celelalte Biserici care au recunoscut autocefalia ucraineană. Ca răzbunare, Kirill a decis să înființeze două noi exarhate în Europa de Vest și Asia de Sud-Est, Africa, dar și o mitropolie în Spania și Portugalia.

Jocuri rusești la Muntele Athos

La Muntele Athos lucrurile sunt și mai complicate. De ani de zile, Patriarhia Moscovei și Kremlinul caută să aibă o „prezență puternică”, exercitând astfel influență asupra Muntelui Athos, având ca vârf de lance Mănăstirea Sfântul Pantelimon (mănăstirea rusă), unde recent a fost arborat un drapel al Imperiului Rus din vremea Romanovilor, pe care era scrisă sintagma „Armata Ortodoxă Rusă”.

Este considerată o organizație a fundamentaliștilor de extremă dreaptă, în timp ce, conform unor acuzații recente, prezența ultranaționaliștilor ruși este puternică în corpul central al Mănăstirii Esfigmenu.

Și în acest caz, scopul Rusiei este, după câte se spune, să lovească în prestigiul Patriarhiei Ecumenice.
Interesul Bisericii Ruse și al Kremlinului este deosebit de puternic pentru Mănăstirea Pantelimon. Este vizitată frecvent de oameni de afaceri ruși, care oferă donații mari pentru proiecte de restaurare, precum și de diplomați, politicieni și oficiali ruși.

De altfel, Mănăstirea Sfântul Pantelimon este „refugiul” spiritual al lui Vladimir Putin. Ultima oară a vizitat-o ​​în mai 2016, cu ocazia implinirii a 1.000 de ani de la înființarea ei, fără prezența Patriarhului Ecumenic, care a refuzat participarea.

Pentru a câștiga „sfere de influență” în cadrul comunității de la Sfântul Munte, care este subordonat spiritual Patriarhiei Ecumenice, se estimează că Rusia a oferit peste 200 de milioane de euro pentru proiecte de întreținere și restaurare, pentru construirea de paraclise noi și pentru reconstrucția clădirilor distruse de pe Muntele Athos.

În acest context, s-au depus eforturi pentru ca monahi ruși să se stabilească masiv la Sfântul Munte, cu scopul întăririi prezenței rusești în comunitatea monahală. Observând mișcările rusești și pentru a preveni această venire în masă, Patriarhul Ecumenic Bartolomeu a impus restricții, permițând ca doar 10% din totalitatea călugărilor să fie străini.

În orice caz, Patriarhia Moscovei revendică schituri care aparțin unor mănăstiri grecești. Astfel, ea cere Schitul Profetului Ilie, care aparține Mănăstirii Pantocrator, dar și pe cel al Sfântului Andrei care aparține Mănăstirii Iviron.

Sursa: Eleftherostypos/ Rador/ Traducerea: Carolina Ciulu