Patrimoniul antic al Irakului, amenințat de furtunile de nisip/ În următorii zece ani, nisipul ar putea acoperi până la 90% din siturile arheologice

Din cauza schimbărilor climatice și a gestionării deficitare a apei, multe zone din Irak sunt deșertificate. Fenomenul reprezintă o amenințare la adresa conservării siturilor antice, transmite Le Figaro.

Din vârful unei movile, arheologul irakian Aqeel al-Mansrawi contemplă patru milenii de istorie. În jurul său, valuri de nisip au acoperit parțial cu dune vechiul templu dedicat lui Shara din situl arheologic de la Umm al-Aqarib – „mama scorpionilor” în arabă -. „Acesta este unul dintre cele mai importante orașe sumeriene din sudul Mesopotamiei”, explică cercetătorul. Aqeel al-Mansrawi cunoaște ca-n palmă acest oraș de 5 kilometri pătrați, al cărui apogeu a fost în jurul anului 2350 î.Hr. El împărtășește o constatare amară: la Umm al-Aqarib, nisipul „acoperă acum o bună parte din sit”. Fenomenul este recent, datând de doar „aproximativ zece ani”.

Astăzi, la Umm al-Aqarib, ca și în multe alte situri arheologice irakiene, jefuirea nu mai este singura amenințare la adresa vestigiilor milenare conservate de climatul arid. Aceste situri antice și slab păzite sunt acum afectate puternic de efectele indirecte ale schimbărilor climatice, și anume salinizarea crescută și, mai ales, furtunile de nisip din ce în ce mai frecvente în Irak. Fenomenul este devastator: în 2022, o duzină de astfel de vijelii au măturat țara, potrivit unei numărători AFP.

„În următorii zece ani, se estimează că nisipul ar putea acoperi între 80 și 90% din siturile arheologice” din sudul Irakului, spune Aqeel al-Mansrawi. „Misiunile arheologice vor trebui să facă mai multe eforturi” pentru a curăța nisipul înainte de a putea începe săpăturile. Vânturile sunt acum „mai prăfuite” și „transportă fragmente de sol, în special nisip și nămol, care provoacă eroziunea și prăbușirea clădirilor antice”, spune Jaafar al-Jotheri, profesor de arheologie la Universitatea Al-Qadissiyah din Irak. Vina, spune el, o au iernile mai secetoase și verile mai lungi și mai fierbinți, în care temperatura depășește 50 de grade și care „slăbesc solul și îl fragmentează din cauza lipsei de vegetație”.

Potrivit ONU, Irakul este una dintre cele cinci țări cele mai vulnerabile la unele dintre cele mai tangibile efecte ale schimbărilor climatice, în primul rând la secetele prelungite. Acest dezastru este vizibil în special de-a lungul râurilor Tigru și Eufrat. Cele două râuri mitice, surse majore de irigații pentru agricultura irakiană, sunt acum reduse la cursuri de apă rare. În timp ce lipsa precipitațiilor este un factor major, autoritățile critică în special barajele construite în amonte de râuri de către Turcia și Iran, pe care Bagdadul le consideră responsabile de reducerea debitului de apă.