Patrioții de ocazie

Au trecut doar câteva zile de la sondajele care anunțau că încrederea românilor în Uniunea Europeană s-a prăbușit cu peste 20 de puncte în ultimii 8 ani, ajungând ca doar 46% să declare azi că apartenența României la Uniunea Europeană este un lucru bun, față de 62% media europeană, că politicienii de la vârful statului s-au și cățărat pe valul de euro-scepticism. Dacă românii au început să se uite strâmb la UE, de ce nu i-ar imita cei care-i conduc?

Prăbușit la rândul său în sondaje, președintele Klaus Iohannis a avut, săptămâna trecută, o reacție complet ieșită din graficele obișnuite la adresa Uniunii Europene. ”Este regretabil că astfel de abordări ultra-birocratice pun sub semnul întrebării buna credinţă a Comisiei”, a declarat șeful statului, criticând formula de calcul pe baza căreia Bruxelles-ul a anunțat despăgubiri pentru fermierii afectați de importurile de cereale din Ucraina.

La presiunea președintelui Iohannis, Comisia ar fi acceptat să revină asupra sumei de 10 milioane de euro, considerată derizorie de către autoritățile de la București. Fermierii români sperau să primească de vreo zece ori mai mult, dar fără să mai poată și demonstra pierderile cu hărtii.

Poate că președintele Klaus Iohannis nu va lăsa în urmă o Românie educată, dar o Românie euro-sceptică sigur lasă. În 2015, cam pe când prelua domnul Iohannis mandatul de președinte, numărul românilor care spuneau că apartenența la UE este un lucru bun era semnificativ mai mare, 68%, comparat cu media UE de la cea vreme, de 54%.

De atunci, încrederea în UE s-a prăbușit constant, fără că președintele să aibă vreo contribuție directă. Dimpotrivă, în primul mandat Klaus Iohannis a ținut linia pro-europeană în timp ce regimul Dragnea căuta să scoată România de pe orbita valorilor occidentale. În calitate de pro-european convins, Klaus Iohannis speră în continuare să ocupe una din funcțiile importante de la Bruxelles după încheierea mandatului la Cotroceni, vizând în principal funcția de președinte al Consiliului European.

Faptul că se bate pentru ca România să obțină mai mulți bani pentru fermieri e ok, acesta este rostul prezenței sale la ședințele Consiliului pe care speră se le prezideze într-o bună zi. Dar de aici până la a pune în discuție ”buna-credință” a Comisiei e cale lungă, pe care doar conspiraționiștii de profesie o străbat foarte repede și văd în spatele fiecărui gest al Bruxelles-ului un plan diabolic împotriva țărilor membre.

A înjura Comisia Europeană, ”birocrații de la Bruxelles”, a devenit o afacere rentabilă peste tot în UE, nu doar în România. Mereu sunt de vină alții pentru propriul tău eșec. 

Europarlamentarul REPER Dacian Cioloș a criticat vineri Comisia Europeană pentru că a aprobat punerea pe piață a unor produse alimentare ce conțin făină de insecte. El a argumentat astfel într-un comunicat de presă: ”Cultura noastră alimentară e cu totul alta în UE și nu văd de ce astfel de ingrediente ar trebui să facă parte din preparatele culinare pe teritoriul UE”.

Fost comisar european pentru agricultură și șef al grupului parlamentar Renew Europe, Cioloș a criticat ”rezultatul nepriceperii Comisiei Europene de a estima impactul public și politic și de a prevedea și contracara modul în care unele subiecte sunt folosite ca material de propagandă anti-UE. Subiectele de acest gen nu sunt evaluate corect de Comisia Europeană sau lideri politici europeni nici măcar din punct de vedere cultural. Astfel, toate măsurile pripite se întorc împotriva Uniunii Europene și o spun ca proeuropean”.

El a făcut aceste comentarii pornind la rezultatele unui sondaj realizat de Avangarde la comanda G4Media, care arată că la întrebarea „Dumneavoastră personal credeți că afirmația «Bruxelles-ul ne obligă să mâncăm insecte» reprezintă o realitatea sau este utilizată ca instrument de propagandă împotriva Uniunii Europene?”, 33% au răspuns că aceasta este realitatea, 50% au spus că este instrument de propagandă împotriva UE, 16% nu pot aprecia, iar 1% nu au răspuns.

”Ca să fie limpede, Comisia Europeană sau orice altă instituție europeană NU are cum să forțeze pe cineva să mănânce insecte sau orice altceva. NU există subvenții acordate de Uniunea Europeană fermelor de insecte. Există o serie de decizii ale Comisiei Europene, pe baza unor evaluări tehnice, care autorizează comercializarea de produse alimentare ce conțin ingrediente din făină de insecte, dar alegerea este a consumatorului, iar regulile de etichetare clare, astfel încât oamenii să știe ce cumpără”, a mai spus Cioloș.

Prin poziția adoptată, Cioloș întreține la rândul său narativul anti-european bazat pe afirmația falsă potrivit căreia ”Bruxelles-ul ne obligă să mâncăm insecte”, chiar dacă intenția declarata a liderul REPER este să ajute UE să nu greșească pe viitor. Dar ce sens are să țipi la Bruxelles fraze de genul ”Cultura noastră alimentară e cu totul alta în UE și nu văd de ce astfel de ingrediente ar trebui să facă parte din preparatele culinare pe teritoriul UE” câtă vreme tot tu admiți că nu te obligă nimeni să mănânci proteine obținute din insecte?

Ieșirea lui Cioloș pare complet lipsită de sens și se explică doar prin dorința de a exploata o temă cu potențial de cules voturi facile.

• Așa cum a explicat deja site-ul mapacuproiecte.ro, ”Uniunea Europeană a autorizat pentru consum aceste vietăți, pentru ca producerea și comercializarea lor să fie reglementate. Fluxul de imigranți din Asia a adus noi obiceiuri alimentare în Europa. Acestea nu pot fi interzise și trebuie reglementate, acoperite de o legislație. Totodată, insectele sunt prezentate de ONU ca o sursă alternativă formidabilă de proteine animale. Omenirea, tot mai numeroasă, are nevoie de surse de hrană. Autorizarea acestor surse nu conduce la impunerea lor consumatorilor. Uniunea Europeană cere ca producătorii să ofere informații clienților dacă anumite produse conțin proteine obținute din procesarea insectelor.”

În fine, nici liderul PSD, Marcel Ciolacu, n-a ratat momentul. Într-un interviu pentru România TV (post care oferă tribună narativelor rusești, conspiraționiste, anti-europene și anti-occidentale), Ciolacu a promis că după ce va ajunge premier va veni cu un program de guvernare în care accentul va fi pus pe „patriotismul economic”.

Găsim în discursul său o mulțime de narative cu substrat anti-occidental, de tipul „S-a dus vremea în care România închidea fabrici pe bandă rulantă și era o piață de desfacere pentru toată lumea!” sau proiectată viziunea sa etatistă asupra economiei în fraze aparent fără noimă: ”în perioadele de criză, statul trebuie să intervină pe o perioadă limitată. Dar nu e normal să nu lași o țară să nu aibă niciun nivel de trai (…) Altfel, vei avea o criză socială”.

Liderul PSD se pregătește intens pentru postul de premier, anunțând de pe acum că va juca rolul statului paternalist, care se îngrijește de toate și intervine puternic în economie. Elena Deacu a explicat pe larg în Economedia.ro Cum folosește statul român eșecul propriilor instituții pentru a interveni și mai puternic în piață.

N-a început bine campania electorală pentru alegerile din 2024 și politicienii români guvernează deja cu ochii pe sondaje și cu urechile ciulite la retorica anti-europeană a partidului extremist AUR, care crește în sondaje.

Ca orice lideri slabi, fără viziune pe termen lung, politicienii români nu se comportă ca o elită, care înțelege că rolul ei este să întoarcă un narativ periculos pentru țară, nu să se cațere pe el. Iar dacă ei, conducătorii țării se comportă așa, ce pretenții mai aveți de la oamenii de rând, manipulați de dimineața până seara de populismul mediatic în combinație letală cu disperarea unor politicieni care ar susține orice enormitate pentru o mână de voturi.

Am mai spus-o și o repet: România a ajuns într-un punct periculos, în care narativele anti-europene au făcut masă critică. Datoria liderilor politici adevărați este să facă tot ce le stă în putere să inverseze această direcție catastrofală, și anume ieșirea țării de pe orbita occidentală, pe care doar inamicii României și-o doresc.

Dar cum până la alegeri a rămas un an și ceva, tentația populismului va fi mereu mai puternică decât sentimentul responsabilității.