Patriotismul energetic al lui Burduja, o schemă ceaușistă pe gustul lui Orban sau Călin Georgescu

Ani de zile am tot sperat să vină generaţia tânără în politica românească, în special oameni cu studii la universităţi occidentale bune. Şi iată că au venit, sub forma ministrului energiei Sebastian Burduja, care lansează zilele astea nişte idei pentru sectorul energie care l-ar face mândru pe Nicolae Ceauşescu. Nu că ar fi vreo noutate pentru sectorul respectiv, calamitat timp de decenii de manageri de tip ’80, cu reformele blocate pentru ca nu cumva diverse grupuri de interese să piardă accesul la resurse publice. Doar că, după ce am scăpat de pesedistul Iulian Iancu şi schemele lui obscure pro-Gazprom, speram altceva de la absolventul de Harvard, Burduja.

Când colo, acesta ne serveşte nişte lozinci cu patriotism energetico-industrial care s-ar potrivi mai bine în biblia electorală a lui Călin Georgescu. De fapt, totul aduce foarte tare cu planul clientelar cu care Viktor Orban a sărăcit Ungaria în doar 10 ani şi a încălecat-o cu mafia lui personală. Or, cu istoria noastră de băieţi deştepţi în energie, pe care abia de curând şi cu mari eforturi i-am mai rărit, e un risc foarte mare să recădem în trecut.

Nu tot patriotism energetic pe pâine am consumat câteva decenii la rând din partea găştii ofiţerului secu Ioan Niculaie, plus presa aferentă & atârnătorii, care voiau gaz ieftin ca să fie locuri de muncă şi bine ţării? Adică acel Niculaie care nu doar sifona resurse publice, dar pare mai nou că îl finanţa şi pe Georgescu?

Concret, renunţarea la Green Deal înseamnă să pui cruce celor 15.6 miliarde euro din Fondul de Modernizare al UE, utilizabili până în 2030. Fondul de Modernizare e parte integrantă din Green Deal. E tot cam aşa cum Ciolacu şi PNL renunţă la aproape jumătate din cele 30 miliarde euro din PNRR, deoarece reformele necesare pentru a primi banii sunt prea dureroase pentru clientela de partid.

De fapt, Burduja propune să pierdem mai mult decât am spus – sunt aproape 20 de miliarde euro în joc, destinați tocmai modernizării sectorului energetic în România. Banii aceștia nu sunt vreo ”fiță climatică” sau wokisme cum cred ideologii, ci ne permit înlocuirea unor centrale și rețele de curent vechi de 50-60 de ani cu unele noi.

Iată marea afacere a acestei politici de ”înverzire” pe care ne-o vâră pe gât Europa: toate companiile cu emisii mari de CO2 din UE plătesc pentru aceste emisii într-o găleată comună de bani, care apoi se redistribuie către cele 13 țări rămase în urmă la investiți.

România e al doilea cel mai mare beneficiar din găleată. Exact ca în cazul contribuțiilor la bugetul UE, România dă mult mai puțin decât primește, e de departe beneficiar net. Deci dacă România vrea abandonarea Green Deal pentru că a cuprins-o un frison ideologic, sau doreşte cineva să se dea bine pe lângă administraţia Trump (mult succes, înghesuiala e mare) înseamnă că pur și simplu refuzăm 20 de miliarde gratis. Ar fi bine ca Burduja şi Ciolacu să își asume asta clar, la vedere.

Dar absurdul e şi mai mare decât atâta: chiar compania pe care vrea dl Burduja s-o salveze cu prioritate de tăvălugul ”înverzirii”, și pentru care cere de luni de zile ”extinderea termenelor pentru închiderea cărbunelui”, CE Oltenia, are proiecte aprobate de 991 milioane de euro din acest Fond de Modernizare pe care îl torpilăm populist. Asta, în condițiile în care CE Oltenia plătește mai puțin de atât pentru cât emite în fiecare an și primește pentru asta și o subvenție parțială de la stat!

Proiectele pe care le-a propus spre finanţare sunt făcute de români, nu impuse de afară. Ba chiar au fost cu greu acceptate de Bruxelles, că n-au prea multă noimă, dar pentru ele a insistat chiar România.

Singura explicație logică pentru care vrem să aruncăm acum la gunoi grămada asta de bani bani e că, de fapt, noi nu vrem să facem nimic. E fix ca pe vremea lui Iulian Iancu: nu vrem să ne batem capul cu investițiile, iar politrucii de la șefia companiilor din Ministerul Energiei sunt acolo pentru sinecuri, nu pentru proiecte.

Ce şi-au zis ei: dacă tot pierdem bani din PNRR pentru că nu dăm sinecuriștii afară, hai să facem treaba până la capăt şi să renunţăm la încă 20 de miliarde euro. Și banii din PNRR (2.8 miliarde de euro), și cei din programul operațional 2021-2027 Dezvotare Durabilă (900 de milioane de euro), și banii din Fondul de Tranziție Justă (2.5 miliarde de euro), sunt gândiți exact pentru modernizarea sectorului energetic și reconversia economică a zonelor afectate de tranziție.

Nici n-am mai pus la socoteală miliardele pentru consum mai eficient, de pildă clădiri, care nu-l privesc direct pe Burduja, că în guvernul României ministerele nu discută unul cu altul, ele fac direct politică la nivel mondial, cu Comisia şi Trump!

Aceste fonduri europene sunt parțial sau total blocate şi vor fi pierdute dacă ne decidem, ca pisica la uşă, că noi de fapt nu vrem Green Deal acuma când e accesibil, dar îl voiam foarte tare când nu era. Cel mai probabil, vor fi folosite tot în Green Deal de țările care vor să se modernizeze, precum Polonia sau Cehia, în timp ce noi vom spune, vorba bancului, ”se vede bine și de aici”.

Noi suntem fericiţi cu infrastructura din interbelic și comunism, nu ne interesează că România s-a schimbat și se schimbă. Consumul de energie electrică va crește de vreo două-trei ori în următorii 20 de ani, în rând cu lumea, însă noi iubim centralele din 1965, deși de niște ani de zile trebuie să importăm şi cărbune pentru ele. Cam aşa se rezumă pe scurt propunerile lui Burduja.

Mai mult despre (contra)reformele din energie, în Raportul Annual EFOR 2025