Patru din cele mai vechi localuri din Europa: Un mic bar de un mileniu, cel mai ”bătrân” han, „Ursul Roșu” din Freiburg și o cafenea venețiană de trei secole

Într-un prezent cu o cafenea, un restaurant și un hotel aproape la fiecare colț în jurul nostru, o întrebare naturală este, probabil “cum a început totul?”. Răspunsul este complicat, dar există în Europa câteva afaceri care ar putea fi fost martore acestui început – fie că e vorba de un bar micuț într-un orășel irlandez sau o cafenea faimoasă din centrul Veneția, aceste localuri sunt legate de un singur lucru: sunt cele mai vechi de pe continent.  

Barul lui Sean – cel mai vechi bar din Europa și probabil din lume

Povestea acestui bar aparent obișnuit, la prima vedere, începe în jurul anului 900 d. Hr., potrivit Blogului lui Sean.

Acesta poate fi găsit în județul Westmeath, într-un orășel de 20.000 de locuitori numit Athlone, cam la jumătatea drumului dintre Dublin și Galway.

Athlone, marchează locul unde a existat cândva un mare vad peste râul Shannon (cel mai lung râu din Irlanda), cunoscut sub numele de Fordul Marii Antichități. În jurul anului 900 d.Hr., conform sursei, în zonă a trăit un om numit Luain Mac Luighdeach – Luain, fiul lui Lewy. Se știe că acesta a înființat un han în apropiere de „Áth Mor – Marele vad”. Acest han este cunoscut astăzi sub numele de Sean’s Bar (Barul lui Sean).

Luain a jucat rolul de ghid pentru călătorii care trebuiau să se aventureze peste torentul rapid al râului Shannon. O așezare a crescut în jurul punctului de trecere și, în timp, locul a ajuns să fie cunoscut sub numele de „Áth Luain” – Fordul lui Luain, care a devenit mai târziu Athlone. În 1129, regele Turlough O’ Connor a construit aici primul castel din lemn pentru a proteja așezarea, iar restul e istorie. 

În mod evident, o asemenea poveste este aproape imposibil de confirmat, dar nu este spusă fără dovezi – Cercetări arheologice realizate de Muzeul Național al Irlandei au dezvăluit monede, porțiuni de zid, materiale de construcții și alte vestigii a căror origine poate fi stabilită în jurul anului 900 d.Hr., scrie BBC. Monedele fac parte în prezent din expozițiile muzeului.

Pe de altă parte, Inventarul Național al Patrimoniului Arhitectural al Irlandei încă plasează data de construcție a imobilului în jurul anului 1725, dar notează că acesta “conține țesătura unor clădiri anterioare”.

Dezbaterea asupra originilor exacte ale barului rămâne activă, dar un lucru este clar – barul din prezent rămâne deschis tuturor, iar cei ce îl vizitează pot gusta dintr-un whisky irlandez unic, “Ediția Luain”, creat de către proprietarii barului.

Stiftskulinarium – Cel mai vechi han din Europa, devenit între timp restaurant

Stifskulinarium este un restaurant situat în centrul vechi al orașului austriac Salzburg, orașul de baștină al lui Wolfgang Amadeus Mozart, în complexul mănăstiresc al Arhiepiscopiei Benedictine a Sfântului Petru.

Orașul revendică o istorie bogată și bine documentată, de care micul restaurant se leagă cu afirmația că ar fi operat în aceeași locație, într-o formă sau alta, de la începutul secolului al IX-lea d.Hr.

Potrivit site-ului restaurantului, la acea vreme nu era vorba de un restaurant propriu-zis, ci de un han, iar în anul 803 d.Hr. a fost pentru prima oară menționat în scris de către Alcuin de York, un curtean al lui Carol cel Mare (748-814 d.Hr.), care ar fi lăudat un hangiu de la mănăstire într-un poem atunci când a vizitat orașul.

Acest fapt este susținut, în parte, de istoricul german Andreas Otto Weber. În lucrarea sa din 1999, “Studii privind viticultura din vechile mănăstiri bavareze în Evul Mediu: Bavaria Veche, regiunea austriacă a Dunării, Tirolul de Sud”, istoricul argumentează Alcuin ar fi vizitat de fapt o tavernă din apropiere, unde ar fi gustat vin provenit de la podgoriile locale, însă nici acest fapt nu poate fi știut cu siguranță. În orice caz, istoricul amintește de poemul “Carmina”, scris în latină, în care Alcuin îl laudă într-adevăr pe hangiul de la Sf. Petru.

Restaurantul susține multe alte realizări semnificative, dar greu de dovedit – spre exemplu, în 1510, Stifskulinarium ar fi fost vizitat și lăudat și de către legendarul alchimist Johann Georg Faust.

Faust este un personaj deosebit de popular în folclorul și literatura germane, protagonist a numeroase piese de teatru, poezii și lucrări de ficțiune, dar se știu foarte puține lucruri clare despre viața persoanei pe care este bazat personajul. Restaurantul nu explică unde și în ce circumstanțe a fost lăudat de Faust.

În fine, locația rămâne o destinație turistică populară și bine cotată, cu mii de recenzii pozitive pe site-uri turistice de profil, precum TripAdvisor. 

Se pare că posibilitatea de a savura un prânz de peste 35 de euro și un pahar de vin de la 7 euro în plus este primită cu bucurie de turiști, câtă vreme se pot bucura de niște muzică de Mozart care, din spusele patronilor, ar fi trecut și el pe la restaurant, cândva.

Zum roten Bären – Cel mai vechi hotel din Europa

Zum roten Bären sau, în română, Ursul Roșu, este un hotel din orașul Freiburg im Breisgau, în sud-vestul Germaniei, la o aruncătură de băț de granița cu Franța. Deși, la prima vedere, Ursul nu pare a fi deosebit, istoria clădirii este strâns legată de istoria de aproape un mileniu a orașului Freiburg, al patrulea cel mai mare din statul german Baden-Württemberg.

Potrivit secțiunii de istorie a site-ului hotelului, clădirea a fost construită și a început să funcționeze ca han din secolul al XII-lea, la scurt timp după ce ducele Berthold al III-lea de Zahringen a pus bazele orașului, în jurul anului 1120. 

Totuși, admit proprietarii actuali, prima dovadă scrisă a existenței Ursului este un document din 1387, păstrat, împreună cu alte documente relevante, în pivnița istorică a clădirii, unde poate fi vizitat și citit de turiști până în prezent. 

În orice caz, povestea oficială este că imobilul a fost prima oară ridicat înainte de orașul însuși, probabil în jurul anului 1090, și a fost inițial un conac care aparținea familiei Zahringen.

Alte surse spun că fundația clădirii ar putea fi chiar mai veche de atât. Potrivit Historische Gasthaeuser.de, site care menține o bază de date a hotelurilor și vinăriilor istorice din Baden-Württemberg, cercetările realizate de arheologul Immo Beyer au arătat că fundația imobilului datează din perioada secolului al X-lea d.Hr., în jur de două sute de ani înainte de întemeierea orașului Freiburg. 

Mai mult decât atât, punctează Gasthaeuser, cercetările care continuă până în prezent scot la iveală indiciii care arată că Ursul Roșu ar fi putut fi construit chiar în inima așezării originale din care a evoluat ulterior Freiburg. Așsadar, hotelul și orașului ar putea avea legături istorice chiar mai puternice decât se credea inițial. 

Până la proba contrarie, aceste teorii rămân  la nivelul de speculații intrigante, însă un fapt cert este importanța Ursului Roșu pentru turismul din Freiburg. Nu doar mari site-uri de profil precum Booking.com folosesc originile hotelului pentru a atrage turiști, ci și site-uri locale precum Freiburg Tourismus, Badenwurtemberghotel.com și Freiburghotelsweb.com amintesc de istoria și importanța Ursului Roșu. 

Pentru cei ce ajung prin partea aceasta a Germaniei și sunt interesați de o ședere la Ursul Roșu, prețurile pentru hotelul de trei stele încep de pe la 130 de euro pentru o persoană, dar în funcție de dată, de facilitățile și nivelul de confort selectat, tarifele pot depăși 200 de euro.

Caffè Florian – cafeneaua venețiană de trei secole 

Spre deosebire de Barul lui Sean, nu prea se poate spune despre Cafeneaua Florian că ar fi vreo nestemată ascunsă. Situată sub arcadele Procurațiilor Noi din Piața San Marco, chiar în inima Veneției, cafeneaua este o locație deosebit de faimoasă și aglomerată. 

Caffè Florian este recunoscută la nivel mondial nu doar pentru cafeaua, înghețatele și ciocolatele sale, ci și pentru istoria de sute de ani a afacerii. Publicații din întreaga lume, precum The Washington Post, Der Spiegel, Le Monde și altele au lăudat cafeneaua de-a lungul anilor pentru contribuția adusă la istoria și viața culturală a orașului. 

În 2020, când centrul Veneției a rămas în mare parte închis din cauza pandemiei, un reportaj The Guardian din februarie a ținut să amintească că scaunele din fața cafenelei au rămas, în mod necaracteristic, nefolosite. Câteva luni mai târziu, în iunie, revista americană Forbes a dedicat un articol redeschiderii celebrei cafenele.

Această faimă deosebită se datorează, în mare măsură, longevității afacerii, care de 300 de ani a rămas aproape neschimbată, conform site-ului oficial al Caffè Florian. Înființată în 1720 sub numele de “Alla Venezia Triumfante” (Veneția Triumfătoare), cafeneaua a ajuns rapid să fie cunoscută doar ca “Florian’s”, după numele primului proprietar, Floriano Francesconi. În timp, susțin proprietarii, cafeneaua a devenit unul dintre cele mai importante locuri de întâlnire din oraș. 

Aceste afirmații pot părea exagerate, însă sunt susținute de prezența cafenelei în diverse în lucrări de artă și literatură din diferite perioade istorice. Spre exemplu, în cartea “Spațiul de gândire: Cafeneaua ca Instituție Culturală în Paris, Veneția și Italia”, istoricii Leona Rittner, W. Scott Haine și Jeffrey H. Jackson explică importanța pe care a căpătat-o Florian’s ca loc de adunare pentru intelectualii și membrii înaltei societăți care ajungeau pe la Veneția de prin toate colțurile Europei, dar mai ales din Italia.

Persoane precum compozitorul Richard Wagner, aventurierul Giacomo Casanova și dramaturgul Carlo Goldoni au trecut de-a lungul decadelor pragul cafenelei ce devenise popas unde oamenii opreau să bea ceva și chiar să cumpere și să citească ziare.

Mai mult, argumentează istoricii, Florian’s ar putea fi chiar locul unde se petrece acțiunea piesei “ La Bottega del Caffè”, una din cele mai faimoase opere ale lui Goldoni, scrisă în 1750.   

William Hauker, întemeietorul Jurnalului Comerțului Cu Ceai și Cafea (1901), atribuie acest succes de secole, în bună măsură, aptitudinilor sociale ale lui Francesconi. După cum scrie Hauker în  “Totul despre cafea” (1922), cafeaua venețiană era aproape fără egal la începutul secolului al XVIII-lea, iar Franscesconi nu doar că oferea cel mai bun produs din oraș, ci păstra legături strânse cu mulți dintre clienții săi. Astfel, el a transformat Florian”s în locul perfect în care oamenii puteau lăsa informații și cărți de vizită la plecare și se puteau interesa de locuri și oameni de vizitat la sosire în oraș.

Cafeneaua a fost inclusiv elogiată în diverse lucrări de artă, precum un tablou pictat în jurul anilor 1898-1899, expus în prezent la Galeria Națională de Artă din Washington D.C.

Caffè Florian este, la momentul actual, un local luxos, cu prețuri pe măsură, dar trebuie ținut minte că înghețata sau cafeaua de 20 de euro vin la pachet cu dreptul de a te lăuda că ai trecut pe la aceeași cafenea cu ospătari la sacou vizitată de Guillermo del Toro, Regele Charles și Clint Eastwood.