Patru dintre cele mai dezavantajoase înțelegeri din istoria divertismentului și a sportului profesionist: De ce și-a schimbat Prince numele și cât a câștigat actorul somalez Barkhad Abdi din ”Captain Phillips”

Nu este un secret faptul că industria divertismentului este un mediu riscant, în care arta de a încheia o înțelegere avantajoasă este cel puțin la fel de importantă precum talentul în alte domenii. G4Media vă prezintă patru cazuri de artiști și sportivi de renume mondial care au pierdut, din diverse motive, oportunități de milioane de dolari.

Prince – Povestea unui nume

Legenda rock Prince este în prezent amintit pentru multe performanțe și melodii de mare succes, dar și pentru că a fost una dintre cele mai excentrice celebrități ale epocii sale – în această privință, probabil cel mai bun exemplu este cel din 1993, când artistul și-a schimbat numele de scenă într-un simbol “al cărui sens nu a fost încă identificat” (vizual, era vorba despre o combinație între cele două simboluri folosite pentru a descrie sexul masculin și pe cel feminin, dar artistul a insistat să nu asocieze și un nume noului simbol), scrie Variety Magazine. 

Explicația inițială a cântărețului este că simbolul reprezintă ideea “de a gândi în moduri noi, de a ne adapta la o nouă frecvență liberă”, însă noul nume s-a dovedit a fi o provocare logistică prea mare pentru majoritatea fanilor și pentru presă, care a ajuns să-l numească pe cântăreț “Artistul cunoscut anterior drept Prince”, conform BBC.

În timp, declarațiile cântărețului și mărturiile unora dintre cei care l-au cunoscut au dezvăluit contextul din spatele deciziei sale aparent fără sens – Prince și-a schimbat numele în semn de rebeliune împotriva Warner Bros, compania cu care artistul colabora încă de la lansarea carierei sale la doar 17 ani și care deținea drepturile de autor pentru muzica și imaginea sa de scenă. 

Cunoscut ca unul dintre cei mai talentați și dedicați compozitori din industrie, Prince voia să-și lanseze toate cântecele imediat ce erau scrise, fapt cu care producătorii săi de la Warner Bros nu erau de acord. Cu 500 de melodii compuse, dar pe care nu le putea folosi din cauza obligațiilor sale contractuale, Prince a ajuns să-și descrie relația cu producătorii ca pe o formă de sclavie: „Am devenit doar un pion folosit pentru a produce mai mulți bani pentru Warner Bros”, declara Prince într-un comunicat de presă la acea vreme. 

La mijlocul anilor 90, Prince și-a încheiat colaborarea cu Warner Bros, iar deceniile care au urmat au arătat că, deși era o personalitate dificilă și greu de înțeles, viziunea sa pentru industria muzicală nu a fost greșită. 

Prince a fost printre primii mari artiști care au recunoscut potențialul internetului și a căutat mereu moduri inovative de a atinge succesul comercial fără să se bazeze pe susținerea unei case de discuri – din multe puncte de vedere, și-a atins scopul. După moartea sa, în 2016, el a lăsat moștenitorilor săi o avere de 156 de milioane de dolari. 

Andrzej Sapkowski – la un pas de avere

Andrzej Sapkowski, autorul îndrăgitei serii “The Witcher” este, probabil, cel mai de succes autor polonez contemporan. Universul creat de scriitor în cele șase cărți ale seriei a dat naștere unui adevărat imperiu media care nu include doar milioanele de volume vândute, ci și una din cele mai apreciate serii de jocuri video din lume și unul dintre cele mai vizionate seriale de pe Netflix. 

Totuși, din cauza unei decizii neinspirate făcute cu decenii în urmă, Sapkowski nu s-a putut bucura de o mare parte din profitul pe care l-a generat munca sa. 

Autorul a explicat povestea în 2017, într-un interviu cu publicația Eurogamer. În 1997, la cinci ani după lansarea primei cărți din seria “The Witcher”, compania poloneză de jocuri video CD Projekt l-a abordat cu intenția de a produce un joc pe baza cărții sale.

Sapkowski admite că nu era un fan al jocurilor video și nu prea le lua în serios. Așadar, a refuzat o înțelegere care ar presupune împărțirea profitului creat de joc, deoarece nu credea că va produce prea mulți bani. În schimb, le-a vândut drepturile de autor pentru o sumă fixă, “considerabilă pentru Polonia anului 1997” și nici nu a vrut să fie implicat sau consultat în vreun fel pentru crearea jocului.

CD Projekt a folosit libertatea creativă astfel obținută pentru a crea o serie de trei jocuri care a preluat titlul cărții. Jocurile au fost lansate în 2007, respectiv 2011 și 2015, iar până în 2023, conform Statista, numărul total de vânzări al trilogiei a depășit 75 de milioane de copii la nivel global. Seria de cărți, în schimb, a avut până acum vânzări de 33 de milioane de volume.

În 2018, Sapkowski a încercat să-și recupereze o parte din pierderi și a cerut companiei o plată adițională de 16 milioane de dolari – o “sumă prudentă” despre care avocații scriitorului au afirmat că ar fi echivalentă cu 6% din profitul total obținut de companie de pe urma jocurilor până în acel moment, conform Variety Magazine. Disputa legală a fost “soluționată pe cale amicabilă”, conform CD Projekt, dar nu se știe exact câți bani a primit în final scriitorul.

Barkhad Abdi – căpitanul prost plătit

În 2013 a fost lansat unul dintre cele mai de succes filme din cariera actorului american Tom Hanks. “Captain Phillips”, pelicula bazată pe fapte reale, a fost un succes comercial considerabil și bine cotat de critici, însă acest succes a fost însoțit de o controversă în privința împărțirii banilor. 

La drept vorbind, protagonistul scandalului nu a fost Hanks însuși, ci Barkhad Abdi, actorul care l-a jucat pe antagonistul principal al filmului, piratul somalez Abduwali Muse – o performanță care i-a câștigat lui Abdi un premiu BAFTA, o nominalizare la premiile Oscar, printre altele, și a lăsat drept moștenire cinefililor una dintre cele mai faimoase replici din ultimele decenii: “Uită-te la mine, eu sunt căpitanul acum!”

În 2014, într-un interviu acordat The New Yorker, Abdi a explicat că pentru contribuția sa semnificativă la producția cinematografică de peste 200 de milioane de dolari, a fost plătit doar 65.000 de dolari și că dacă nu ar primi ocazional niște bani pentru a promova filmul, nu și-ar permite să rămână în Los Angeles pentru a-și continua cariera.

Ideea că Abdi, un emigrant somalez fără pic de experiență anterioară în actorie, s-a mutat la Los Angeles pentru a oferi una dintre cele mai bune performanțe ale anului și a fost plătit o sumă atât de mică raportat la succesul peliculei a făcut rapid circuitul presei internaționale – de la Time Magazine la The Guardian și multe alte publicații de renume, situația actorului a ajuns în atenția întregii lumi.

În ciuda dificultăților financiare, totuși, somalezul a perseverat și continuă să joace la Hollywood, iar în contextul ultimilor ani, în care problemele salariale pentru micii actori și scriitori din industria cinematografică atrag tot mai multă atenție, Abdi rămâne unul dintre cele mai faimoase exemple de actori care nu au fost compensați pe măsura valorii pe care au adus-o.

Shohei Ohtani – jucătorul de 200 de milioane, cumpărat pe două milioane

După un început de carieră strălucit în Japonia, jucătorul de baseball Shohei Ohtani a semnat în 2017 un contract cu echipa americană Los Angeles Angels pentru un salariu de 545.000 de dolari pe an și un bonus inițial de 2.3 milioane de dolari – o sumă deloc neglijabilă, dar extrem de mică pentru un jucător a cărui valoare reală pentru primul său deceniu în Major League Baseball (MLB) a fost estimată de căutătorii de talente la aproximativ 200 de milioane de dolari, arată o analiză realizată la acea vreme de The Atlantic. Jucătorul și-a petrecut primii șase ani în America cu un salariu mult sub cel prezis inițial.

Explicația acestei discrepanțe este simplă: Toți jucătorii din MLB beneficiază de o înțelegere colectivă care impune reguli stricte în privința salariilor. În baza acestor reguli, un jucător internațional sub vârsta de 25 de ani poate semna un contract în America doar pentru salariul standard de jumătate de milion de dolari pe an. 

În trecut, echipele aveau opțiunea de a oferi bonusuri considerabile pentru semnarea unui contract ca să poată atrage talentele internaționale, însă liga a început să impună limite și pentru aceste bonusuri chiar în 2017, cu puțin timp înainte ca Ohtani să ajungă în SUA.

Ohtani avea 23 de ani și se promitea a fi un talent revoluționar pentru baseball-ul modern, deci ar fi putut să aștepte pentru un contract mai avantajos, dar asta ar fi însemnat să piardă doi ani într-un sport în care valoarea jucătorilor tinde să scadă exponențial odată cu vârsta. Securitatea financiară imediată oferită de echipa din Los Angeles a câștigat, în final.

Previziunile din 2017 s-au dovedit a fi adevărate, deoarece evoluția lui Ohtani în SUA a fost cu adevărat istorică: A câștigat premiul “Bobocul Anului” în 2018, a continuat să joace în ciuda unei serii de accidente în 2019 și 2020, iar în 2021 și 2022 s-a detașat total de competiție. A fost votat cel mai valoros jucător din America în 2021, titlu pe care l-a pierdut în 2022, în ciuda faptului că performanța sa din teren a fost chiar mai bună, potrivit unei analize CBS

2023 a fost, conform CNN, anul recordurilor pentru japonez, care l-a egalat pe legendarul jucător Babe Ruth în aruncări și home run-uri. 

Unii istorici deja îl iau în calcul pe tânărul de 29 de ani pentru titlul de cel mai bun jucător de baseball din istorie, iar valoarea sa pe piață începe să reflecte acest fapt, cu câțiva ani întârziere – contractul lui Ohtani cu Los Angeles Angels se va încheia la finalul acestui an, iar lupta dintre cluburi pentru a-l obține este acerbă. Potrivit Los Angeles Times, cea mai mare sumă vehiculată până acum este de 600 de milioane de dolari pentru un contract de 12 ani.