„Pe Putin îl avantajează moartea lui Navalnîi, știe că detenția era o chestiune imprevizibilă/ Dispariția opozantului este cel mai bun contraargument pentru cei care insistă pentru negocieri cu Rusia” – istoricul Cosmin Popa

Moartea lui Aleksei Navalnîi, principalul opozant al regimului dictatorial de la Kremlin, este cel mai bun contraargument pentru cei care insistă să existe negocieri cu Rusia, iar eliminarea lui Navalnîi, anunțată vineri, îl avantajează pe Vladimir Putin, explică istoricul Cosmin Popa, specialist în probleme sovietice și Rusia.

Lui Putin nu îi mai pasă de cum este perceput la nivel internațional pentru că oricum regimul său nu mai are credibilitate, iar pentru dictatorul de la Kremlin detenția politică a lui Navalnîi era o chestiune imprevizibilă, mai arată istoricul într-un interviu pentru G4Media.

Popa spune că, în acest moment, în contextul războiului și al alegerilor prezidențiale care urmează, pentru Putin este foarte important să nu existe nici măcar o posibilitate teoretică să piardă puterea. ”Azi poți să fii în închisoare, mâine la putere”, arată Cosmin Popa.

Istoricul mai spune că, indiferent ce vor arăta rapoartele oficiale, de moartea lui Aleksei Navalnîi este vinovat exclusiv statul rus în grija căruia se afla opozantul. Popa mai spune că, fiind un regim politic fundamentat pe intimidare și pe forță, Putin guvernează exact în acest fel. Nu în cele din urmă, dispariția principalului opozant al Kremlinului este, în fapt, un mesaj de forță transmis întregii societăți ruse:

”Dar asta nu va înlătura, teoretic vorbind, și posibilitatea celebrei răscoale rusești care mai devreme sau mai târziu se va petrece”, mai spune istoricul Cosmin Popa.

Reporter: Moartea lui Navalnîi îl avantajează sau îl dezavantajează pe Putin, în contextul de față, înaintea alegerilor? 

Cosmin Popa: Cred că e important de spus că oricare ar fi cauzele morții lui Navalnîi, statului rus îi aparține responsabilitatea total pentru moartea acestuia. Pentru că, fiind în detenție, el se afla sub o formă de protecție a statului rus. De aceea discuțiile privitoare la moartea naturală sau moartea produsă sunt oarecum secundare, deși există foarte multe antecedente legate de încercările autorităților de a-l intimida și apoi de a-l otrăvi, așa cum ar arăta ancheta întreprinsă chiar de el la vremea respectivă. Din acest punct de vedere, cred că lucrurile sunt foarte limpezi acum în ceea ce-l privește pe Putin.

Trebuie să judecăm din perspectiva planurilor ulterioare ale lui Putin, pentru că dacă regimul pregătește să spunem o primenire a elitei politice, o serie de măsuri care vor trezi împotrivire energică a societății sau măsuri impopulare, ca de exemplu o mobilizare totală, ori o concentrare a deciziei economice exclusiv în mâinile administrației de stat ș.a.m.d. (care sigur că va atrage după sine și efecte în planul elitelor politice), atunci devine esențial ca opoziția să fie lipsită de lider.

S-a văzut foarte clar că, odată cu interdicția lui Boris Nadejdin de a participa la alegeri, există un impas cu privire la persoana care să adune toată această nemulțumire populară care există în Rusia. De altfel, acest lucru este și ceea de ce se teme în principal regimul Putin. Pentru că regimul Putin a văzut limpede că există o stare de tensiune, că există o cerere, o comandă socială, de schimbare, de relaxare și caută să înlăture orice potențial acumulator al acestei stări, orice potențial politician de opoziție care să adune toate aceste nemulțumiri și să le transmită mai departe. Pe de o parte.

Pe de altă parte, regimul Putin știe exact că detenția politică este o chestiune imprevizibilă, în sensul în care nu puține au fost cazurile când, într-un timp foarte scurt, politicieni care au stat în închisoare, peste puțin timp, au ajuns în fruntea statului. Sigur că lucrurile s-au desfășurat mai rapid sau pe termen mai lung, cum a fost cazul lui Nelson Mandela, dar ele s-au desfășurat. Or, pentru regimul Putin este foarte important să nu existe nici măcar o posibilitate teoretică a apariției unui lider puternic al opoziției.

Deci din acest punct de vedere, dispariția lui Navalnîi pur și simplu avantajează regimul Putin. Și nu trebuie să uităm niciodată precedentele criminale ale acestui regim: Ana Politovskaia, Boris Nemțov. Acolo nu este vorba despre nimic altceva decât despre crime politice și mă aștept ca, în aceste circumstanțe, și viața lui Vladimir Kara-Murza să fie în pericol la fel de mare.

Rep.: Știm că opozanții ruși mor și de fiecare dată în moduri controversate dacă nu chiar străvezii. Dar Navalnîi era cel mai cunoscut, ne-am fi așteptat poate să trăiască tocmai pentru că era un lider puternic al opoziției, măcar pentru aparențe. În închisoare, evident, dar în viață. Ce ne spune moartea lui, deci?

Cosmin Popa: Trebuie să înțelegem că sistemul politic rusesc, așa cum a fost el croit în principal de Putin, funcționează în bună măsură în baza fricii și a intimidării, așa cum funcționează și în baza recompensei, în principal economice, dar și simbolice.

Fiind un regim politic fundamentat pe intimidare și pe forță, el guvernează în acest fel. Pentru felul în care regimul Putin vede lumea, dispariția lui Navalnîi este, dacă vreți, un mesaj de forță trimis întregii societăți.

Și trebuie să fim de acord cu un lucru fundamental, și anume că regimul Putin nu mai este interesat de credibilitatea internațională, de imaginea sa internațională. Ele oricum nu mai există, pentru că acest regim știe exact că principale lui argumente de negociere, de dialog în relație cu lumea civilizată nu sunt credibilitatea sau imaginea sa, ci armamentul nuclear pe care îl deține, forța pe care o poate folosi oricând și capacitatea de a produce tulburări în diverse zone ale lumii. Deci, din acest punct de vedere, percepția internațională a regimului este, dacă vreți, ultima grijă a regimului Putin.

Ceea ce a încercat de curând Putin cu acel pseudo-interviu cu fostul jurnalist american a fost mai degrabă, dacă vreți, o încercare in extremis de influențare a opiniei publice americane în perspectiva alegerilor, fără să se sconteze mari efecte în planul percepției.

Rep.: Ce efect are moartea lui Aleksei Navalnîi asupra opoziției ruse? O inflamează sau, dimpotrivă, o paralizează din moment ce, iată, până și liderul ei, Navalnîi, a murit?

Cosmin Popa: Sigur că prima reacție este de consternare. Și este absolut normal ca lucrurile să se petreacă așa. În momentul de față, trebuie să fim de acord cu un singur lucru, și anume că, din păcate, opoziția din Rusia este fie una electronică, fie una care acționează din afara hotarelor țării, ceea ce restrânge foarte mult capacitatea de acțiune.

Regimul este absolut conștient de nemulțumirile populare, vede acest lucru din ceea ce se întâmplă: acțiunile femeilor, acțiunile protestatarilor individuali, actele de nesupunere civică, incendierea comisariatului, el știe exact. Și mai știe foarte bine că pentru a rezista regimul are nevoie de două lucruri:

1. Un aparat de represiune extins, bine organizat și disciplinat.
2. Și are la fel de mare nevoie de absența unui politician credibil care să întruchipeze și să depoziteze toate speranțele și toată dorința de schimbare a societății.

Și atâta vreme cât are acești doi piloni pe care se sprijină, la care adăugăm arsenalul nuclear și forța brută, regimul Putin nu are de ce să se teamă. Dar ar asta nu va înlătura, teoretic vorbind, și posibilitatea celebrei răscoale rusești care mai devreme sau mai târziu se va petrece.

Rep.: Moartea lui Navalnîi accelerează apariția unui alt lider sau o să existe o lungă perioadă fără opoziție în Rusia?

Cosmin Popa: Efectul scontat de regim este fragmentarea opoziției în absența unui lider care să întrunească suportul majorității celor care se opun prin fapte, gânduri și vorbe regimului. Și primul efect pe care îl vizează este tocmai această deconcertare a opoziției. Pe de o parte.

Pe de altă parte, este evident că atunci când există o comandă socială pentru opoziție, logica, natura lucrurilor vor duce și la apariția unui lider care să o întruchipeze. Cine va fi el, dacă va fi Vladimir Kara-Murza, care din păcate este tot în pușcărie, sau altul, dintre cei care sunt în afara Rusiei astăzi, rămâne de văzut.

Însă este limpede că regimul nu are decât de câștigat din dispariția lui Navalnîi. Mă aștept ca în curând, începând cu Zaharova de la Ministerul de Externe și până la Putin, ca Occidentul, în special SUA, să fie învinuite de moartea lui Navalnîi.

Moartea lui Navalnîi cred că este cel mai bun contraargument pentru cei care insistă asupra necesității negocierilor cu Rusia. În ce măsură acest regim poate fi credibil în promisiunile pe care le face? Din păcate, singurul argument care funcționează în relația cu acest regim este forța și afișarea explicită a disponibilității de a merge până la consecințele ultimei confruntări.