Permafrostul din Arctica se topește: „Este o bombă cu mercur gata să explodeze”

Pe măsură ce planeta se încălzește, permafrostul – solul înghețat din Arctica – se erodează mai rapid și eliberează în aer un metal toxic: mercurul, care ar putea reprezenta o amenințare gravă pentru mediu și sănătate, potrivit Rador Radio România, care citează Euronews.

Chiar dacă astăzi mercurul eliberat de topirea permafrostului nu reprezintă o amenințare toxică, impactul său va crește în timp. Se acumulează treptat în lanțul trofic, iar peștii și animalele sălbatice consumate de oameni reprezintă o amenințare viitoare.

Un nou studiu publicat de cercetătorii de la Colegiul de Litere, Arte și Științe Dornsife al Universității din California de Sud (USC) examinează modalități mai precise de a măsura sfera de aplicare a problemei mercurului din Arctica.

Circulația atmosferică naturală face ca poluanții să aibă tendința de a se deplasa către latitudini mai înalte.

Acest lucru face ca mercurul să se acumuleze în Arctica, unde este absorbit de plante care apoi mor și devin parte din sol. Acesta îngheață în permafrost – unde pământul rămâne înghețat tot timpul anului – și de-a lungul a mii de ani s-au acumulat concentrații de mercur în sol. În această formă, nu este deosebit de periculos.

Metalul toxic este eliberat atunci când pământul se dezgheață, tot în lumina schimbărilor climatice. Iar mai nou, Arctica se încălzește de patru ori mai repede decât media globală.

Sechestrat anterior de permafrost în sedimente timp de mileni, acest mercur care acum este erodat și eliberat în mediu, ar putea fi o uriaşă bombă cu mercur gata să explodeze în Arctica şi ar putea reprezenta o amenințare gravă pentru mediu și sănătate pentru cei 5 milioane de oameni care trăiesc în Arctica și pentru cei peste 3 milioane de oameni care trăiesc în zonele în care se preconizează că permafrostul va dispărea complet până în 2050.

„În Arctica ar putea exista o bombă gigantică cu mercur care așteaptă să explodeze”, spune coautorul studiului Josh West, profesor de științe ale Pământului și studii de mediu la USC Dornsife.

Înțelegerea dinamicii acestei mișcări este esențială pentru a înțelege amploarea amenințării la adresa comunităților arctice.

Noua cercetare examinează o metodă mai precisă pentru măsurarea cantității de mercur eliberată din permafrost de către râu și estimarea cantităţii totale de mercur care aşteaptă să fie eliberată.

Astfel, studiul a analizat mercurul din sedimentele malurilor râurilor și ale malurilor de nisip, bazându-se pe straturile mai profunde ale solului. Nivelurile au fost în concordanță cu estimările mai mari din studiile anterioare. Potrivit cercetătorilor, aceasta înseamnă că metoda este foarte probabil exactă.

Echipa a folosit şi sateliți pentru a vedea cum s-ar putea schimba debitul râului Yukon în următorii ani și cum ar putea afecta eroziunea malurilor încărcate cu mercur. Ei speră că acest lucru poate ajuta la prezicerea mișcării acestui poluant.

Cercetătorii au mai descoperit că sedimentele cu granulație mai fină conțineau mai mult mercur decât sedimentele cu granulație grosieră, ceea ce sugerează că diferite tipuri de sol pot prezenta riscuri diferite.

„Luând în considerare toți acești factori ar trebui să avem o estimare mai precisă a cantităţii totale de mercur care ar putea fi eliberat pe măsură ce permafrostul continuă să se topească în următoarele câteva decenii”, spune Isabel Smith, doctorand la USC Dornsife și autor corespondent al studiului.

Sursa: EURONEWS / Rador Radio România / Traducerea: Cătălina Păunel