Peste 260 de ucraineni salvaţi de salvamontiști din Munții Maramureșului / ”Au spus că nu e vorba de a-şi apăra ţara, nu au competenţe să lupte şi atunci au simţit că sunt trimişi la o moarte sigură”

În Munţii Maramureşului, războiul de peste Tisa războiul a adus sute de tineri ucraineni care nu vor să lupte. Zeci dintre ei au murit. Peste 260 au fost scăpat cu viaţă, în urma unor acţiuni derulate la limită şi în condiţii extreme de către salvatorii români, relatează Agerpres.

Şeful Salvamont Maramureş, Dan Benga, îşi aminteşte primul apel. Era în aprilie 2022. Salvatorii maramureşeni erau anunţaţi că trebuie să intervină pentru salvarea unui grup de ucraineni.

„Diferit nu e felul în care am acţionat, pentru că noi abordăm misiunile exact la fel fie că e vorba de intervenţii Munţii Maramureşului pentru ucraineni, fie că e vorba de intervenţii Munţii Rodnei pentru turişti care au probleme medicale sau rătăciţi. Problema cea mare a fost modul în care am abordat, din punct de vedere psihologic, acţiunea, pentru că oamenii erau speriaţi, fugeau de un război care, din spusele lor, şi aici vorbesc de o mare majoritate, peste 95% din cei care au trecut ne-au spus că nu e războiul lor, nu vor să facă parte din el şi pleacă de acasă, majoritatea fiind tineri, cu vârste numai bune pentru a fi încorporaţi. Au spus că nu e vorba de a-şi apăra ţara sau nu, e vorba de a fi trimişi la război când nu au deprinderi, nu au competenţe să lupte şi atunci au simţit că sunt trimişi la o moarte sigură şi au vrut să scape din infernul acela. Vă daţi seama că abordarea a fost făcută altfel un pic, am lucrat un pic şi la partea emoţională a intervenţiilor cu ei. La început erau speriaţi, nu ştiau ce se întâmplă cu ei, ne rugau să nu-i dăm înapoi, ne rugau să nu anunţăm autorităţile ucrainene”, a povestit Dan Benga.

Mulţi dintre cei care trec graniţa în România prin munţi nu sunt echipaţi corespunzător. Nu pentru că nu ştiu ce-i aşteaptă, ci pentru că, spun ei, dacă în Ucraina sunt prinşi la mai puţin de cinci kilometri de frontieră şi există suspiciunea că vor să dezerteze, sunt trimişi la închisoare sau direct pe front.

După primul apel au urmat alte zeci. Cel mai recent bilanţ arată că autorităţile din România – Salvamont, Poliţia de Frontieră, STS, care ajută la localizare, echipaje medicale de la diverse structuri, echipaje aeriene – au salvat, în cei peste trei ani de când a început războiul, mai mult de 260 de bărbaţi ucraineni care au fugit de moartea sigură, căutând o viaţă într-un loc unde e pace.

Dintre misiuni sunt unele care rămân în sufletele salvatorilor. Dan Benga îşi aminteşte de cea din preajma Crăciunului din 2022. Când toată lumea desfăcea cadouri sau se bucura de linişte în familie, 11 ucraineni cereau ajutor de la români.

„Am primit un apel de urgenţă că sunt 11 ucraineni care se află în zona frontierei, încearcă să scape şi au intrat în nişte zone extrem de dificile, cu ravene de 400-500 de metri, nişte prăpăstii unde şi vara, când e frumos afară şi este cer senin, te cam gândeşti două ori dacă să calci doi-trei metri înainte. Atunci am realizat că va fi ceva inedit şi a fost inedit. Au fost 133 de ore în care am tras, la temperaturi de minus 23, minus 24 de grade. Ştiam că unul dintre ei căzuse şi a fost văzut de ceilalţi şi ne-am propus în momentul ăla să facem tot ce se poate, la temperatura aceea, ca să-i scoatem vii pe cât mai mulţi de acolo. Şi am reuşit să-i salvăm pe cinci dintre ei, doi din păcate erau decedaţi, n-am mai avut ce să facem. S-au aventurat în nişte ravene, au căzut de la înălţime de 300-400 de metri, s-au făcut praf până jos. Tot noi a trebuit să-i recuperăm şi aici au intrat absolut toate agenţiile în misiune. Am avut avion Frontex, am avut elicopter Frontex, toate instituţiile au colaborat”, îşi aminteşte Dan Benga.

Cei salvaţi au fost găsiţi în stare gravă, cu degerături. Unul dintre ei a suferit chiar amputarea labelor picioarelor. Altul a pierdut mai multe degete de la mâini din cauza degerăturilor severe.

„Pe unul dintre ei l-am predat la ambulanţă după ce l-am căutat trei zile. Omul chiar nu mai voia să fie găsit, spunea că vrea să moară. L-am găsit într-o hipotermie severă, corpul lui avea undeva la 30-35 grade. Omul acela trăieşti astăzi”, spune Dan Benga.

Despre ceilalţi patru nu se ştie nimic. E posibil să se fi întors, speriaţi de obstacolele întâlnite în munţi.

Intervenţia care a rămas la sufletul salvamontiştilor a fost cea în care au salvat un tânăr jurnalist de 29 de ani, care a fost găsit aproape mort, într-o prăpastie, cu o pisică la piept.

Mihai Cantea, salvator în cadrul Formaţiei Vişeu din cadrul Salvamont Maramureş, îşi aminteşte că a fost o intervenţie de 23 de ore şi că nici cei mai optimişti nu credeau că îl mai găsesc în viaţă pe tânărul ucrainean.

„Era de 11 zile pe jos. Am coborât 400 de metri după el, într-o râpă cu pereţi abrupţi. Erau minus 10, minus 11 grade, era ceaţă şi viscol, elicopterul nu putea ajunge la noi. El era ud leoarcă, deshidratat, în stare de hipotermie. L-am extras de acolo, l-am dus într-o zonă mai sigură. I-am dat ciorapi şi când l-am desfăcut la geacă, acolo avea o pisică, ne-a spus că era primită de la prietena lui”, a povestit Mihai Cantea.

Povestea tânărului ucrainean, aflat acum în Austria din datele pe care le au salvatorii, a făcut înconjurul lumii.

„Pisica aia i-a salvat viaţa. Pentru că a fost motivaţia lui de a trăi. În momentul în care zaci într-o râpă şi nu mai ai nici o şansă să ieşi de acolo, erau pereţi de 50-55 grade, în momentul în care vezi că nu mai ai nici o şansă să faci nici măcar doi metri pentru că aluneci înapoi, atunci te resemnezi şi te gândeşti că acolo e sfârşitul. Astea sunt lucrurile emoţionante”, spune şi şeful Salvamont Maramureş.

Din fondurile lor proprii, că nu se pune problema de protocol sau de altceva, salvamontiştii pleacă la drum către ucraineni cu ceai, mâncare, batoane proteice. Pentru că ştiu ce vor găsi: oameni epuizaţi, deshidrataţi, aflaţi la limita puterilor.

Modul în care decurg intervenţiile este urmărit, de dincolo de Tisa, cu sufletul la gură. Sunt aparţinători, sau oameni care pur şi simplu nu îi cunosc pe cei salvaţi, care le scriu şi le mulţumesc salvatorilor români. Unul dintre mesajele primite pe reţelele de socializare le transmitea salvatorilor că fac pentru ucraineni mai mult decât fac autorităţile de acolo.

„Ei sunt într-o zonă emoţională şi fizică extrem de delicată. Noi nu putem să înţelegem şi nici n-aş vrea să înţelegem vreodată. Să nu fim în locul lor. (…) Pentru noi, mulţumirea mare e că ei trăiesc şi că pot să-şi vadă de viaţă mai departe. Nu aşteptăm nimic din partea nimănui, în sensul că încercăm să fim cât mai profesionişti cu putinţă, dar pe de altă parte vă daţi seama că ne afectează şi pe noi emoţional toată nebunia asta”, spune şeful Salvamont Maramureş.

Salvamontiştii din Maramureş pot povesti mult şi multe despre ucrainenii pe care i-au salvat. Sunt 260 de lumi salvate, 260 de vieţi care au primit o nouă şansă. Cu modestie, şeful Salvamont Maramureş spune că nu e vorba despre un om, ci despre o echipă care contribuie la succesul operaţiunilor. Iar echipa sa face parte dintr-un sistem pentru care şeful Salvamont Maramureş este recunoscător: poliţişti de frontieră, medici, piloţi de elicoptere, tot sistemul de urgenţă care a făcut posibilă salvarea atâtor sute de oameni

Recent, la Genova, în Italia, salvatorii români au fost prezenţi la cel mai mare Congres în care s-a discutat despre acţiuni de salvare în mediul ostil şi extrem. Salvamont Maramureş este un exemplu în acest sens.

Sunt 18 oameni la Salvamont Maramureş, mult mai puţini decât ar fi nevoie. Dan Benga estimează că instituia funcţionează cu doar 30% din necesar. Salvatorii nu fac politică, dar nu pot să nu constate nişte realităţi dureroase.

„Mă doare când văd foarte mulţi care zic de bugetarii ăia care stau şi i-aş invita cu noi în teren ca să vadă ce înseamnă să fii un bugetar, hai să zicem, de lux. (…) Şi bine ar fi să audă cei care ar trebui să audă, pentru că dintr-un fotoliu e foarte uşor să judeci sau să iei nişte decizii fără să ţii cont de realitatea din teren. Tare bine ar fi ca, în sfârşit, oamenii care fac legile în ţara asta şi oamenii care se gândesc la ceea ce înseamnă un anumit parcurs, să ţină cont şi de noi. Suntem foarte puţini, gândiţi-vă că noi în România suntem 320 de salvatori montani angajaţi. În Salvamont Maramureş avem 18 salvatori montani angajaţi. 18, nu 180, nu 1.880. Având o vizită a celor din Tirol, Tirol este o zonă un pic mai mică decât jumătate din judeţul Maramureş, au fost întrebaţi de un oficial: voi cât salvatori montani aveţi în Tirol? Şi în momentul în care a primit răspunsul că sunt peste 1.100 a rămas cu gura căscată şi a zis: mai bine nu întrebam. Despre asta e vorba. Şi totuşi suntem apreciaţi la nivel mondial pentru munca pe care o facem”, afirmă Dan Benga.