Piața de energie în vreme de criză de Coronavirus. Ce greșeli trebuie să evităm? (Op-ed)

Criza prin care trecem în prezent este, pe lângă una medicală, și una care afectează întreaga economie, indiferent de ramurile sale. Sectorul energetic este unul dintre cele mai vizate de schimbările prin care trecem deoarece sistarea sau reducerea semnificativă a activității multor agenți economici, mai ales din zona industrială, a dus la comprimarea cererii de energie.

În ultima perioadă au fost lansate în spațiul public mai multe măsuri cu scopul de a atenua impactul negativ al crizei COVID-19. Unele dintre acestea vizează inclusiv sectorul energetic. Vorbim aici despre Ordonanța Militară nr. 4 prin care se plafonează prețurile la energie electrică și termică, gaze naturale, apă, salubrizare și carburanți, și de o lege adoptată de Parlament de amânare a facturilor la utilități pentru 3 luni pentru persoanele fizice și juridice care și-au văzut veniturile diminuate de la începutul acestei crize sanitare.

Sigur, unele măsuri sunt necesare în vremurile de criză pentru a veni în sprijinul consumatorilor. Ele au fost aplicate și în alte țări europene în această perioadă. Plutește, însă, în aer, ideea ca statul să tot intervină. Întrebarea care se pune este dacă aceste intervenții nu fac mai mult rău decât bine sectorului energetic post-criză. Riscul este ca, tot intervenind, statul să facă greșeli de la care să nu ne mai putem întoarce. În plus, din experiența recentă, am văzut că, odată adoptate o serie de acte normative, Parlamentul sau Guvernul au revenit foarte greu asupra lor pentru a le revizui. Tocmai așa am ratat oportunitatea unei investiții în exploatarea resurselor de gaze naturale din Marea Neagră, într-un moment în care aceasta ar fi putut fi un real pilon de relansare economică.

Înainte de această criză, guvernele care au condus România au făcut o eroare majoră, fără de care astăzi situația ar fi fost cu totul alta: nu au definit instrumentele prin care consumatorii vulnerabili, adică acei clienți care nu își pot plăti factura la energie, să poată fi ajutați în mod direct.

Acum am ajuns ca, prin măsurile luate, toți cei care consumă energie să beneficieze nediferențiat de plafonarea prețurilor, de pildă. Practic, aruncăm pe fereastră resurse critice, de care România are de altfel mare nevoie. Legea privind amânarea la plată a utilităților, dacă va ajunge să fie promulgată, conține un articol prin care obligă Guvernul să definească consumatorul vulnerabil până la 1 mai 2020. Un termen foarte ambițios, însă reformele și măsurile mult așteptate ajung să se înfăptuiască mai repede pe timp de criză.

Dar de ce măsurile prea dese de intervenție a statului în piață nu sunt bune, nici măcar în vreme de criză?

Prețurile fixate administrativ nu corespund ideii de piață. Prețul este un mesager care ne spune că nu există o cantitate suficientă sau că, dimpotrivă, există o cantitate mare dintr-un bun în piață. Prețul energiei ar trebui să fie și el unul care să depindă de cerere și ofertă. Nu prea a fost cazul în trecut, căci statul a tot intervenit pe această piață, inclusiv prin mult hulita Ordonanță 114 care a fost abrogată la începutul anului.

Contextul pieței de energie este deja unul complicat, dat de reducerea consumului deoarece multe industrii prelucrătoare s-au închis în această perioadă. Prețurile plafonate la nivelul practicat pe 29 martie, data emiterii Ordonanței nr. 4, vin și pun o greutate suplimentară pe umerii sectorului. Riscul este ca anumite companii să intre în insolvență sau chiar să iasă de pe piață deoarece nu mai au pentru cine produce, cumpăra sau furniza energie. Asta ar însemna și că job-urile a mii de oameni care lucrează în sector riscă să fie puse în pericol.

O altă idee păguboasă ar fi să ajungem să împingem prea mult companiile de stat să rezolve problemele cu care ne confruntăm. De pildă, sunt zeci de producători care doresc să obțină acreditări pentru a produce echipamente de protecție. S-au creat chiar grupuri de lucru de antreprenori care încearcă să deslușească căile încurcate ale birocrației pentru a putea răspunde nevoilor existente.

Cine va ajunge, până la urmă, să producă măști înainte de toți? Romarm, o companie de stat, specializată în tehnică de apărare, va produce sute de mii de măști de protecție. Sigur, nu este un lucru rău, însă ar trebui să ne ferim să ducem totul în mâna statului, mai ales că nu am rezolvat o temă esențială: fenomenul corupției și al nepotismelor, atât de întâlnit în companiile de stat.

Similar, și în sectorul energetic, ne putem trezi mâine-poimâine, că statul va veni cu tot felul de soluții scoase din joben și va crea noi companii care să monopolizeze piețe motivând că astfel s-ar reduce prețul energiei pentru consumatorii casnici. În loc să își bată capul pe la Bruxelles promovând propuneri care distrug resursele strategice ale țării din companii cheie, reprezentanții statului mai bine s-ar îngriji să mai salveze ceva din dezastrul pe care tot ei l-au provocat prin nerestructurarea la timp a sectorului carbonifer sau al termiei. De asemenea, nu demult s-a vehiculat ideea ca CE Oltenia să fuzioneze cu Hidroelectrica, pentru a piti, în cel mai dulce stil românesc, dezastrul din industria de cărbune. Așa că nu ar fi de mirare să ne mai trezim cu surprize de acest gen.

Va exista o Românie post-criză care, cu siguranță, va fi diferită. Modificările mult prea dure de legislație care se operează zilele acestea pot spune multe despre viziunea pe care o avem pentru această țară și pentru sectorul energetic. Dacă tendința statului va fi să tot intervină non-stop, să vină cu noi concepte de piață, în care să intre cu bocancii pentru a regla lucrurile, îmi e teamă că lucrul acesta va trimite semnale negative către investitori, punând în pericol relansarea economică viitoare.

Criza poate fi un punct critic pentru schimbări fundamentale și inovații, așa cum poate fi unul prin care să facem niște greșeli pe care să nu le mai putem întoarce. Politicile publice și viziunea pe care o va proiecta Guvernul ne vor spune tuturor, cetățeni și mediu de business, ce șanse avem să trecem cu bine peste această criză.

Cristina Prună este parlamentar USR. Opiniile sale nu reprezintă poziția redacției