“Pietre solare” gravate în neolitic pentru a preveni o schimbare climatică majoră

Arheologii danezi au descoperit un depozit unic de mici „pietre solare” reprezentând soarele, despre care cred că au fost folosite în încercarea de a preveni o schimbare climatică majoră în urma unei erupții vulcanice, scrie Le Figaro.

În urmă cu aproape cinci mii de ani, o mică comunitate de locuitori de pe insula daneză Bornholm, în Marea Baltică, a depus în gropi câteva sute de pietre gravate. Această artă miniaturală, răspândită în Peninsula Iberică, era foarte rară în nord-vestul Europei în timpul neoliticului. Ea se limitează la „forme pur geometrice (…) fără oameni, animale sau alte lucruri, și fără sori”, a declarat pentru AFP Rune Iversen, profesor de arheologie la Universitatea din Copenhaga.

După descoperiri inițiale în Bornholm, între 2013 și 2018 arheologii au scos la iveală o adevărată comoară pe situl Vasagård. „O expresie masivă a artei vizuale reprezentând Soarele”, rezumă profesorul Iversen, autorul principal al studiului publicat joi în revista Antiquity. O populație s-a stabilit la Vasagård 3.400 de ani î.Hr., într-un sit despărțit de un râu. Acesta avea gropi, comune multor situri neolitice europene, „interpretate de obicei ca locuri de întâlnire pentru comunitate (…) găzduind de obicei depozite sau ofrande”, explică Rune Iversen. Și acolo, „ca și cum ar fi fost plantate semințe în pământ”, bărbații au depus sute de pietre gravate pe fundul unui șanț, pe un pat de pavele. Cele mai multe dintre ele prezintă motive ale soarelui și ale plantelor.

Realizate din piatră de șist, așa-numitele „pietre ale soarelui” au formă circulară. De mărimea unei palme, unele dintre motive sunt rudimentare, altele mai elaborate, iar altele sunt uzate, „ca și cum ar fi fost frecate cu degetele”.

Urmele unei erupții cataclismice

Cel mai surprinzător lucru este că acestea au fost depuse în același timp, în jurul anului 2.900 î.Hr. De ce această dată? Climatologii de la Institutul Niels Bohr din Copenhaga au sugerat arheologilor o posibilă explicație. Cea a unei erupții cataclismice care a perturbat clima prin atenuarea razelor solare suficient de mult pentru a afecta culturile.

Ei au identificat în gheața din Groenlanda și Antarctica urme ale unui astfel de eveniment, care a avut loc cu puțin timp înainte de acum 2.900 de ani. Profesorul Rune Iversen și echipa sa au apelat apoi la biologii de la Universitatea germană din Hohenheim. Analiza copacilor fosili care datează din această perioadă a arătat că aceștia au înregistrat înghețuri timp de mai mulți ani în timpul perioadelor lor de creștere. Toate acestea indică „o erupție majoră care a afectat o mare parte a emisferei nordice”, potrivit lui Rune Iversen. O erupție care a avut loc într-o regiune în care soarele ar fi fost vital, în special într-o „comunitate agricolă primitivă”.

Așadar, este posibil ca locuitorii sitului să fi așezat aceste pietre solare și cele reprezentând plante pentru a se feri de această soartă. „În speranța de a obține întoarcerea Soarelui pe cer, sau poate în semn de recunoștință dacă acesta reapăruse după doi sau trei ani”, spune Rune Iversen. În orice caz, după această depunere, gropile au fost umplute, situl înconjurat de palisade de lemn și dotat cu „case de cult” ridicate cu ajutorul unor stâlpi înfipți în pământ. Arheologii își imaginează că situl, deși și-a schimbat forma, și-ar fi păstrat funcția de loc de întâlnire pentru comunitatea insulei.

Această nouă eră a cunoscut un declin în perioada neolitică, marcată de scăderea populației, epidemii de ciumă și reîmpăduriri. Înainte de sosirea populațiilor din stepele Eurasiei, detectabile genetic la Bornholm în jurul anului 2.600 î.Hr. Iar profesorul Rune Iversen se întreabă dacă erupția vulcanică care ar fi putut afecta insula ar fi putut contribui și ea la deplasarea acestor populații spre vest.