Planurile UE de finanțare a redresării după coronavirus ascund capcane politice. Unele state membre se tem că propunerile de redresare economică vor fi blocate din cauza unor dispute pe tema bugetului

Planurile UE vizând alocarea unui buget de un trilion (o mie de miliarde) de euro pentru redresarea economică riscă să facă obiectul unor dispute de ordin politic în jurul viitorului buget al Uniunii pentru următorii șapte ani, scoțând astfel în evidență problemele întâmpinate de blocul comunitar în găsirea unei căi de ieșire din criza cauzată de coronavirus.

În această săptămână, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, intenționează să îi avertizeze pe lideri că vor trebui să restructureze cadrul financiar multianual al UE (MFF), care cuprinde perioada cuprinsă între anii 2021 – 2027, transformându-l într-un mecanism menit să alimenteze redresarea post-coronavirus.

Dar Pierre Gramegna, ministrul de finanțe al Luxemburgului, a declarat pentru Financial Times că a lega prea strâns fondul de redresare de un acord pe tema MFF ar fi un demers riscant din cauza recentei incapacități demonstrate de lideri în privința impulsionării unor dezbateri mai ample despre buget. El a împărtășit propunerea Franței cu privire la crearea unui fond printr-o pârghie din afara MFF, care să fie aprobată și care să intre în vigoare peste câteva luni.

“Dacă ar fi să începem niște discuții la care să se spună ‘haideți să legăm acest fond de redresare de un acord la nivelul întregului MFF’, acord pe care îl tot discutăm de 18 luni fără niciun rezultat, atunci asta ar fi cea mai bună modalitate prin care să îngropăm definitiv fondul de redresare”, a declarat dl Gramegna. “Dacă dorim să fim credibiIi, trebuie să rezolvăm problema asta înainte de sosirea verii”.

Cu ocazia ultimei lor reuniunii, miniștrii de finanțe din zona euro au căzut de acord asupra unui fond în valoare de 500 miliarde de euro menit să mai reducă din dezastrul economic provocat de criza coronavirusului. Ei au convenit totodată să înceapă discuții pe tema unui așa-zis fond de redresare, dar guvernele nu au ajuns la un consens în privința structurii și mărimii sale.

Săptămâna trecută, dna von der Leyen a spus că bugetul multianual pe șapte ani trebuie să fie “celula-mamă“ a planului de redresare și a exclus perspectiva unor trilioane de euro investite într-un fond de redresare postpandemic. Joi, ea va testa disponibilitatea liderilor UE față de ideile sale prin intermediul unei videoconferințe.

Comisia a avansat cu doi ani în urmă propunerile sale pe tema MFF începând din anul 2021. De atunci, statele membre nu au reușit să se înțeleagă asupra planului, încă neștiind a câta parte din fond să fie alocată bugetului, altminteri micșorat din cauza plecării Regatului Unit din UE, și câți bani ar trebui să revină fiecărui program.

Potrivit ideilor Comisiei, statele membre ar trebui să fie de acord cu marja din bugetul UE care să-i permită să facă împrumuturi pentru a finanța un plan de redresare bazat pe investiții. Asta ar implica o mărire a distanței între plafonul maxim pe care Uniunea îl poate primi din partea statelor membre și cheltuielile reale – diferență care ar permite comisiei să facă niște împrumuturi suplimentare.

Banii acumulați prin refinanțarea MFF ar putea fi folosiți la creșterea investițiilor în statele membre, care s-ar face simultan cu sumele alocate de la buget.

Oficialii avertizează că e necesar ceva timp pentru a convinge parlamentele statelor membre să aprobe niște fonduri atât de mari, chiar dacă, până la urmă, asta s-ar bucura de acordul tuturor. În plus, unii diplomați și oficiali din UE se întreabă dacă ofertele vor fi suficiente pentru a umple golul înaintea intrării în vigoare a MFF, anul viitor. Dl Gradegna susține că va trece prea mult timp până la aprobarea schimbărilor în cadrul unui acord mai amplu pe tema bugetului UE, acord care să soluționeze și îndelungatele dispute pe tema contribuției fiecărui stat membru.

“Pe scurt: dacă dorim să creștem garanțiile pe care UE le poate oferi, sporind și capacitatea de creditare a comisiei, devine complet irelevant dacă totalul MFF reprezintă 1% sau 1,06% sau 1,11% din PIB“, a spus el. “Trebuie să evităm să ne încurcăm în niște discuții care ar viza toate problemele din MFF, riscând ca el să fie astfel blocat de multe alte probleme“.

Îngrijorări similare se mai semnalează și la Paris, care a prezentat o propunere potrivit căreia o reunire a tuturor datoriilor ar putea fi permisă temporar, eventual, printr-un mecanism special unanim aprobat de statele membre. Ministrul francez de finanțe, Bruno Le Maire, a dat de înțeles că perioada, asupra căreia statele membre ar putea ajunge la un acord pe tema detaliilor tehnice ale fondului, ar putea fi de șase luni, iar accesul la fond ar varia în funcție de gravitatea problemelor cu care se confruntă țara respectivă. Unii oficiali spun că ar fi posibil ca unele elemente ale planului francez să se numere și printre ideile Comisiei.

Orice plan care ar implica împrumuturi comune printr-un nou mecanism european, ar putea fi dur condamnat de membrii nordici ai organizației, care s-au pronunțat deja împotriva ideii unor așa-zise coronabonduri. Asta înseamnă că unele membre nordice sunt mai atrase de varianta prin MFF, care stabilește dreptul comisiei de a face împrumuturi, chiar dacă la o scară mai largă decât anterior.

“Dacă recentele reuniuni ale eurogrupului (grupul miniștrilor de finanțe ai țărilor din zona euro, n. red.) și a Consiliului European au relevat vreun lucru, atunci acela a fost că un fond de redresare prin unificarea datoriilor nu este deloc realist“, a declarat un diplomat din UE. “Răspunsul va fi mai degrabă apropiat unui fond de redresare legat de MFF, la care comisia deja lucrează“.

Sursa: Financial Times / Articol de Sam Fleming / Traducerea: Alexandru Danga (Rador)