Poate duce împerecherea câine-lup, care s-a întâmplat deja în România, la amenințarea speciei? Ce spun specialiștii în cinegetică

Fotografierea pentru prima dată a unui hibrid câine-lup în Carpaţii Meridionali de către echipa Fundaţiei Conservation Carpathia, în cadrul unui studiu de monitorizare genetică, a ridicat întrebarea dacă acest fapt ar putea duce la periclitarea speciei Canis Lupus. În timp ce autorii studiului spun că hibridizarea poate conduce la o degradare genetică urmată de o extincţie totală speciei, specialişti în managementul faunei consultaţi de G4Media.ro susţin că nu există niciun pericol.

„De obicei, lupii mănâncă câinii”

Ovidiu Ionescu, profesor universitar care predă Managementul faunei de interes cinegetic la Universitatea Braşov, a declarat că hibrizii sunt eliminați repede de haitele de lupi.

„De obicei este vorba de un lup mai slab care încearcă şi el să se reproducă. Nu poate să se reproducă în interiorul haitei şi atunci se poate încrucişa cu câinele. De obicei aceşti hibrizi sunt eliminaţi destul de repede de populaţie, neavând calităţile pe care le au lupii. De obicei, lupii mănâncă câinii. Atunci când câinii intră în teritoriul unui hăitic (n.r.- haită de lupi), de cele mai multe ori sunt mâncaţi de lupi”, a spus el.

Profesorul Ionescu a mai declarat pentru G4Media că ”pericolul hibridizării nu există. Densitatea lupilor din România este suficient de mare, chiar mare şi nu se pune problema pericolului de hibridizare. Bineînţeles că un pericol foarte mare îl reprezintă toţi aceşti câini lăsaţi liberi care umblă peste tot. Mă refer la câinii vagabonzi care sunt un pericol pentru biodiversitate în general. Pentru fiecare lup din România avem aproape câte o sută de câini care umblă prin teren. Ei sunt o mare problemă atât pentru biodiversitate. Cu lupii sunt competitori la hrană”.

Conform Conservation Carpathia, în cazul României, hibridizarea este un fenomen cauzat de câinii hoinari care au apărut în habitatul lupilor. La 3 detecţii ale lupilor pe camerele de monitorizare, în habitatul forestier, apare şi o detecţie a câinilor fără stăpân. Pentru a evalua acest fenomen, cercetătorii Fundaţiei Conservation Carpathia au colectat probe de salivă de la 21 de câini din zona cercetată, concomitent cu perioada în care au fost colectate şi probele ADN lăsate în urmă de lupi.

„Câini hoinari sunt peste tot în pădurile din România, însă nu cred că este cazul să ne facem griji asupra unei posibile împerecheri dintre lup şi câine. S-a întâmplat acest fenomen cu ceva timp în urma în America de Nord când câinii nordici de sanie, care sunt foarte apropiaţi ca specie de lup, s-au împerecheat cu lupii, dar între câinii hoinari de la noi şi lupi, nu am auzit. Pot să vă spun cu certitudine că hrana preferată a lupului este câinele şi şacalul. Acolo unde este lup, nu este şacal. Poţi să îi dai lupului să aleagă: cal, vacă, oaie, câine şi veţi vedea că întotdeauna preferă câinele”, a declarat pentru G4Media.ro, Adrian Titianu, vânător.

Estimările oficiale arată că populația de lupi din România numără aproximativ 3.000 de exemplare, însă la calcularea efectivelor pentru această specie nu s-au utilizat metode științifice de monitorizare. Deși la nivel european România pare să aibă o populație viabilă de lupi, Munții Carpați rămân în continuare printre cele mai puțin studiate ecosisteme montane din Europa. Lupul (Canis lupus) este al doilea cel mai mare prădător de pe continentul european, după urs.

De ce este important lupul ?

Prezența lupilor influențează abundența speciilor pradă și susțin rețeaua complexă a vieții. Echilibrul ecosistemelor se bazează pe prezența unor prădători de vârf precum lupii, potrivit Fundaţiei Conservation Carpathia. Prin prădarea și eliminarea din ecosisteme a exemplarelor vulnerabile (indivizi bolnavi, răniți, tineri sau prea bătrâni), lupii ajută la menținerea populațiilor de specii pradă mai sănătoase și mai viguroase.

Vânarea copitatelor (cerb, căprior, mistreț) de către lupi reglează distribuția spațială și mărimea efectivelor acestror specii, astfel încât este menținută la un nivel tolerabil presiunea erbivorelor asupra vegetației. În lipsa unor prădători precum lupii, erbivorele ar putea afecta negativ regenerarea pădurilor, prin pășunat intens.

Absența lupilor sau a altor prădători naturali poate duce la dezechilibre în ecosistem, având consecințe asupra biodiversității și sănătății ecosistemului în ansamblu. În Suedia, din cauza vânătorii, au rămas puțini lupi, iar elanii distrug pădurea.