Poate India să oprească cu adevărat curgerea apei din bazinul Indus în Pakistan?

Va putea India să oprească curgerea râului Indus și a doi dintre afluenții săi în Pakistan? Aceasta este întrebarea la care se gândesc mulți, după ce India a suspendat un tratat major care reglementează împărțirea apei a șase râuri din bazinul Indus între cele două țări, în urma atacului oribil de marți din Kashmirul administrat de India, transmite BBC.

Tratatul privind apele Indusului (IWT) din 1960 a supraviețuit celor două războaie dintre rivalii nucleari și a fost considerat un exemplu de gestionare transfrontalieră a apelor.

Suspendarea se numără printre mai multe măsuri luate de India împotriva Pakistanului, acuzându-l că sprijină terorismul transfrontalier – o acuzație pe care Islamabadul o neagă categoric. De asemenea, India a ripostat cu măsuri reciproce împotriva Delhi și a declarat că oprirea fluxului de apă „va fi considerată drept un act de război”.

• Citește și Tensiunile se amplifică între India şi Pakistan după atacul terorist din Kashmir / India a suspendat unilateral Tratatul Apelor Indusului, ceea ce înseamnă că poate opri fluxul de ape vitale către Pakistan

Tratatul a alocat Indiei cele trei râuri estice – Ravi, Beas și Sutlej – din bazinul Indusului, în timp ce 80% din cele trei râuri vestice – Indus, Jhelum și Chenab – Pakistanului.

Disputele au izbucnit în trecut, Pakistanul opunându-se unora dintre proiectele hidroenergetice și de infrastructură a apei ale Indiei, susținând că acestea ar reduce debitele râurilor și ar încălca tratatul. (Mai mult de 80% din agricultura Pakistanului și aproximativ o treime din energia sa hidroelectrică depind de apa din bazinul Indusului.)

India, între timp, a făcut presiuni pentru revizuirea și modificarea tratatului, invocând nevoi în schimbare – de la irigații și apă potabilă la hidroenergie – în lumina unor factori precum schimbările climatice.

De-a lungul anilor, Pakistanul și India au urmărit căi legale concurente în cadrul tratatului intermediat de Banca Mondială.

Dar aceasta este prima dată când una dintre părți a anunțat o suspendare – și este vorba de țara din amonte, India, ceea ce îi conferă un avantaj geografic.

Dar ce înseamnă cu adevărat suspendarea? Ar putea India să rețină sau să devieze apele bazinului Indus, privând Pakistanul de această resursă vitală? Și este chiar capabilă să facă acest lucru?

Experții spun că este aproape imposibil ca India să rețină zeci de miliarde de metri cubi de apă din râurile vestice în timpul perioadelor cu debit mare. Îi lipsesc atât infrastructura masivă de stocare, cât și canalele extinse necesare pentru a devia astfel de volume.

„Infrastructura de care dispune India este formată în cea mai mare parte din centrale hidroelectrice de tip run-of-the-river, care nu au nevoie de stocare masivă”, a declarat Himanshu Thakkar, expert regional în resurse de apă în cadrul South Asia Network on Dams, Rivers and People.

Astfel de hidrocentrale folosesc forța apei curgătoare pentru a învârti turbinele și a genera electricitate, fără a reține volume mari de apă.

Experții indieni spun că infrastructura inadecvată a împiedicat India să utilizeze pe deplin chiar și cota sa de 20% din apele Jhelum, Chenab și Indus, conform tratatului – un motiv cheie pentru care aceștia susțin construirea de structuri de stocare, la care Pakistanul se opune citând prevederile tratatului.

Experții spun că India poate acum să modifice infrastructura existentă sau să construiască una nouă pentru a reține sau a devia mai multă apă fără a informa Pakistanul.

„Spre deosebire de trecut, India nu va fi acum obligată să împărtășească documentele proiectului său cu Pakistanul”, a declarat Thakkar.

Dar provocări precum terenul dificil și protestele din India însăși cu privire la unele dintre proiectele sale au însemnat că construcția infrastructurii de apă în bazinul Indus nu a avansat suficient de repede.

După un atac al militanților în Kashmirul administrat de India în 2016, oficialii ministerului indian al resurselor de apă au declarat pentru BBC că vor accelera construcția mai multor baraje și proiecte de stocare a apei în bazinul Indus.

Deși nu există informații oficiale privind stadiul acestor proiecte, sursele spun că progresele au fost limitate.

Unii experți spun că, dacă India începe să controleze debitul cu infrastructura sa existentă și potențială, Pakistanul ar putea simți impactul în timpul sezonului uscat, când disponibilitatea apei este deja la cel mai scăzut nivel.

„O preocupare mai presantă este ce se întâmplă în sezonul secetos – atunci când debitele în bazin sunt mai mici, stocarea contează mai mult, iar momentul devine mai critic”, a scris Hassan F Khan, profesor asistent de politici de mediu urban și studii de mediu la Universitatea Tufts, în ziarul Dawn.

„Acesta este momentul în care absența constrângerilor din tratat ar putea începe să fie resimțită mai acut.”

Tratatul cere Indiei să împărtășească date hidrologice cu Pakistanul – cruciale pentru prognozarea inundațiilor și planificarea pentru irigații, hidroenergie și apă potabilă.

Pradeep Kumar Saxena, fostul comisar al IWT din India timp de peste șase ani, a declarat agenției de presă Press Trust of India că țara poate înceta acum să mai împărtășească date privind inundațiile cu Pakistanul.

În regiune au loc inundații puternice în timpul sezonului musonic, care începe în iunie și durează până în septembrie. Dar autoritățile pakistaneze au declarat că India împărtășea deja date hidrologice foarte limitate.

„India împărtășea doar aproximativ 40% din date chiar înainte de a face ultimul anunț”, a declarat pentru BBC Shiraz Memon, fostul comisar adițional al Pakistanului pentru Tratatul privind apele Indusului.

O altă problemă care apare de fiecare dată când există tensiuni legate de apă în regiune este dacă țara din amonte poate „înarma” apa împotriva țării din aval.

Acest lucru este adesea numit o „bombă de apă” atunci când țara din amonte poate reține temporar apa și apoi o poate elibera brusc, fără avertisment, provocând daune masive în aval.

Ar putea India să facă asta?

Experții spun că India ar risca mai întâi să-și inunde propriul teritoriu, deoarece barajele sale sunt departe de granița cu Pakistanul. Cu toate acestea, India ar putea acum să evacueze nămolul din rezervoarele sale fără avertisment prealabil – putând provoca pagube în aval, în Pakistan.

Râurile himalayene precum Indus transportă niveluri ridicate de nămol, care se acumulează rapid în baraje. Evacuarea bruscă a acestui nămol poate provoca pagube semnificative în aval.

Există o imagine de ansamblu: India se află în aval de China în bazinul Brahmaputra, iar Indus își are originea în Tibet.

În 2016, după ce India a avertizat că „sângele și apa nu pot curge împreună”, în urma unui atac militant în Kashmirul administrat de India, China a blocat un afluent al Yarlung Tsangpo – care devine Brahmaputra în nord-estul Indiei – ca parte a unui proiect hidroenergetic.

După construirea mai multor hidrocentrale în Tibet, China a dat undă verde la ceea ce va fi cel mai mare baraj din lume pe cursul inferior al Yarlung Tsangpo.

Beijingul susține că impactul asupra mediului este minim, dar India se teme că acest proiect ar putea oferi Chinei un control semnificativ asupra debitului râului.