Poeziile scrise cu ajutorul inteligenței artificiale sunt mai bine cotate decât cele scrise de oameni, arată un studiu al cercetătorilor de la Universitatea din Pittsburgh

Poeziile scrise de AI sunt preferate celor scrise de oameni, conform unui nou studiu. Cititorii neexperimentaţi de poezii care au participat la studiu au fost mai predispuşi să judece poeziile generate de AI ca fiind scrise de oameni decât pe cele scrise de oameni, transmite News.ro.

Studiul, realizat de cercetători de la Universitatea din Pittsburgh, le-a prezentat participanţilor poezii scrise de 10 poeţi celebri de limbă engleză, împreună cu poezii generate în stilul acestor poeţi de ChatGPT 3.5.

Au fost prezentate participanţilor poezii reale şi inspirate de Geoffrey Chaucer, William Shakespeare, Samuel Butler, Lord Byron, Walt Whitman, Emily Dickinson, TS Eliot, Allen Ginsberg, Sylvia Plath şi Dorothea Lasky.

Contrar cercetărilor anterioare, studiul a constatat că participanţii au clasificat poemele generate de AI mai bine în ceea ce priveşte calitatea generală decât poemele scrise de oameni.

Autorii spun ca cititorii neexperimentaţi preferă poemele generate de AI deoarece le consideră mai simple şi mai accesibile.

„Complexitatea şi opacitatea” poeziilor scrise de oameni reprezintă „o parte din farmecul acestor poezii”, scriu autorii studiului. Astfel de poezii „recompensează studiul şi analiza în profunzime, într-un mod în care poezia generată de inteligenţa artificială poate să nu o facă”.

Cu toate acestea, „deoarece poeziile generate de inteligenţa artificială nu au o astfel de complexitate, ele sunt mai bune la comunicarea fără ambiguitate a unei imagini, a unei stări de spirit, a unei emoţii sau a unei teme către cititorii neexperţi în poezie, care ar putea să nu aibă timp sau interes pentru analiza aprofundată cerută de poezia poeţilor umani”, au spus ei.

„Deşi nu am nicio îndoială că inteligenţa artificială poate genera o secvenţă Fibonacci aproape perfectă de poezie prin inginerie inversă a unor opere cunoscute, umanitatea se află la baza a ceea ce este un poem”, a declarat poeta Joelle Taylor, autoarea cărţii „C+nto & Othered Poems”, câştigătoare a premiului „TS Eliot”, ca răspuns la rezultatele studiului. „Un poem este mai mult decât un algoritm. Este sens, empatie, revelaţie, inversiune, disidenţă, pasiune şi surpriză: poezia este ceea ce se întâmplă în spaţiul dintre logică şi haos”.

„Poate că atunci problema nu este dacă inteligenţa artificială poate scrie poezii mai bune, ci mai degrabă despre ce cred oamenii că este poezia”, a adăugat ea. „Este un set de rime? Un simţ al muzicalităţii uşor de fabricat? Sau este ceva indefinibil? În plus, eşantioanele pe care le-au folosit pentru a crea algoritmul sunt exemple foarte vechi şi sunt toate scrise de bărbaţi albi din clasa de mijloc sau superioară. Cu alte cuvinte, AI creează ceea ce oamenii cred că este poezia şi nu ceea ce este ea de fapt. „Maşinile scriu poezie” este unul dintre cele mai poetice lucruri pe care le-am citit anul acesta”.

Autorii studiului concluzionează faptul că, având în vedere dificultăţile cititorilor de a identifica textele scrise de maşini şi „încrederea lor aparentă că IA nu va genera imitaţii ale experienţei umane”, „ar putea fi util” ca guvernele să urmărească reglementări privind transparenţa IA.