POLITICO: Bine ați venit în epoca nepăcii/ Marile provocări ale secolului XXI

Uniunea Europeană e construită pe baza unei idei simple. Apariția unui liant între națiuni și popoare creează pace și face războiul prea costisitor pentru a mai putea fi chiar și imaginat. Construind o comunitate în jurul cărbunelui și oțelului, utilizate la fabricarea de armament, UE a reușit să transforme inamicii în prieteni. După sfârșitul Războiului Rece europenii și-au stabilit obiective chiar și mai ambițioase. Ei sperau că prin deschiderea granițelor și promovarea comerțului, a călătoriilor și a internetului ar putea disemina aceste învățături în întreaga lume, încurajând o armonie globală. Dar adevărul s-a dovedit ulterior a fi altul, se arată într-un articol de opinie publicat de POLITICO și semnat de Mark Leonard, directorul grupului de reflecție European Council on Foreign Relations.

În 2016, prin Brexit și alegerea președintelui american Donald Trump, europenii au descoperit că mulți dintre cetățenii continentului nu sunt de acord cum că lumea devine mai bună prin interconectare. Iar comportamentul altor țări – de la China și Rusia până la Turcia și Brazilia – a demonstrat modul în care naționalismul și puterea se pot impune în detrimentul internaționalismului și legii. Concluzia inevitabilă i-a șocat pe mulți europeni: conexiunile care au unit globul pot fi utilizate și la dezbinarea lui.

În lumea globalizată de astăzi geopolitica a devenit un mariaj lipsit de dragoste, în care partenerii nu se suportă reciproc, dar nici nu pot divorța. Și, la fel ca în cazul oricărei căsătorii care se destramă, tocmai acele lucruri odinioară împărtășite în vremurile bune devin mijloace de atac în vremurile rele.

Hiper-conectarea nu se mulțumește doar să polarizeze societățile în bule filtrante concurente și să genereze o epidemie de invidie, ci oferă și un nou arsenal pentru competiția dintre marile puteri. Țările poartă acum războaie manipulând tocmai acele lucruri care le aduc la un loc – folosind, de exemplu, sancțiuni, boicoturi, restricții de export sau interdicții de import în scopuri politice.

Însă această manipulare agresivă a interdependenței nu se limitează nicidecum la comerț. Problemele sanitare globale ar fi trebuit să unească planeta în contextul pandemiei de coronavirus. În schimb am văzut apărând „diplomația măștilor” și „naționalismul vaccinurilor”.

În domeniul infrastructurii China este indiscutabil cea mai mare putere, folosindu-se de Inițiativa Centură și Drum pentru a-și amplifica puterea politică prin intermediul dependenței economice. Pe frontul tehnologiei și informațiilor, luptele nu se poartă doar pentru stabilirea sferelor de influență tehnologică și a standardelor, ci se poartă în foarte mare măsură chiar și pentru democrație și pentru libertatea societăților noastre.

Până și clima a ajuns un câmp de bătălie – surprinzător, având în vedere că ne aflăm cu toții în aceeași barcă în curs de a se scufunda.

Și chiar dacă știm cu toții că Turcia și Belarus folosesc emigranții pe post de arme, în ultimele decenii au fost identificate de fapt peste 70 de cazuri în care migrația în masă a fost exploatată în acest fel, și încă cu un efect devastator.

Evident, conexiunile dintre țări au mai fost exploatate și înainte. Ceea ce este nou aici e rețeaua densă de conexiuni care le conferă sancțiunilor, blocadelor și campaniilor de PR un caracter viral și o letalitate care nu existau înainte ca lumea noastră să ajungă să fie definită de rețele.

Există un cuvânt care ne surprinde foarte bine condiția liminală – acea stare de suspensie între război și pace. A fost folosit în premieră de universitari din sfera tehnologică, cum e Lucas Kello de la Universitatea Oxford. Dorind să descrie zona gri pe care o observaseră, în care milioane de atacuri frizând definiția războiului convențional aveau loc zilnic, ei au reabilitat un frumos cuvânt anglo-saxon: „nepace”.

A admite că trăim într-o epocă a nepăcii are implicații importante pentru Europa. Deși mulți cred că ne îndreptăm către o lume bipolară, în care cu toții vom fi siliți să alegem o tabără între China și SUA, Europa are propriul ei avantaj geopolitic unic – și încă unul pentru care este bine înzestrată pentru a-l folosi.

Alături de China și SUA, Europa este unul dintre cele trei imperii ale conectării, fiecare cu propriile sale idei și capacități de a configura lumea.

SUA sunt în primul rând paznicul porții. Omniprezența dolarului și dominația internetului îi permit Americii să izoleze țări de sistemul financiar global și să le pună sub supraveghere cetățenii.

China aspiră să fie o putere relațională. Ea caută să conecteze alte țări la piața ei și să le aducă în sfera sa de influență.

Europa are o abordare diferită – ea e legiuitorul. Cele 80.000 de pagini de acquis communautaire, guvernând orice, de la drepturile homosexualilor și pedeapsa cu moartea până la poluarea fonică a mașinilor de tuns iarba și siguranța alimentară, constituie sistemul de operare al UE. Și UE nu se limitează la a-și respecta propriul sistem. Ea își folosește puterea economică pentru a-i determina să urmeze aceleași reguli și pe cei care vin în contact cu rețeaua ei.

Dacă conexiunile dintre țări au ajuns echivalentul unor arme letale, va fi nevoie ca ele să fie gestionate – iar UE e poziționată favorabil pentru a face acest lucru, prin reguli și norme care să le tocească tăișul.

Dacă Războiul Rece a fost atenuat de controlul armamentelor, echivalentul în epoca noastră ar fi „dezarmarea conexiunilor”. Paradoxal, cel mai bun mod de a uni lumea este acela de a se crea o distanță mulțumită căreia oamenii să se simtă în siguranță și stăpâni pe propria soartă. Linia de demarcație ar trebui să fie trasată între alăturarea „gestionată” și cea „negestionată”, mai degrabă decât între societăți „deschise” și „închise” – aplicabil în orice domeniu, de la comerț și migrație până la tehnologie și schimbare culturală.

Conectarea, indiferent că ne place sau nu, este o sabie cu două tăișuri. Conștientizarea acestui lucru este o altă idee simplă, dar puternică având potențialul de a schimba lumea.

sursa: POLITICO (traducere: Rador\ Andrei Suba)

sursa foto: Pexels