Politico: Cei mai noi membri ai UE se revoltă în fața probabilei numiri a premierului olandez Mark Rutte la șefia NATO/ „Suntem sau nu suntem egali?”, se întreabă unii est europeni/ „Ce credibilitate morală are tipul ăsta?”

La două decenii după ce au aderat la Uniunea Europeană și la NATO, țările din Europa de Est se tem că vor fi din nou lăsate deoparte în momentul în care posturile de conducere ale celor două instituții vor fi remaniate la sfârșitul acestui an, scrie publicația Politico. Numirea probabilă a premierului olandez Mark Rutte ca nou șef al NATO în această vară ar putea primi aprobarea Washingtonului, Londrei, Parisului și Berlinului.

Printre ceilalți pretendenți la această funcție se numără președintele României, Klaus Iohannis, al cărui guvern a notificat NATO cu privire la posibila sa candidatură în februarie, și premierul estonian Kaja Kallas, care nu a depus o candidatură, dar care și-a exprimat interesul anul trecut.

În ciuda susținerii de care se bucură Rutte, în rândul multor membri mai noi ai alianței, în special a celor care se învecinează cu Rusia, Belarus și Ucraina, primirea a fost mult mai puțin caldă.

„Dacă ne gândim la un echilibru geografic, va fi cel de-al patrulea secretar general [al NATO] din Olanda”, a declarat Kallas săptămâna trecută pentru podcastul Power Play al Politico. „Și apoi se pune problema [dacă] există țări de rangul întâi și țări de rangul doi în NATO”.

„Suntem egali sau nu suntem egali? Deci aceste întrebări rămân în continuare”, a adăugat ea.

„Ce credibilitate morală are tipul ăsta?”, a declarat fostul președinte estonian Toomas Hendrik Ilves, arătând că Olanda nu și-a respectat angajamentul NATO de a cheltui 2% din PIB pentru apărare în timpul celor 13 ani în care Rutte a fost prim-ministru.

Remaniere la vârf

Țările est-europene au ocupat puține dintre posturile de conducere ale UE și NATO de când majoritatea lor au aderat la cele două instituții în 2004, la aproximativ 15 ani după căderea Cortinei de Fier.

Polonia este singura țară din regiune care a primit unul dintre posturile de conducere ale blocului. Fostul (și acum actualul) prim-ministru Donald Tusk a îndeplinit un mandat de președinte al Consiliului European, iar Jerzy Buzek, un alt fost prim-ministru polonez, a condus Parlamentul European timp de trei ani, aproximativ o jumătate de mandat.

În prezent, cel mai înalt responsabil est-european în UE este Valdis Dombrovskis, un leton care a fost pus în fruntea puternicului portofoliu al comerțului după ce predecesorul său, Phil Hogan, un politician irlandez, a demisionat în urma unui scandal. Românul Mircea Geoană este secretar general adjunct al NATO.

„De la extinderea [din 2004], în Europa Centrală și de Est trăiesc 110 milioane de oameni”, a declarat Ilves. „Există cinci posturi mari în UE și NATO, care se rotesc la fiecare cinci ani, deci sunt 25 de posturi în total. În acest timp, 20% din UE primește 7% din locurile de muncă.”

Pe lângă numirea în NATO, care se așteaptă să aibă loc până la summitul liderilor de la Washington din această vară, posturile de conducere din UE vor fi redistribuite în acest an, în urma alegerilor pentru Parlamentul European din iunie.

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, fost ministru german al apărării, este de așteptat să primească un nou mandat. Dar cursa pentru celelalte posturi – președintele Consiliului European, președintele Parlamentului European și cel mai înalt diplomat al UE, înaltul reprezentant însărcinat cu politica externă – rămâne deschisă.

Ministrul polonez de externe, Radosław Sikorski, a fost propus ca posibil comisar pentru apărare, o nouă funcție pe care von der Leyen a declarat că ar urma să o creeze în timpul celui de-al doilea mandat. Kallas și ministrul lituanian de externe Gabrielius Landsbergis sunt, de asemenea, considerați drept perspective baltice pentru posturile din UE.

În Estonia, Lituania și Letonia, înalții oficiali consideră că marile puteri din Europa de Vest au încă o prejudecată nedreaptă față de ele, în special având în vedere pozițiile lor dure față de Rusia după invazia Ucrainei. Viziunea din regiune despre Rusia ca fiind o amenințare existențială este adesea interpretată de omologii lor occidentali ca fiind o atitudine dură.

„Noi [oamenii din Letonia] simțim că nu am fost consultați suficient”, a declarat fostul ministru leton al apărării Artis Pabriks, referindu-se la procesul de selecție pentru postul de conducere al NATO. „Ei [țările occidentale] au avut motive în spate să creadă că țările baltice nu ar trebui să propună în acest moment un candidat”.

Frans Timmermans, un fost înalt oficial olandez la Comisia Europeană, a întruchipat rezistența vest-europenilor față de un șef baltic al NATO, spunând anul trecut că „ea [Kallas] este, de asemenea, prim-ministru al unei țări care se află la granița cu Rusia”.

Următoarea speranță a lui Kallas pentru un post de conducere este să-i succeadă spaniolului Josep Borrell în funcția de înalt reprezentant pentru afaceri externe. Într-adevăr, această posibilitate a fost discutată de luni de zile, înalții oficiali europeni așteptându-se ca președintele francez Emmanuel Macron să o susțină pentru un post de conducere.

Cu toate acestea, nu toată lumea este convinsă că ea are o șansă.

Un oficial UE, căruia i s-a acordat anonimatul pentru a vorbi liber, a declarat că ideea ca Kallas să servească drept diplomat de top al UE „rămâne sensibilă” în unele capitale europene.

„Nu văd Franța și Germania să fie de acord cu asta, din aceleași motive pentru care ea nu a fost o opțiune pentru postul de la NATO”, a spus oficialul.

„Chiar punem în această poziție pe cineva căruia îi place să mănânce ruși la micul dejun?”.