Politico: De ce a picat cum nu se poate mai prost scandalul de spionaj, în care SUA este acuzată că asculta telefoanelor unor lideri europeni

Joe Biden ar trebui să se simtă ca sub electroșocuri. Cu două săptămâni înaintea primei vizite pe care președintele SUA o întreprinde în Europa de la alegerea sa în funcție, presa daneză a relatat că serviciile secrete ale țării i-au ajutat pe omologii americani să tragă cu urechea la conversațiile liderilor europeni, scrie Politico, citată de Rador.

Relatarea le reamintește europenilor de zilele negre din 2013, când turnătorul Edward Snowden a dezvăluit mari programe de supraveghere ale SUA, incluzând ascultarea telefoanelor mobile ale unor șefi de stat aliați, printre care și cancelarul german Angela Merkel.

Pe vremea aceea, președintele Barack Obama a fost cel care a trebuit să poarte cu liderii UE acele discuții jenante pe tema spionării aliaților. Acum va veni rândul fostului vicepreședinte al acestuia să le redea încrederea europenilor atunci când se va afla la Cornwall, în Marea Britanie, unde, pe 11 iunie, va participa la o reuniune a Grupului celor Șapte (G7), pe agenda căreia se află probleme importante, cum ar fi încrederea transatlantică, cooperarea și relațiile informatice.

Pentru Biden, momentul difuzării acestor informații de către un post public danez, informații mai apoi difuzate de diverse canale de știri europene, nici nu putea fi mai nepotrivit.

Washingtonul și Bruxelles-ul sunt pe cale să negocieze un nou acord vizând transferul transatlantic de informații, acord care să îl înlocuiască pe cel precedent, denunțat de Curtea Europeană de Justiție din cauza unor temeri legate de spionajul SUA.

Raportul de luni ar urma să înăsprească poziția UE în privința puterii SUA de spionaj, asta incluzând limitele și garanțiile oferite datelor europene – niște aspecte care, potrivit verdictului instanței europene, lipsesc (din actualul acord).

„Dacă aceste dezvăluiri (legate de spionaj) sunt exacte, doresc să spun foarte clar că, între aliați, așa ceva este inacceptabil”, a declarat președintele francez Emmanuel Macron la o conferință de presă de luni. „Și este cu atât mai inacceptabil între aliați și parteneri europeni, astfel încât pledez pentru niște relații între americani și europeni care să se bazeze pe încredere”, a spus Macron. ”Între noi nu trebuie să existe suspiciuni”, a subliniat el.

Macron a spus că guvernul său a cerut Danemarcei și Statelor Unite „să ofere informații legate de acest spionaj, așa că așteptăm răspunsurile lor”.

Merkel, care i s-a alăturat lui Macron pe cale virtuală, a subliniat: „Am discutat deja despre aceste probleme legate de NSA (Agenția pentru Securitate Națională, n. red.) cu mai mult timp în urmă. Poziția noastră, avută în privința investigațiilor de atunci, nu s-a schimbat. Ne bazăm pe niște relații de încredere, iar ceea ce a fost valabil atunci, este valabil și acum. Am primit asigurări că și Danemarca – guvernul danez, ministrul apărării – a spus foarte clar că se gândește la toate astea și, în acest sens, eu cred că există o bază nu doar pentru elucidarea faptelor, ci și pentru stabilirea unor reale relații bazate pe încredere”.

Ministrul danez al apărării, Trine Bramsen, a declarat pentru DR, canalul care a transmis informația, că „interceptarea sistematică a unor aliați apropiați este inacceptabilă”.

NSA a refuzat să comenteze informația.

Potrivit relatării, serviciile daneze de informații le-ar fi facilitat omologilor americani de la NSA accesul la importanți politicieni germani, francezi, norvegieni și suedezi prin cablurile de internet din Danemarca. Potrivit relatării, Merkel s-ar fi aflat printre cei vizați, dar și importanți politicieni germani, printre care Peer Steinbruck, fost ministru de finanțe, și președintele Frank-Walter Steinmeier. Au mai fost supravegheați și politicieni de nivel înalt din Franța, Norvegia și Suedia, ale căror nume însă nu au fost precizate.

Toate astea îl readuc în scenă și pe Snowden.

Deși se prea poate ca, la Washington, episodul să pară unul oarecare, în Europa, el e departe de a fi așa.
Dezvăluirile lui Snowden au provocat dispute majore în privința securității și intimității europenilor, inclusiv anularea acordului Privacy Shield, pe tema protecției transferurilor de date, și a predecesorului acestuia, Safe Harbor, continuând să otrăvească relațiile transatlantice. Multe dintre personajele-cheie ale episodului din 2013 revin acum în scenă, inclusiv Biden, care era vicepreședinte în acea vreme, și Marghrethe Vestager, șefa ‚digitalizării’ din Europa, care pe-atunci era membră a guvernului danez.

„Biden este bine pregătit să răspundă la toate astea în curând, când va vizita Europa, având în vedere că, bineînțeles, el era adânc implicat în acea primă rundă a scandalului”, a scris Snowden luni, pe Twitter. El a pledat pentru o „cerere explicită a unor dezvăluiri publice complete nu doar din partea Danemarcei, ci și din partea partenerului ei mai important”.

Ciocniri cap în cap în Europa

“În vederea clarificărilor, Germania se află în contact cu toate forurile importante naționale și internaționale”, a declarat purtătorul de cuvânt al guvernului, Steffen Seibert, dar el a refuzat să comenteze probleme legate de transmisia de informații. “Cancelarul a lua cunoștință de subiectul actualelor investigații grație unei anchete a jurnaliștilor”, a spus el.

Comisia Europeană a declarat că, în funcția sa anterioară, ca ministru de interne în guvernul danez, dna Vestager nu coordona activitatea serviciilor de informații, dar nu a spus și dacă ea fusese la curent cu activitatea de spionaj descrisă în relatările presei.

„Ea este aici vicepreședinte executiv al digitalizării și al politicii vizând competiția. Acestea sunt subiectele pe care le putem comenta aici din partea sa. Nicidecum evenimente legate de atribuțiile pe care ea le-ar fi avut pe vremea când era în guvernul Danemarcei”, a declarat un purtător de cuvânt al Comisiei.

Nu este prima oară când serviciile europene de informații au fost descoperite spionându-se între ele.

Dosarele lui Snowden ofereau detalii legate de operațiuni similare coordonate de biroul de informații din Regatul Unit, Government Communications Headquarters (Centrala guvernamentală de comunicații – GCHQ) în rețeaua operatorului belgian de telecomunicații Belgacom, datând din 2013. Potrivit unui raport examinat de presa locală, în 2018, anchetatorii belgieni au ajuns la concluzia că britanicii s-au aflat în spatele acelei operațiuni.

Unii parlamentari observă că, în pofida probelor tot mai numeroase care dovedesc că țările aliate se spionează între ele, nu există o legislație internațională împotriva spionajului cu scopul de a obține informații.

„Spionajul politic nu e interzis de legislația internațională. Asta e realitatea. Nu e ceva plăcut, nu e întotdeauna cu măsură, dar, dacă te uiți în legislația internațională, nu e nicio problemă”, afirmă Bart Groothuis, europarlamentar olandez care promovează în parlament noua lege a Comisiei Europene pe tema securități informatice.

Calificând-o drept o „bombă” care subminează cooperarea europeană, Groothuis spune că „ar sprijini o clauză în legislația internă cu privire la informații care, în principiu, să precizeze că nu spionăm țările partenere din interiorul UE”.

Cum să împiedici SUA să fie… SUA

Scandalul survine într-un moment când Uniunea Europeană își revizuiește relațiile cu Statele Unite în privința schimbului de informații.

În prezent, Comisia Europeană negociază un nou acord care să permită unor companii să transfere informații din UE în SUA, în același timp, respectându-se standardele caracterului privat. UE a încercat să exercite presiuni asupra SUA pentru ca țara să-și revizuiască legile pe această temă, inclusiv pârghii-cheie în activitatea Washingtonului de supraveghere din Europa, dar nu e clar ce vor face Statele Unite ca să îndepărteze temerile europene, dacă vor face ceva.

Comisia a spus că discuțiile pe tema unui acord cu privire la transferul de date sunt „foarte importante” și că UE „și-a intensificat negocierile cu partenerii noștri din SUA”.

Scandalul survine totodată într-un moment când UE își modifică reglementările ca să-și protejeze mai bine infrastructura, sistemul informatic guvernamental și serviciile publice de primă importanță în fața unor atacuri informatice și a unor campanii de intruziune.

Legea este concepută în principal pentru a contracara grupurile de hackeri sprijinite de stat din Rusia și China. Dar dezvăluirile din presă relevă din nou că și Statele Unite sunt angajate în operațiuni de piraterie care ajung în inima politicii UE.

„Este totodată o lecție și pentru politicieni: asemenea lucruri se întâmplă,. afirmă europarlamentarul Groothuis. „Cea mai bună cale prin care să ne protejăm comunicațiile este aceea de a folosi niște pârghii care să asigure contacte bine criptate, precum și securitatea aparaturii și a rezultatului final”.

Sursa: Politico/ Rador/ Traducerea: Alexandru Danga