POLITICO: De ce e statul de drept important / Ce au arătat evenimentele din Polonia, Austria și Cehia despre rolul procurorilor și judecătorilor independenți

În caz că vreun european mai are nevoie de argumente în privința importanței statului de drept, politica turbulentă a continentului a oferit în ultimele zile exemple din belșug, scrie Politico, citată de Rador.

O ordine juridică clară și aplicată este vitală pentru a putea trage la răspundere guvernele și puternicele interese economice private, precum și pentru a-i asigura pe cetățeni că legea va fi aplicată echitabil – deopotrivă la nivel european și național.

Să aruncăm numai o privire la ultimele evoluții din Europa Centrală. Mulțumită parchetelor și instanțelor independente, cancelarul austriac Sebastian Kurz, un politician tânăr și carismatic considerat un model de mulți conservatori europeni, a fost forțat să demisioneze.

El e cercetat pentru un posibil abuz de fonduri publice cu scopul de a manipula sondaje de opinie și a mitui ziare cu publicitate guvernamentală pentru a le publica rezultatele.

Kurz neagă orice ilegalitate și a spus că se va apăra. Populistul de 35 de ani, care rămâne în continuare șeful Partidului Popular, ar mai putea încă să-și reabiliteze numele și să revină.

Dar, într-o democrație matură caracterizată de decență morală, el nu avea ce face în afară de a demisiona din momentul în care procurorii anticorupție l-au declarat suspect. În caz contrar guvernul său ar fi fost răsturnat de partenerii de coaliție, Verzii, sau ar fi fost demis de președintele Alexander Van Der Bellen.

Acest ultim episod al telenovelei politice din Austria ar fi fost extrem de improbabil să aibă loc dacă guvernul ar fi controlat parchetele ori dacă ar fi avut puterea să-i concedieze pe anchetatorii și judecătorii care-și bagă nasul în posibilele pungășii politice.

E fix ce a făcut Polonia, forțând pensionarea în masă a judecătorilor, substituindu-i cu loialiști ai guvernului și înființând o secție disciplinară cu puterea de a revoca judecători ale căror verdicte deranjează guvernul.

Într-o tentativă de a pune la adăpost acest sistem judiciar măsluit de verificarea și sancțiunile Curții Europene de Justiție (CEJ), Tribunalul Constituțional al țării – care include judecători numiți ilegal de partidul de guvernare PiS – a hotărât săptămâna trecută că constituția poloneză deține primatul în raport cu legislația tratatelor UE.

Ceea ce a plasat țara pe o traiectorie de coliziune cu Bruxelles-ul. A respinge primatul legislației UE în raport cu cea națională, cum s-a procedat aici, pune sub semnul întrebării fundația pe care a fost clădit blocul: tratate cu obligativitate juridică, ratificate în mod democratic de către toate statele membre.

Legislația UE le oferă cetățenilor europeni – dar și investitorilor străini – cea mai bună protecție împotriva deciziilor arbitrare, corupției și confiscării de putere ori proprietate. Dar dacă o țară poate casa o decizie a CEJ într-o chestiune precum independența judiciară, atunci ce le-ar putea opri pe altele să nesocotească legislația UE în domenii delicate precum libera circulație a persoanelor și bunurilor în piața unică sau decizii de politică monetară ale Băncii Centrale Europene (BCE)?

Acestea nu sunt întrebări ipotetice. Anul trecut Curtea Constituțională Federală a Germaniei a opinat că BCE și-a depășit atribuțiile prin programul ei de achiziții de obligațiuni, cu toate că acea politică fusese confirmată de CEJ.

Curtea germană n-a mers până acolo încât să-i dispună băncii centrale germane, Bundesbank, să se retragă din programul BCE, iar conflictul de atribuții a fost dezamorsat, deocamdată, de explicațiile date de guvernul de la Berlin în parlament. Însă e foarte probabil ca el să izbucnească iar.

Supremația legislației UE e contestată și în Franța. Fostul negociator UE pentru Brexit Michel Barnier, acum în cursă pentru nominalizarea drept candidat prezidențial de către partidul conservator Les Républicains, a declarat că dacă va fi ales va convoca un referendum privind un „scut constituțional” prin care să poată fi respinse deciziile CEJ și CEDO privind politica de imigrație.

Barnier vrea să impună un moratoriu de mai mulți ani pentru imigrație și reunificarea familiilor.
Cum acestea vin de la omul care insista că CEJ trebuie să fie arbitrul suprem al interpretării legislației UE în contextul negocierilor pentru Brexit, propunerea lui Barnier a constituit un șoc.

Iar cei doi concurenți de extrema dreaptă, Marine Le Pen și posibilul candidat Éric Zemmour, vor să meargă chiar mai departe, proclamând instanțele franceze suverane în orice chestiune.

Fostul omolog al lui Barnier de dincolo de Canalul Mânecii, ministrul britanic pentru Brexit David Frost, amenință acum că va rupe tratatul negociat de ei și va îndepărta CEJ din rolul de arbitru al aranjamentelor comerciale privind Irlanda de Nord, care a rămas în interiorul pieței unice, spre deosebire de restul Regatului.

Puținor guverne le place să fie trase la răspundere de judecători și procurori independenți. Oponenții independenței judiciare argumentează că judecătorii nu au răspundere democratică și că nu li se poate permite să meargă cu interpretarea legii până dincolo de intențiile legislatorului.

Însă instituțiile independente sunt acolo pentru a împiedica guvernul s-o ia pe scurtătură atunci când îi convine. Ele sunt totodată mai puțin vulnerabile la coerciția celor bogați și influenți.

În Cehia, spre exemplu, premierul populist miliardar Andrej Babiš a pierdut săptămâna trecută alegerile generale în parte și pentru că Comisia Europeană și Curtea Europeană de Audit au decis că el a încălcat legislația UE în privința conflictului de interese, din moment ce imperiul lui de afaceri a primit fonduri UE.

Drept urmare, Bruxelles-ul i-a blocat Cehiei finanțarea din fondul de redresare.

La înfrângere a contribuit și dezvăluirea unui consorțiu de jurnaliști de investigație cum că Babiš s-a folosit de companii-fantomă offshore pentru a cumpăra în secret un castel de 22 milioane de dolari în Franța. El neagă că ar fi făcut ceva ilegal și susține că nu deține proprietăți în Franța. Numai un sistem independent de justiție poate face lumină într-o asemenea chestiune.

Chiar și în țări precum Italia, unde justiția se mișcă atât de lent încât dosarele de corupție și crimă organizată eșuează frecvent din cauza expirării termenului de prescriere, judecătorii și procurorii independenți contribuie la menținerea unui sistem politic mai onest decât ar fi fost în caz contrar.

După două decenii prin tribunale, magnatul media miliardar Silvio Berlusconi, cel mai longeviv premier italian, a fost într-un final condamnat la patru ani după gratii pentru fraudă fiscală. Deși la momentul sentinței era deja prea bătrân pentru a mai fi încarcerat, el a fost dat afară din Senat și i s-a interzis să ocupe funcții publice timp de șase ani.

Cele ce se întâmplă în Europa Centrală demonstrează că merită să luptăm pentru statul de drept. Dată fiind confruntarea dintre Bruxelles și Varșovia, e un memento venit la fix pentru a ne reaminti care e miza. UE trebuie să adopte o poziție dură împotriva oricărui membru care subminează ordinea legală europeană.

Sursa: Politico/ Rador/ Traducere: Andrei Suba