Politico: O poate opri cineva pe Regina Ursula?

Pentru o scurtă perioadă de timp, anul trecut, se părea că dorința Ursulei von der Leyen de a obține un al doilea mandat de președinte al Comisiei Europene ar putea fi în pericol, scrie Politico.

Într-o călătorie neprogramată în Israel, în octombrie, ea a stat alături de Benjamin Netanyahu și și-a exprimat solidaritatea fără rezerve în lupta țării împotriva Hamas.

Declarația ei nu ar fi fost nepotrivită în gura unui președinte al SUA sau, de fapt, a unui politician german (ceea ce, la urma urmei, este ceea ce era von der Leyen înainte de a prelua funcția). Dar, venind din partea șefei uneia dintre cele mai puternice instituții ale Uniunii Europene, pe unul dintre cele mai dezbinate subiecte din cadrul blocului, a stârnit cea mai mare reacție negativă din cei patru ani de mandat.

Diplomații s-au supărat că von der Leyen a ignorat o declarație comună a miniștrilor de externe ai UE care reprezenta poziția blocului și care cerea Israelului reținere și respectarea dreptului internațional. Aproximativ 800 de membri ai personalului Comisiei au semnat o scrisoare în care au criticat sprijinul „necondiționat” și „necontrolat” al acesteia „pentru una dintre cele două părți” în conflict. Însuși diplomatul de top al lui Von der Leyen, Josep Borell, i-a reproșat public că pretinde că vorbește în numele întregii UE.

„Ea se comportă din ce în ce mai mult ca o regină”, a declarat un diplomat UE pentru POLITICO la acea vreme, criticând-o pentru că și-a depășit atribuțiile, excluzând guvernele UE din procesul de luare a deciziilor și conducând prin decrete împreună cu un mic grup de consilieri.

Cu toate acestea, câteva luni mai târziu, poziția lui von der Leyen este din nou solidă ca piatra. Fără a se scuza sau a da înapoi, ea a trecut peste furtuna politică și a ieșit, dacă nu mai puternică decât oricând, cel puțin nevătămată. Nu numai că a rămas în fruntea listei pentru un al doilea mandat de președinte al Comisiei, dar nici un alt candidat nu pare să aibă vreo șansă să o înlocuiască atunci când liderii UE se vor reuni în această vară pentru a împărți funcțiile de conducere ale blocului comunitar.

Numiți-o metoda von der Leyen. Aceeași imperiozitate care i-a creat probleme i-a permis să treacă nu numai prin această criză, ci și prin orice altă provocare în cei peste 20 de ani de politică. Confruntată cu criticile, von der Leyen dă dovadă de o capacitate aproape similară. Cu a lui Trump de a face față acuzațiilor – rămânând fermă și zâmbind în fața adversității până când detractorii ei dispar.

La un eveniment POLITICO din noiembrie, von der Leyen a refuzat să confirme că va candida din nou, dar a răspuns cu bucurie la o întrebare despre ce ar face într-un al doilea mandat, spunând că ar „păstra direcția de mers pentru marile subiecte” din actualul său mandat – și anume Green Deal, tranziția digitală și reziliența.

În discuțiile cu zeci de oficiali și diplomați ai UE, puțini au exprimat îndoieli serioase că ar putea pierde un al doilea mandat dacă și-l dorește. Criticile de la Bruxelles s-au liniștit din nou, sau cel puțin s-au retras în spatele ușilor închise, deoarece oficialii nu vor să riște să traverseze „etajul 13” al sediului Berlaymont al Comisiei, unde von der Leyen și echipa sa își au birourile.

Regina

Von der Leyen a sosit la Bruxelles aproape din senin. Când numele ei a apărut în 2019, în timpul rundelor de negocieri care au urmat alegerilor pentru Parlamentul European, ea a fost un fel de mister în afara Berlinului, unde a urcat în rândurile politicii germane sub conducerea cancelarului de atunci Angela Merkel.

Pentru ministrul german al apărării de atunci, însă, mutarea a fost o întoarcere acasă. Tatăl ei, Ernst Albrecht, a fost unul dintre primii funcționari publici ai UE. Ea și-a petrecut primii 13 ani din viață în cartierul Ixelles din Bruxelles, în umbra instituțiilor UE, urmând cursurile școlii europene. „Născută la Bruxelles. Europeană din suflet”, așa îi place să se descrie.

A fost, de asemenea, o șansă de a sări de pe o navă care se scufunda. Considerată inițial ca fiind protejata lui Merkel, cariera sa a început să aibă probleme în urma unui scandal legat de utilizarea de către ministerul său a unor consultanți externi fără o supervizare adecvată. Chiar și în timp ce von der Leyen se afla într-una dintre cele mai înalte funcții din UE, ea se confrunta cu o anchetă parlamentară în țara sa, parlamentarii reclamând ștergerea datelor de pe telefoane mobile despre care credeau că ar putea conține dovezi în acest caz. Nu ar fi fost ultima dată când s-a confruntat cu probleme din cauza dispariției unor mesaje text.

Cu toate acestea, nu a durat mult până când criticile au dispărut. Von der Leyen și-a schimbat rapid profilul la Bruxelles, devenind probabil cel mai puternic președinte al Comisiei de la Jacques Delors, titanul politicii europene care a murit în decembrie.

Este celebru faptul că ea doarme la sediul Comisiei. Lucrează multe ore, inclusiv în weekenduri. În timpul misiunilor în străinătate, ea primește uneori informații în timp ce face exerciții fizice pentru a economisi timp; formată ca medic, ea cunoaște beneficiul mens sana in corpore sano. Programul ei epuizant de muncă și de deplasare a devenit o glumă curentă în cartierul UE, în special printre consilieri.

Performanțele sale sub presiune au consacrat-o ca un manager de criză de succes: dinamică, bine pregătită, foarte apropiată de Washington, capabilă să treacă prin ceața care învăluie uneori Bruxelles-ul. Pe măsură ce curajul ei a fost testat mai întâi de pandemia COVID-19 și apoi de războiul din Ucraina, ea a devenit în capitalele din întreaga Europă fața publică a unei mașini birocratice europene uneori percepută ca fiind distantă.

A ajutat și faptul că, în constelația puterii europene, stelele din jurul ei au fost lipsite de strălucire. Liderii francezi și germani sunt văzuți ca aroganți și distanți sau ineficienți și plictisitori. Rivalul ei instituțional, președintele Consiliului European, Charles Michel, este considerat la Bruxelles ca fiind distras și predispus la gafe, mai ales după scandalul „Sofagate”, în care aparenta sa încercare de a o eclipsa pe von der Leyen în timpul unei vizite în Turcia l-a făcut să pară sexist, inconștient și incompetent – în mare parte din cauza modului în care von der Leyen a tratat afrontul.

A fost „aproape în stilul House of Cards”, a declarat Theresa Kuhn, profesor de studii europene la Universitatea din Amsterdam. „Ea a folosit acea oportunitate pentru a se promova, iar el a căzut cu adevărat complet în capcană”.

Michel a anunțat sâmbătă că va candida la alegerile europarlamentare din iunie, ceea ce înseamnă că va renunța aproape sigur la poziția sa actuală în iulie.

Nemulțumiri tot mai mari

Problema pentru von der Leyen este că însăși puterea ei se dovedește a fi una dintre cele mai mari vulnerabilități ale sale.

În gestionarea crizelor sale, ea și-a dat uneori la o parte propriii comisari sau – mai controversat – a smuls decizii din mâinile guvernelor naționale obișnuite să conducă la Bruxelles. După invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina, de exemplu, Comisia a ținut deliberările privind sancțiunile în mare parte sub tăcere, coordonându-se cu Parisul, Berlinul și Roma, dar și cu Washingtonul, și prezentând pachetul de măsuri doar în ultimul moment, când țările membre erau pregătite să îl ia în considerare.

„UE a fost mereu criticată ca fiind lentă”, a declarat Kuhn. „Uneori chiar acaparează puterea în cazul unor decizii, dar, pe de altă parte, este cel mai eficient mod de a face lucrurile.”

Acest lucru poate fi adevărat. Dar abordarea ei monarhică și instinctele ei centralizatoare au stârnit iritări la Bruxelles – și nu numai în Parlamentul European, unde legislatorii se agită de mult – deși ineficient – pentru o supraveghere mai democratică.

Mai mulți înalți funcționari ai Comisiei au declarat pentru POLITICO că stilul lui von der Leyen și al echipei sale provoacă nemulțumiri la toate nivelurile executivului UE. „Ne înnebunește pe toți”, a declarat un oficial al Comisiei Europene, care, la fel ca și alții citați în acest articol, a cerut să rămână anonim pentru a putea discuta despre șefa sa. „Dacă va mai rămâne încă un mandat, va exista un semnal clar din interiorul clădirii că lucrurile vor trebui să se schimbe.”

Mai îngrijorător pentru von der Leyen, enervarea crește și în capitalele europene, de al căror sprijin va avea nevoie pentru a-și asigura un al doilea mandat.

Diplomații UE se străduiesc adesea să se pună la curent cu anunțurile lui von der Leyen, de la sancțiuni la politica față de China, la relațiile cu Marea Britanie și, cel mai recent, cu poziția ei față de Israel. „Ea își face treaba fără să consulte în mod oficial statele membre”, a declarat un oficial UE. „A existat multă înțelegere pentru acest lucru la începutul războiului [din Ucraina], dar răbdarea în această privință se epuizează.”

Comisia se află într-o confruntare de lungă durată cu premierul ungar Viktor Orbán, care nu s-a sfiit să dea glas acestor critici. „Cât de des pare publicului că Europa este condusă de Comisie și de președintele acesteia”, a declarat recent Orbán. „Ne gândim la ea și îi citim cuvintele ca și cum ar vorbi un lider al Europei – când, de fapt, ea este angajata noastră, angajata noastră plătită, a cărei sarcină este de a duce la îndeplinire ceea ce decidem noi.”

Orbán, care de unul singur nu ar avea puterea de a bloca nominalizarea ei, ar putea fi singurul lider care face astfel de declarații publice. Dar, așa cum se întâmplă adesea la Bruxelles, este imposibil de știut câți alții se ascund în spatele lui.

Potrivit mai multor oficiali francezi, președintele francez Emmanuel Macron este iritat de demonstrațiile repetate de independență ale lui von der Leyen. Inițiativele ei privind războiul dintre Israel și Hamas au fost văzute la Paris ca un „efort de PR personal” de „precampanie”, a declarat un diplomat francez.

„Ea crede că nu are un șef”, a spus diplomatul. „Dacă noi nu o putem controla, ea trebuie să fie pusă sub control… I-am trimis un mesaj clar că are administratori, iar aceștia sunt cei care îi dau un mandat. „

Este puțin probabil ca astfel de nemulțumiri să câștige teren atâta timp cât nu există un alt candidat în jurul căruia să se poată mobiliza detractorii ei. Iar dacă va exista unul va depinde în mare măsură de alegerile pentru Parlamentul European, ale căror rezultate sunt considerate un indicator al sentimentului european care ajută la determinarea celor care ar trebui să obțină posturile de conducere ale blocului.

Pentru un al doilea mandat, von der Leyen trebuie să fie nominalizată de liderii europeni și confirmată de Parlamentul European. În 2019, ea a fost plasată în funcție cu sprijinul partidelor care se autointitulează proeuropene din UE: Partidul Popular European conservator, socialiștii și grupul liberal Renew.

Aceasta i-a adus doar o majoritate strânsă: 383 de voturi, puțin peste minimul de 374. Având în vedere că extrema dreaptă se dezvoltă în toată Europa, von der Leyen ar putea avea dificultăți în a repeta această victorie. „S-ar putea produce o adevărată surpriză”, a declarat un membru francez al Parlamentului European din partea unuia dintre partidele pro-europene.

Dacă coaliția nu va reuși de data aceasta, „nu va exista o majoritate”, a spus parlamentarul. „Iar subiectul von der Leyen pur și simplu nu va mai exista. Dacă nu vom găsi o majoritate, va fi de neguvernat. Este foarte posibil”.

Comentarii similare încep să vină și din partea diplomaților europeni: „Ea este favorită, fără îndoială, dar cu aceste sondaje… este prea devreme pentru a spune dacă este sigur că va fi realeasă”, a declarat un diplomat din Europa Centrală.

„De data aceasta, găsirea unei majorități ar putea fi foarte dificilă, iar majoritatea ar putea fi foarte subțire, probabil prea subțire”, a spus un al doilea diplomat. „Cum va influența acest lucru realegerea ei este neclar pentru mine. Ceea ce este clar este că, în acest context, este foarte greu să oferi garanții solide.”

Deasupra procesului de selecție al lui von der Leyen atârnă o sabie a lui Damocles sub forma unei seringi uriașe. Deși rămâne o posibilitate îndepărtată, noutăți importante în așa-numitul scandal Pfizergate ar avea potențialul de a schimba complet discuția.

O instanță ar trebui să se pronunțe la începutul anului 2024 asupra unui proces intentat de New York Times împotriva Comisiei Europene pentru că nu a oferit acces la mesajele text schimbate între von der Leyen și Albert Bourla, directorul general al gigantului farmaceutic Pfizer.

Dezacordul datează din 2021, când, potrivit relatărilor New York Times, von der Leyen și Albert Bourla au negociat personal un acord privind vaccinurile, în care Pfizer a fost de acord să furnizeze țărilor UE 900 de milioane de doze, adică suficient pentru a vaccina blocul de trei ori, cu opțiunea de a cumpăra din nou această cantitate.

UE încheiase deja două acorduri cu Pfizer și BioNTech, o altă companie producătoare de vaccinuri. Însă acest acord a fost fără precedent prin amploarea sa. Acordurile anterioare trecuseră printr-un proces de negociere complicat, care a implicat un consiliu format din reprezentanți ai tuturor celor 27 de țări ale UE, precum și negociatori selectați. În acest caz, von der Leyen ar fi discutat principalele aspecte ale acordului direct cu Bourla prin mesaje text.

Potrivit unei persoane familiare cu negocierile, Comisia a prezentat apoi acești termeni capitalelor europene, care i-au aprobat, deschizând astfel calea pentru întocmirea unui contract oficial.

Comisia a refuzat cererile jurnaliștilor de acces la mesajele text, argumentând că, dacă acestea există, nu le poate găsi. O serie de agenții de supraveghere au încercat, de asemenea, să facă lumină în această chestiune – fără succes. O comisie parlamentară specială care investighează pandemia, care a încercat să îl convingă pe președintele Comisiei să vină în fața comisiei pentru a răspunde la întrebări, nu a obținut mai multă claritate.

„Vorbim despre profituri de miliarde de dolari pe care acești producători de vaccinuri le-au obținut”, a declarat europarlamentarul belgian Kathleen Van Brempt, care a prezidat comisia specială.

Deputata a declarat că nu crede că președintele Comisiei este corupt personal în vreun fel, dar opacitatea a subminat supravegherea democratică: „Nu sunt împotriva profitului, dar lucrurile ar trebui să fie transparente, clare și să fie în conformitate cu regulile. Și nu au fost așa”.

În stilul său caracteristic, von der Leyen a refuzat să abordeze problema – chiar și atunci când camerele de luat vederi au fost îndreptate spre fața ei.

Până acum, aceasta a fost o strategie câștigătoare. Scandalul nu a avut ecou dincolo de jurnaliștii de la Bruxelles și de scepticii anti-vaccin. „Arena de la Bruxelles nu este o arenă care să fie foarte atent analizată de publicul larg”, a declarat Thies Clausen, șef al afacerilor corporative și publice la firma de PR FleishmanHillard. „Cine urmărește discursul de la Bruxelles? Sunt elitele”.

Dacă o hotărâre judecătorească împotriva ei ar schimba acest lucru. Deși Curtea de Justiție a Uniunii Europene, care va decide cazul, nu o poate obliga să predea mesajele, ar putea fi o adevărată palmă într-un moment delicat din punct de vedere politic.

O anchetă în curs de desfășurare a Parchetului European privind achizițiile de vaccinuri ale UE are un potențial exploziv și mai mare. Nu este clar dacă von der Leyen se află în vizorul procurorilor, dar nu este exclusă această posibilitate.

Între timp, încep să apară procese, pe măsură ce devine clar că UE a irosit miliarde de euro în mega-înțelegerea cu Pfizer. O analiză realizată de POLITICO a constatat că cel puțin 215 milioane de doze de vaccinuri achiziționate în plină pandemie au fost aruncate la gunoi, la un cost estimat la 4 miliarde de euro pentru contribuabili.

Furia crește în unele țări. Atât Polonia, cât și Ungaria au refuzat complet unele livrări de vaccinuri, spunând că s-au săturat, declanșând o dispută juridică cu Pfizer. În România, procurorii îl investighează pe fostul premier Florin Cîțu în legătură cu vaccinurile cumpărate. Aceștia susțin că fostul premier, împreună cu miniștrii săi, este responsabil pentru daune în valoare de peste 1 miliard de euro în legătură cu dozele nefolosite. Susținătorii fostului șef al guvernului spun că ancheta este motivată politic.

Dacă von der Leyen este îngrijorată de toate acestea, ea nu lasă să se vadă.

Orice s-ar întâmpla, indiferent de hotărâri, indiferent de rezultatele diverselor anchete, cel mai probabil scenariu rămâne același: von der Leyen își croiește liniștită drumul, zâmbind cu seninătate, spre un al doilea mandat, încheie Politico.