Portretul lui Viktor Orban făcut de o publicație americană: Conducătorul autoritar al Ungariei  nu e un cadou pentru conservatorii americani

Europa e regiunea de care mă ocup la Human Rights Watch și rareori mă interesez de evenimente politice care au loc la mii de mile depărtare, în Texas, scrie publicația The Hill, citată de Rador.

Însă vestea că premierul ungar Viktor Orbán ține un discurs săptămâna aceasta la Conferința Acțiunii Politice Conservatoare din Dallas a fost una care m-a înfiorat – și la fel ar trebui să simtă oricine căruia îi pasă de drepturile elementare ale omului. Din punctul meu de observație privilegiat din Ungaria, unde trăiesc din 2007, pot să văd un tipar familiar de declarații și acțiuni anti-democratice luând ființă în Texas, și în SUA în general. Și știu unde se poate ajunge.

Orbán poate că nu e arhicunoscut în Texas, dar a devenit modelul anumitor cercuri politice din SUA. Orbán a fost premier pentru prima oară în 1998-2002. După ce a pierdut realegerea, el a exploatat nemulțumirea și neîncrederea manifestate tot mai mult de public față de politicieni pentru a câștiga categoric alegerile din 2010. Avea o majoritate de două treimi în parlament, ceea ce i-a permis să modifice constituția de mai multe ori pentru a transforma Ungaria deplin, conform viziunii sale.

Din 2012 documentez pentru Human Rights Watch implementarea acestei viziuni a lui Orbán – și măsurile și practicile draconice de care s-a folosit în acest scop. Orbán a deturnat instituții publice, a atacat independența justiției și n-a mai permis să existe în Ungaria aproape nici o publicație independentă.

A scos în afara legii activități democratice elementare ale organizațiilor societății civile, a atacat drepturile persoanelor LGBT și transsexuale și a interzis uniunile homosexuale. A încurajat tratamente nemiloase și violatoare de drepturi împotriva imigranților și refugiaților și i-a încriminat pe cei care-i ajută.

Politicile lui chipurile „pro-familie” nu fac de fapt nimic altceva decât să cimenteze rolurile tradiționale ale sexelor și să submineze egalitatea bărbaților cu femeile, reducând femeile doar la funcția lor de reproducere. Aderarea lui Orbán, inițial subtilă, la teoria rasistă a „Marii Înlocuiri”, care afirmă că elitele occidentale încearcă să înlocuiască albii cu non-albi pentru a profita politic, a ajuns în faza unui puseu șocant, riscând să-i îmboldească pe adepții supremației albilor.

Orbán a meșterit și la legile electorale, într-atât încât partidul lui are acum nevoie de mai puțin de o majoritate simplă la alegeri pentru ca el să poată cârmui cu o majoritate parlamentară și să poată astfel continua să eviscereze democrația Ungariei. El a făcut toate acestea folosindu-se de o retorică naționalistă pentru a se cimenta pe sine și partidul său în rolul de apărători ai modului de viață unguresc, conservator-creștin.

La sfârșitul lui iulie el a stârnit un scandal internațional când a ținut un discurs incredibil de rasist împotriva migrației în fața unor unguri din România, susținând că vrea să împiedice transformarea Ungariei într-o țară cu „rasă mixtă”. Insistând și mai mult pe naționalismul alb, Orbán a pretins că țările în care europenii trăiesc alături de non-europeni „nu mai sunt națiuni: ele nu sunt nimic mai mult decât conglomerate de populații”.

În același discurs a făcut o trimitere voalată la camerele de gazare naziste, sub forma unei glume. O consilieră a lui Orbán a demisionat la scurt timp după discursul plin de bigotism, iar ministrul român de externe și Comitetul Internațional Auschwitz al supraviețuitorilor Holocaustului i-au condamnat declarațiile.

Însă includerea lui Orbán printre cei mai importanți oratori de la Dallas, la una dintre cele mai influente conferințe ale conservatorilor și liderilor Partidului Republican din SUA, aparent nu va fi anulată. Așadar, ce vor ei să audă de la acest aspirant la calitatea de autocrat? Ce lecții i-ar putea oferi el unei mișcări care, istoric vorbind, se opune în teorie guvernării autocrate?

Dată fiind retorica pe care o auzim din unele zone ale conservatorismului american, nici nu-i de mirare că există o atracție pentru Orbán. Însă atracția pentru premierul ungar poate avea implicații păguboase pentru mișcarea americană; ea s-ar asocia cu un conducător care și-a petrecut mai mult de un deceniu erodând valori democratice fundamentale și diseminând o retorică rasistă.

În loc să-l primească cu brațele deschise pe Orbán, liderii conservatori de la conferința din Dallas (și nu numai) ar trebui să clarifice că valorile lui Orbán – măsluirea alegerilor, zdrobirea dizidenței și practicarea unui naționalism fundamentat pe rasism – sunt dăunătoare și nu sunt binevenite în America.

Sursa: The Hill/  Articol de Lydia Gall (cercetătoare pe probleme europene la Human Rights Watch) / Traducerea: Andrei Suba