Posibile „crime împotriva umanității”, „dovezi credibile” privind tortura și violența sexuală sunt concluziile raportului ONU privind uigurii din Xinjiang/ Nu este folosit cuvântul genocid

Mult aşteptatul raport al ONU privind regiunea chineză Xinjiang, publicat in extremis miercuri seară, menţionează posibile „crime împotriva umanităţii”, „dovezi credibile” privind tortura şi violenţa sexuală la adresa minorităţii uigure, solicitând comunităţii internaţionale să acţioneze, informează AFP, citată de Agerpres.

„Amploarea detenţiei arbitrare şi discriminatorii a membrilor comunităţii uigure şi a altor grupuri predominant musulmane… poate constitui o crimă internaţională, în special crimă împotriva umanităţii”, se arată în concluziile raportului de aproape cincizeci de pagini.

Fosta preşedintă chiliană Michelle Bachelet, pentru care miercuri a fost ultima zi în fruntea Înaltului Comisariat al ONU pentru drepturile omului după patru ani de mandat, îşi ţine astfel promisiunea permiţând ca documentul să fie publicat cu puţin timp înainte de miezul nopţii la Geneva.

Deşi nu pare să conţină noi dezvăluiri faţă de ceea ce se ştia deja despre situaţia din Xinjiang, acest document pune pecetea ONU pe acuzaţiilor aduse de mult timp autorităţilor chineze.

Publicarea sa a făcut obiectul unor presiuni intense atât din partea susţinătorilor demersului, în special din partea SUA şi a ONG-urilor importante din domeniul apărării drepturilor omului, cât şi din partea Beijingului, care ar fi dorit ca acest raport să nu vadă lumina zilei. Autorităţile chineze consideră raportul o „farsă” orchestrată de Occident, cu SUA în frunte.

În acest raport, ONU cere comunităţii internaţionale să acţioneze de urgenţă în faţa acuzaţiilor de tortură şi violenţă sexuală din regiunea Xinjiang, pe care organizaţia le consideră „credibile”.

„Acuzaţiile care menţionează practici recurente de tortură sau rele tratamente, în special tratamente medicale forţate şi condiţii precare de detenţie, sunt credibile, la fel ca acuzaţiile individuale de violenţă sexuală şi de gen”, scrie în raport Înaltul Comisariat al ONU pentru drepturile omului.

„Mai bine mai târziu decât niciodată. Va fi un moment decisiv”, a declarat pentru AFP Sophie Richardson, directoarea ONG-ului Human Rights Watch pentru China înainte de publicarea documentului. Aceasta consideră că publicarea sa demonstrează că „niciun stat nu este mai presus de lege”. Mai mult decât conţinutul raportului, existenţa şi publicarea sa sunt importante, în opinia lui Sophie Richardson, deoarece va obliga Consiliul Drepturile Omului al ONU să preia cazul.

Pe de altă parte, China a repetat în mod insistent opinia negativă pe care o are despre acest document. Miercuri, la sediul ONU de la New York, ambasadorul chinez Zhang Jun a reafirmat că „se opune ferm raportului”. „Pretinsa problemă Xinjiang este o minciună total fabricată şi motivată politic” care frânează dezvoltarea Chinei, a spus el, acuzând-o pe Michelle Bachelet că „se amestecă în treburile interne ale Chinei”.

În textul raportului nu a fost folosit cuvântul genocid, acuzaţie adusă Beijingului de către executivul american.

În luna ianuarie, deputaţii francezi, pe urmele celor britanici, olandezi şi canadieni, au calificat drept genocid tratamentul aplicat uigurilor de către autorităţile chineze.

Xinjiang şi alte provincii din China au fost vizate timp de mai multe decenii, în special în perioada 2009 – 2014, de atacuri atribuite islamiştilor sau separatiştilor uiguri. Din acest motiv, de mai mulţi ani, regiunea Xinjiang este intens supravegheată: camere omniprezente, porţi de securitate în clădiri, forţe armate foarte vizibile pe străzi, restricţii privind eliberarea paşapoartelor.

Cercetări occidentale, bazate pe interpretări ale unor documente oficiale, mărturii ale unor presupuse victime şi extrapolări statistice, acuză autorităţile chineze că ar fi internat în lagăre cel puţin un milion de persoane, în majoritatea lor uiguri, că au realizat sterilizări şi avorturi „forţate” sau că au impus „munca forţată”.

China a dezminţit toate aceste acuzaţii. Autorităţile de la Beijing prezintă aceste lagăre ca pe „centre de formare profesională” menite să-i ţină la distanţă pe locuitorii acestei provincii de extremismul religios, centre despre care susţin acum că sunt închise deoarece toţi „studenţii” şi-au „încheiat formarea”.

Michelle Bachelet, acuzată că este prea îngăduitoare faţă de Beijing, a răspuns că dialogul cu autorităţile chineze, aşa cum s-a întâmplat în special în timpul călătoriei controversate pe care a efectuat-o în China în luna mai, „nu înseamnă că închidem ochii”. „Dialogul şi încercarea de a înţelege mai bine nu înseamnă că suntem toleranţi, că privim în altă parte sau că închidem ochii. Şi cu atât mai puţin că nu putem vorbi sincer”, a spus Bachelet, care, la încheierea mandatului, şi-a îndeplinit promisiunea de a publica pe 31 august un raport privind încălcările drepturilor omului de către Beijing în regiunea Xinjiang.