Pot Europa și Regatul Unit să îl convingă pe Trump că sunt relevante pentru viitorul Ucrainei?

Liderii europeni, încă șocați de faptul că nu au fost invitați de SUA la discuțiile cu Rusia privind viitorul Ucrainei, au convocat în grabă un summit de securitate, luni, la Paris, pentru a afla dacă pot să lase deoparte diferențele politice și preocupările economice interne și să facă front comun în ceea ce privește cheltuielile de securitate și viitorul Ucrainei, inclusiv posibila trimitere de trupe acolo, scrie BBC.

Mai pot europenii să prindă un loc la masa negocierilor,  după ce președintele american Donald Trump a declarat duminică că s-ar putea întâlni cu președintele rus Vladimir Putin „foarte curând”?

Luni dimineață, prim-ministrul britanic Sir Keir Starmer a declarat că Regatul Unit este „pregătit și dispus să trimită trupe pe teren”. Chiar și în Germania, înaintea unor alegeri aprinse, purtătorul de cuvânt pentru politică externă al partidului CDU, așteptat să câștige cel mai mare număr de locuri, a declarat că cea mai mare țară din Europa ar fi, de asemenea, dispusă să angajeze trupe într-un rol de „menținere a păcii”, cu un mandat internațional.

Administrația Trump nu este în mod clar 100% sigură de ceea ce vrea să facă în legătură cu Ucraina. Au existat o serie de mesaje contradictorii în cursul weekendului.

Acest lucru oferă Europei o mică fereastră de oportunitate pentru a încerca să îl convingă pe președintele american că este un partener neprețuit.

Speră să facă acest lucru prin intermediul acestei reuniuni de la Paris, punând lucrurile în mișcare cu privire la două aspecte majore cerute de Donald Trump: ca Europa să cheltuiască și să facă mai mult pentru propria sa apărare și ca Europa să trimită trupe în Ucraina după o încetare a focului.

Liderii europeni insistă ca Kievul să fie implicat direct și în discuțiile privind încetarea focului. Ei susțin de mult timp că „nu pot exista decizii cu privire la Ucraina fără Ucraina”.

Dar pentru Europa este vorba de mai mult decât atât.

Este vorba de constatarea la rece – mult temută, dar nu complet neașteptată – că administrația Trump nu acordă prioritate nici relațiilor cu partenerii europeni, nici apărării acestora.

Europa s-a bazat pe o umbrelă de securitate oferită de SUA încă din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

În funcție de parametrii discuțiilor dintre Rusia și SUA cu privire la Ucraina și de cât de încurajat se simte Putin de acestea, există, de asemenea, o teamă europeană că acest lucru ar putea sfârși prin a schimba arhitectura de securitate a continentului lor.

Din punct de vedere istoric, Rusia părea resemnată cu extinderea NATO spre est. Vecinii rușilor – micile state baltice foste sovietice și Polonia – se simt acum deosebit de expuși.

Nu toate țările europene vor fi prezente la summitul de luni. Doar cele cu greutate militară: Regatul Unit, Franța, Germania, Italia, Polonia, Spania și Danemarca – care se așteaptă să reprezinte națiunile baltice și nordice, plus președintele Consiliului UE și secretarul general al alianței de apărare, NATO.

Se pare că alte țări vor avea întâlniri ulterioare, de monitorizare.

Chiar și la reuniunea restrânsă de la Paris va fi greu, dacă nu imposibil, să se ajungă la un acord concret privind creșterea cheltuielilor pentru apărare. Polonia intenționează să cheltuiască 4,47% din PIB-ul său pentru apărare în 2025. Regatul Unit se străduiește să ajungă la 2,5% din PIB și nu a atins încă acest obiectiv.

Dar liderii se pot angaja să se coordoneze mai bine, să cheltuiască mai mult în cadrul NATO și să suporte cea mai mare parte a reconstrucției postbelice a Ucrainei. Se așteaptă ca UE să își consolideze și ea eforturile în domeniul apărării.

O mare parte a reuniunii de la Paris se va concentra, de asemenea, pe problema trimiterii de trupe în Ucraina după o încetare a focului.

Ideea discutată nu este aceea de a trimite trupe de menținere a păcii, ci mai degrabă o „forță de reasigurare”, staționată în spatele, și nu pe, o eventuală linie de încetare a focului.

Scopul prezenței trupelor europene ar fi triplu. Să trimită un mesaj ucrainenilor: că nu sunt singuri. Un alt mesaj către SUA, pentru a arăta că Europa „își face partea” pentru apărarea propriului continent, iar ultimul mesaj către Moscova, pentru a avertiza că, dacă încalcă termenii unei eventuale încetări a focului, nu va avea de-a face doar cu Kievul.

Dar este un concept controversat și s-ar putea să nu fie popular printre alegători. În Italia, de exemplu, 50% dintre persoanele chestionate nu doresc să mai trimită arme în Ucraina, cu atât mai puțin să trimită acolo fii și fiice, surori și frați.

Există atât de multe întrebări fără răspuns:

Câte trupe ar trebui să trimită fiecare țară europeană, pentru cât timp și sub comanda cui? Care ar fi misiunea lor – de exemplu, dacă Rusia ar încălca termenii unei încetări a focului convenite, ar însemna că soldații europeni ar fi direct în război cu Rusia? Ar fi SUA alături de ei în acest caz?

Europa ar dori o garanție de securitate din partea SUA înainte de a desfășura soldați în Ucraina. S-ar putea să nu obțină una.

Este mult prea mult pentru a fi decis luni. Iar liderii, inclusiv prim-ministrul britanic Keir Starmer, vin la Paris cu propriile lor preocupări interne – își pot permite cheltuieli suplimentare pentru apărare, au trupele necesare pentru a le trimite în Ucraina?

Richard Dannatt este fostul șef al armatei britanice. El a declarat pentru BBC că armata britanică este prea sărăcită, după ceea ce el a numit ani de subinvestiții, pentru a furniza o proporție semnificativă de trupe pentru Ucraina. Acesta a declarat că ar fi probabil nevoie de aproximativ 100 000 de soldați în total și că Marea Britanie ar trebui să furnizeze un număr considerabil din aceștia. Armata britanică insistă că și-a câștigat o reputație mondială de excelență.

Dar acest summit este mai mult o viziune de ansamblu. Conversația poate fi cel puțin demarată public.

Va fi Donald Trump atent?

Greu de știut.

Se vorbește despre trimiterea unui emisar la Washington, după reuniunea de la Paris, pentru a prezenta punctul de vedere al Europei. Prim-ministrul Italiei, Giorgia Meloni, este apropiată de administrația Trump, de exemplu.

Sir Keir Starmer are planificată o vizită la Washington în câteva zile. Aceasta ar putea fi șansa sa de a acționa ca o punte între Europa și SUA.

Reuniunea de la Paris oferă, de asemenea, o oportunitate pentru Regatul Unit și alți lideri europeni de a continua să repare relațiile după amărăciunea Brexitului.

Mark Leonard, șeful Consiliului European pentru Relații Externe, notează că Starmer ar putea „demonstra că Marea Britanie este un actor responsabil pentru securitatea europeană … Un lucru care va fi observat și care se va traduce în bunăvoință atunci când va veni vorba de negocieri pe alte teme”.

Probleme precum relațiile comerciale și cooperarea în domeniul aplicării legii, pe care Regatul Unit speră să le îmbunătățească în viitor cu UE.

Țara gazdă, Franța, se simte încrezătoare. Președintele Macron a pledat mult timp pentru ca Europa să fie mai puțin dependentă de țările din afară în ceea ce privește lanțurile de aprovizionare, capacitățile tehnologice și, în mare măsură, în ceea ce privește apărarea. În urmă cu un an, el a ținut prima pagină a ziarelor când a evocat ideea de a trimite trupe pe teren în Ucraina.

Franța este „extrem de mândră” că serviciile sale de informații și de securitate nu sunt interconectate cu SUA, spre deosebire de Regatul Unit, spune Georgina Wright, director adjunct pentru studii internaționale la Institutul Montaigne. Acest lucru face ca lucrurile să fie mai puțin complicate de descâlcit, acum că Trump se află la Casa Albă, cerând ca Europa să aibă grijă de ea însăși.

SUA au trimis aliaților europeni un document constând în șase puncte și întrebări, cum ar fi ce țări ar fi dispuse să trimită trupe în Ucraina ca parte a unui acord de pace și ce guverne ar fi pregătite să sporească sancțiunile împotriva Rusiei, inclusiv să le aplice mai strict pe cele existente.

Dar Julianne Smith, până de curând ambasador al SUA la NATO, spune că acest tip de muncă diplomatică complicată necesită în mod normal săptămâni de întâlniri și nu poate fi organizată prin formulare completate.

Ea adaugă că orice ar obține liderii europeni la Paris, dacă folosesc acest lucru pentru a cere un loc la masa negocierilor cu privire la Ucraina, mâna lor este slabă.

„Dacă Trump nu clipește și spune nu, Europa refuză cu totul să ajute?”.

În esență, dacă SUA intenționează să se îndepărteze de Ucraina și de Europa în general în ceea ce privește securitatea, europenii vor trebui oricum să își îmbunătățească semnificativ apărarea.

Dacă Donald Trump nu se uită, Vladimir Putin cu siguranță privește cu atenție.