Poveste emoționantă de viață: Kashafali a devenit cel mai rapid campion paralimpic din istorie, după ce a fugit de război și a cerșit pe străzi

„Nu știu ce să spun. Vin de nicăieri, de la cerșit pe stradă. M-am mutat în Norvegia ca refugiat și am trecut prin multe, de la gloanțe la înfometare. A fi aici ca unul dintre cei mai buni înseamnă foarte mult pentru mine”, a spus Salum Ageze Kashafali printre lacrimi imediat după ce a devenit cel mai rapid campion paralimpic din istorie la 100 de metri T12 (cu deficiențe de vedere). „Totul este posibil”, a adăugat acest profesor de matematică, trimițând un mesaj de speranță atâtor copii africani care trăiesc în sărăcie sau în țări cufundate în război, scriu jurnaliștii Marca, într-un articol dedicat poveștii emoționante de viață a lui Salum Ageze Kashafali.

Kashafali s-a născut la 25 noiembrie 1993 în Republica Democrată Congo, o țară bogată în resurse naturale, dar devastată de războiul civil de mai bine de un sfert de secol, cu zeci de grupuri armate alimentând conflictul. Visul său din copilărie nu era să devină un atlet de elită, ci pur și simplu să supraviețuiască. „Au fost momente când ne-am străduit să rămânem în viață”, mărturisește el. Și îi era foame, foarte tare. Trebuia să implore să mănânce.

Punctul de cotitură din viața sa a fost într-o noapte când au văzut moartea atât de aproape încât familia sa a decis să caute un viitor departe de acolo. „Dormeam și, brusc, ne-am trezit și au existat incendii peste tot după ce au explodat niște bombe. Primul lucru pe care l-am văzut când am ieșit pe ușă au fost oamenii întinși pe pământ. Speri doar să mori”, își amintește el când vorbește despre acele zile cumplite.

Să trăiască în Norvegia a fost ca și cum a câștigat la loterie

Familia sa a fugit de război când el avea 11 ani și a petrecut luni de zile în tabere de refugiați înainte de a se stabili la mii de kilometri distanță, în Bergen, Norvegia. Odată ce familia sa s-a stabilit acolo, viața sa s-a schimbat complet.

„Mutarea în Norvegia a fost ca și cum ai câștiga la loterie”, recunoaște el. „A fost o șansă la un milion să trec de la cerșitul de mâncare la un acoperiș. E mai important decât orice îți poți imagina”, explică el.

Nu a mers la școală până la vârsta de 13 ani. Nu putea citi, „nici măcar nu-mi puteam scrie numele”. A învățat pentru prima dată alfabetul și numerele în adolescență și astăzi predă matematică la o școală din Bergen. „Mereu le-am spus părinților că, dacă aș avea vreodată șansa să merg la școală, aș vrea să fiu profesor. Îmi place să predau”, spune el.

În adolescență au început problemele cu vederea. A fost diagnosticat cu maladia Stargardt, care i-a provocat pierderea vederii. A trebuit ăs renunțe la fotbal și să aleagă atletismul: „A fost un moment în care nu am putut vedea nimic. Așa că am încercat atletismul și am câștigat prima mea cursă”. Aveam 17 ani.

Acum, un deceniu mai târziu, a devenit cel mai rapid sportiv la proba de 100 de metri din istoria Jocurilor Paralimpice. Sprinterul a înregistrat un timp de 10,43 secunde pentru a câștiga titlul T12 (deficiență de vedere).

sursa: Marca