Povestea a doi soldați ucraineni care au fost castrați de ruși: „Facem asta pentru ca voi să nu puteți avea copii”

Timp de o lună, cei doi bărbați nu au putut să-i spună psihologului lor ce li s-a întâmplat, doar că a fost oribil dincolo de cuvinte. „Dacă există un iad undeva, e mai rău decât atât”, a spus unul dintre ei, scrie The Times.

Soldații ucraineni, în vârstă de 25 și 28 de ani, se aflau în captivitate rusească – unul de o lună, celălalt de trei.

După ce s-au întors în urma unui schimb de prizonieri, au fost trimiși la Anjelika Iațenko, 41 de ani, o psiholoagă din Poltava care se ocupă de tineri cu probleme. Aveau tendințe sinucigașe. Cel mai tânăr a încercat chiar să se sinucidă. „Știam din cazuri anterioare că probabil fuseseră torturați”, a spus ea. „Ca persoană căreia i se trimit cazurile cele mai dificile, majoritatea bărbați sub 35 de ani, este foarte greu să mă surprindă”.

Când în cele din urmă i-au spus, a fost, a spus ea, „prima dată când nu m-am comportat ca un psiholog profesionist”.

„Nu auzisem niciodată ceva atât de oribil. Le-am spus că aveam nevoie la baie și m-am dus și am plâns și am plâns. Nu am vrut să vadă, deoarece ar putea crede că nu mai există nicio speranță”.

Cei doi bărbați fuseseră bătuți cu sălbăticie. Apoi, rușii beți i-au castrat cu un cuțit.

„Unul dintre ei mi-a spus: „Nu știu cum de mai sunt în viață, era atât de mult sânge, încât am crezut că voi muri otrăvit cu sânge””, a spus ea.

„Și, bineînțeles, nu este vorba doar de daunele fizice. Imaginați-vă, sunt bărbați tineri care abia își încep viața sexuală și într-o secundă totul se termină. Ei încă simt ceva, toți acești hormoni, dar nu pot face nimic. Nu pot fi niciodată activi din punct de vedere sexual. Pentru un tânăr este cel mai rău lucru care i se poate întâmpla”.

„Demnitatea lor a fost afectată atât de grav și este imposibil de uitat. Rușii le-au spus: „Facem asta pentru ca voi să nu puteți avea copii”. Pentru mine, acesta este un genocid”.

Tratamentul lor ilustrează costul greu al acestui război brutal – un cost care este posibil să crească pe măsură ce forțele ucrainene încearcă să pătrundă în liniile rusești în primele etape ale contraofensivei lor.

Folosind noul echipament occidental, inclusiv tancuri germane Leopard, vehicule de luptă Bradley din SUA și rachete de croazieră Storm Shadow din Marea Britanie, ucrainenii au încercat să-și croiască drum prin părți ale liniei frontului de 600 de mile, din Donbas, în est, până în regiunea Zaporojie, în sud, unde speră să taie podul terestru al Rusiei către Crimeea.

Au existat numeroase rapoarte despre ucraineni care insistă să se întoarcă în luptă chiar și după ce și-au pierdut brațele și picioarele.

În mod surprinzător, printre cei care luptă se află și cel mai în vârstă dintre cei doi bărbați castrați pe care Iațenko i-a consiliat. „A insistat să se alăture”, a spus ea clătinând din cap. „Spune că este nevoie de el și că este mai ușor să fie într-un loc unde nu sunt femei. Cred că, având în vedere ce s-a întâmplat, vrea să ucidă ruși”.

Totuși, ea are o altă teamă. „S-ar putea să simtă că viața lui nu valorează nimic și vrea doar să moară”.

Mii de soldați din ambele tabere au fost luați prizonieri în cele 16 luni de la invazia rusă. Kievul nu face publice cifrele, dar au existat schimburi periodice de prizonieri, cum ar fi cel care a dus la întoarcerea celor doi bărbați. Lunea trecută, președintele Zelenski a postat un videoclip pentru a saluta întoarcerea a 95 de prizonieri, precizând că până acum au fost returnate 2.526 de persoane. „Ne amintim de toată lumea, îi căutăm pe fiecare dintre ei și trebuie să-i aducem pe toți înapoi”, a spus el. „Și o vom face”.

Iațenko crede că pacienții ei nu sunt singurii care au fost castrați. „Mi-au spus că rușii au efectuat procedura de castrare cu multă îndemânare, ca și cum ar fi știut cum să o facă. Și am auzit despre o mulțime de cazuri de la colegii care îi tratează pe alții.”

În iulie anul trecut a apărut un videoclip dezgustător, postat pe canalele pro-rusești Telegram, care părea să arate un soldat rus castrând un prizonier ucrainean. Soldatul, purtând emblema Z distinctivă a Rusiei, poartă mănuși chirurgicale albastre și ține în mână un cuțit verde de tăiat cutii, în timp ce se apleacă asupra unui prizonier, cu mâinile legate, cu căluș în gură și cu partea din spate a pantalonilor tăiată. Prizonierul poartă haine de camuflaj ucrainene. O a doua înregistrare video pare să arate același prizonier împușcat, cu testiculele îndesate în gură.

„Toată lumea trebuie să înțeleagă: Rusia este o țară de canibali care se bucură de tortură și crimă”, a scris pe Twitter Mihhailo Podoliak, un consilier al lui Zelenski. „Dar ceața războiului nu îi va ajuta pe călăii ruși să evite pedeapsa. Îi identificăm pe toți. Îi vom prinde pe toți”.

Indiferent dacă autorii sunt sau nu depistați, viețile victimelor lor au fost schimbate iremediabil.

În timp ce a existat o indignare și un ajutor internațional larg răspândit pentru femeile și fetele violate de ruși în teritoriile ocupate, s-a acordat mult mai puțină atenție violenței sexuale împotriva bărbaților și băieților, fie sub ocupație, fie în captivitate.

Iațenko a spus că bărbații erau greu de tratat. „Ei iau multe antidepresive, asta e tot. Și încercăm să găsim niște distracții pentru ei. Ei nu pot vorbi cu familiile sau prietenii lor.

„Cel mai tânăr, care a încercat să se sinucidă, avea o prietenă care i-a spus că îl acceptă așa cum este, dar îi era prea greu să rămână cu ea, așa că acum sunt despărțiți.”

Săptămâna trecută a spus că nu mai vorbeau.

„Celălalt avea o fată pe care o plăcea și plănuia să o invite în oraș, dar acum nu-i poate spune. Totul este atât de trist”, a spus ea, „Nu voi uita niciodată”.

„Pe de o parte simt furie, pe de altă parte este durere. Când mă uit la videoclipuri cu soldații noștri ucraineni sunt atât de mândră de ei, dar apoi aud aceste povești.”

La fel ca mulți ucraineni, Iațenko are legături strânse cu Rusia. Tatăl ei este rus, iar ea a locuit acolo, în Rostov, până la vârsta de 18 ani, când s-a mutat în Ucraina pentru a studia și nu s-a mai întors niciodată.

„Această sete de violență este în sângele rușilor”, a spus ea. „Am văzut-o crescând. Întotdeauna ne-au urât pe noi, ucrainenii, au abuzat de femeile noastre ca prostituate. Când am spus că voi studia în Poltava, au râs de mine”.

„Nu ne pot învinge pe câmpul de luptă, întreaga lume ne ajută, așa că fac asta – pentru a ne demoraliza, pentru a răspândi frica, pentru a avea această mică răzbunare. Așa au aruncat în aer barajul [Kahovka] [pe 6 iunie], nu pot avea Herson, așa că îl distrug”.

Medicii de la maternitatea din Poltava au declarat că au fost consultați în legătură cu femei din zonele ocupate care au fost violate de ruși, apoi li s-a injectat în vagin un material astfel încât să nu poată avea niciodată copii.

Iațenko a clătinat din cap. „Am o clientă din Georgia și a fost torturată de ruși în timpul războiului de acolo [în 2008] și a fugit în Ucraina. Când a început războiul aici, ea și-a luat imediat copiii și a plecat, spunându-mi: ‘Știu ce fac cu fetele tinere’. Nu am înțeles atunci, dar acum înțeleg.”