Povestea dorului spusă prin lumină a ajuns în Statele Unite ale Americii: “Mesajul e cumva un activator de sentimente” (PARTENERIAT)

“MI-E DOR DE TINE” a ajuns până peste Ocean pentru a răspândi emoții puternice în inima celei mai mari comunități de români din Statele Unite ale Americii, în Chicago. A adus zâmbete, priviri înduioșătoare și chiar lacrimi în ochii celor care au ajuns în fața clădirii Reid-Murdoch (Britannica), acolo unde se întâmplă magia, în fața instalației luminoase ce poartă acest mesaj special.

Drumul până în Chicago a durat aproape doi ani. A fost plin de provocări, însă dorința de a vedea cuvintele aprinse pe o clădire impresionantă situată la mii de kilometri de casă le-a dat putere celor care au gândit acest proiect să meargă mai departe. Demersul aparține Asociației Daisler din Cluj-Napoca și e susținut de CEC Bank, fiind implementat și cu ajutorul Romanian United Fund (RUF) – organizație non-profit care reunește și derulează proiecte pentru românii din SUA.

Andi Daiszler este cel care, acum 4 ani, a lansat un festival de lumină în Cluj-Napoca. A adus lumina în mijlocul comunităților, a stârnit emoții și a transmis mesaje cu însemnătate, care au făcut ocolul internetului. Noi am stat de vorbă cu Andi despre experiența de a ajunge peste Ocean, despre însemnătatea acestui mesaj profund și reacțiile pe care acesta le generează de fiecare dată.

“Suntem parte din viața românilor de 157 de ani și, oriunde s-ar afla, ne dorim să le fim aproape în fiecare moment. Am ales să susținem acest proiect artistic care atinge atât de sensibil etosul românesc actual”, spune Alexandra Frunză,
Identity & Communication Director CEC Bank.

Cum se simte dorul în Chicago?

Mesajul e cumva un activator de sentimente. Pentru cei aflați atât de departe de casă, proiectul are o rezonanță aparte, are o emoție aparte. E foarte greu să realizezi din Cluj sau București sau Focșani sau Reșița sau Tulcea sau Iași ce simt oamenii care văd Mi-e Dor De Tine în mijlocul comunității lor la peste 8.000 de kilometri distanță, dar vă asigur că mai tuturor le dă o lacrimă.

Cum a fost aleasă destinația?

Chicago e orașul de peste ocean care găzduiește cea mai mare comunitate de români. Ne-am dorit mult să mergem și mai departe de Europa, așa că Chicago a venit cumva normal ca propunerea următoare. A ajutat foarte mult și faptul că am avut cumva o intrare în comunitatea de aici și că am reușit să lucrăm cu românii de peste ocean pentru a putea duce instalația acolo. Ideea a pornit acum doi ani, tocmai atunci când instalația era expusă în Londra, și când am avut ocazia de a fi pus în legătură cu o parte dintre membrii RUF (Romanian United Fund, o organizație caritabilă de români din Chicago). Iar dintr-o perspectivă personală mi-am dorit să ajung în locul în care e stabilit unchiul meu, Dorin Grigoraș, cu ceva făcut de mine, cu ceva gândit și construit, ceva ce știu sigur că apreciază.

Unde și cum a început “Mi-e dor de tine”? De ce această declarație emoționantă în lumini?

Mi-e Dor De Tine a apărut în 2018, ca un soi de statement al Asociației Daisler. Pentru că scopul nostru este reactivarea spațiilor urbane, Mi-e Dor De Tine a apărut ca o declarație la adresa potențialului pe care noi îl vedem acolo unde ceilalți nu-l văd. Așa că ne-am propus ca într-o formă sau alta, această declarație să însoțească proiectele noastre. Așa că atunci când am făcut prima ediție a festivalului Lights On ne-am dorit să avem un Mi-e Dor De Tine mare de tot care să fie legat pentru totdeauna de acest proiect.

Ce înseamnă pentru tine personal mesajul?

Mi-e Dor De Tine e pentru mine cea mai frumoasă poveste pe care am scris-o vreodată. Sunt pasionat de scrisul unor povești atipice folosind poate altceva decât pixul și hârtia. Acest lucru se întâmplă în toate proiectele pe care le-am demarat. Cred că poveștile aduc în jurul nostru acea plus valoare de care avem nevoie pentru inspirație, pentru a identifica o soluție, pentru a reflecta mai concret la starea de fapt, motiv pentru care am încercat să înglobez în poveștile pe care proiectele noastre le aduc cât mai multe astfel de elemente.

Cum se trăiește un astfel de moment: instalarea lucrării în public?

E mult metal și multă sticlă. Asta e instalația Mi-e Dor De Tine. Aproximativ 80 – 100 de kilograme care trebuie asigurate, puse în poziție, verificate și apoi aprinse. Atunci începe însă magia. E spectaculos să vezi cum imediat ce s-a aprins oamenii se opresc, își scot telefoanele și reacționează. Depinde foarte mult de locul în care instalația se aprinde, dar ea vine cu un magnetism foarte greu de explicat. La Băile Herculane, o clădire cufundată în beznă și în uitare a fost trezită de lumina care pulsa prin ea și îi dădea speranță. În Londra sau Chicago, experiența e destul de diferită și vine cu emoțiile celor aflați departe de casă.

Care e reacția oamenilor?

Reacția firească a fiecăruia a fost atunci aceea de a trimite măcar o poză cuiva drag, de a tag-ui pe cineva apropiat în poza respectivă, de a suna pe cineva din țară, pe mama, pe tata, poate un copil, un frate, o soră, o jumătate de relație. 

E înduioșător să vezi valul ăsta de emoție care se răspândește pas cu pas. Detaliile ne înduioșează mereu, pentru că ne-au făcut părtași la unele decizii extrem de intime și personale.

În jurul acestui mesaj se conturează tot atâtea povești câți privitori, diferă ceea ce vreți să transmiteți de la o ediție a festivalului la alta sau de la un eveniment la altul?

Festivalul Lights On e un festival atipic de lumină raportat la cele care există. Investim mereu în creșterea poveștilor instalațiilor noastre, în descoperirea unor noi sensuri în privința lor, în explorarea unor noi dimensiuni și în creșterea notorietăților lor și, nu în ultimul rând, în descoperirea unor noi sensuri. Ne bucurăm să aflăm că expozițiile organizate stârnesc discuții, emoții și lansează provocări în jurul nostru. Credem că astfel de evenimente îmbogățesc foarte mult ideea de comunitate, de legătură cu spațiile din jurul nostru și ne ajută să conturăm discuții constructive pe mai departe, indiferent de contextul actual. 

Dincolo de mesaj, e vorba și de povestea luminii. Ce înseamnă ea?

Pentru fiecare poate să însemne altceva. Pentru mine lumina e un mediu extrem de jucăuș, un partener de cale lungă. De când ne naștem visăm și gândim vizual, iar fără lumină acest lucru e destul de imposibil. N-avem amintiri vizuale în întuneric, le avem mereu într-o formă legată de lumină. Din acest motiv am ales să ne jucăm cu lumina ori de câte ori putem, pentru a da viață unor povești legate de anumite locuri. 

Ce înseamnă organizatoric/logistic un astfel de eveniment precum cel din Chicago pentru echipă?

E extrem de greu să-ți cuantific asta pentru că fiecare membru al echipei se ocupă de alte aspecte. Proiectele astea au nevoie de sprijin financiar la fel de mult pe cât au nevoie de suflet. A fost un an greu din punctul ăsta de vedere, un efort supraomenesc pe alocuri. Din fericire, cei de la CEC Bank au răspuns pozitiv, s-au aliniat cumva planetele pentru că aveam cumva o viziune comună asupra inițiativei. Ramona Bob se ocupă de partea de finanțare. Apoi Theea Ursu, Ioana Pîrlea, Lorena Ladar și Gabi Aldea fac partea de comunicare. Nu vrei să știi de câte ori s-a scris și rescris povestea lui Mi-e Dor De Tine pentru a ne asigura că mesajul care pornește de la instalație e cel de care avem nevoie. Nu lacrimogen sau superficial, dar unul relevant pentru cei cărora ne adresăm. Idei și discuții cu cei de la RUF vizavi de cum ar trebui să se întâmple, cum să nu se întâmple. E amuzant, dar la recepția pe care o organizăm alături de RUF în SUA pe lângă reprezentanți ai comunității române de acolo și parteneri, Excelența Sa, Ambasadorul României la Washington DC și Consulul General al României la Chicago, am trimis invitații inclusiv familiei Obama, care acum se ocupă de o fundație care lucrează cu comunitatea din Chicago, orașul în care ajungem și noi. Dincolo de asta, pentru mine experimentul Chicago a însemnat aproximativ cam 1.200-1.300 de emailuri cu diverși parteneri sau autorități din Chicago, au însemnat cam 70-80 de zoom-uri în cam 22 de luni, câteva sute de apeluri pe whatsapp, sute de ore de gândit, rumegat ideea, pentru că de multe ori ne-am blocat într-o persoană care nu ne putea ajuta și trebuia să o luăm de la capăt. Am apreciat foarte mult deschiderea reprezentanților Primăriei din Chicago cu care țin minte că am avut primul zoom la ora 23, ora României. Tot așa s-a întâmplat și cu reprezentanții clădirii Reid Murdoch (Britannica Building), cea care găzduiește instalația. A fost fabulos că s-a putut să o punem în Chicago. Acum când ne uităm în urmă nu ne vine să credem că s-a aprins. 

***

Despre Lights On:

Lights On este un festival de instalații de lumină lansat de Asociația Daisler la Cluj-Napoca în 2018. Evenimentul a reușit rapid să-și atragă fani din toate rândurile pentru că promovează o nouă nișă a artelor vizuale în spații publice, activări urbane dintre cele mai inedite dar și colaborări fascinante intersectoriale.

Lights On face parte din rețeaua ILO (International Lights festival Organisation), fiind înfrățit cu evenimente majore de la nivel internațional precum festivalurile de lumină Canary Wharf Winter Lights sau Glow Eindhoven dar și Fete des Lumiere, cel mai mare festival de lumină al lumii. Festivalul este organizat și creat de Asociația Daisler din Cluj-Napoca, o organizație non-profit care are ca scop facilitarea proceselor de activare, reactivare și transformare urbană prin inițiative culturale creative inedite. Mai multe informații pe www.lightsonromania.com.

***

Despre RUF

Romanian United Fund (RUF) reprezintă o organizație a românilor din diaspora, înființată chiar la Chicago, care își propune să susțină proiecte din comunitățile românești din SUA, dar și diferite inițiative cu impact social sau educațional derulate în România. A fost fondată în anul 2019 de către Mihai Lehene. Mai multe informații pe romanianunitedfund.org