Povestea pălăriilor Paltim, simbol al modei de altădată. Fabrica de la Timișoara a fost înfiinţată în 1899, iar palăriile erau vândute în toată lumea. Acum, în loc e un cartier rezidențial

De Ziua Internațională a Modei, sărbătorită pe 21 august, Muzeul Național al Banatului a prezentat, pe pagina oficială de Facebook, povestea uneia dintre cele mai celebre fabrici din Timișoara de odinioară. Este vorba de fabrica de pălării Paltim, care a fost cândva un simbol al modei.

“Încă din secolele trecute, pălăria a fost considerată un accesoriu extrem de elegant, care denotă clasă și distincție. Ei bine, Timișoara a avut una dintre cele mai renumite firme de pălării din țară (și nu numai) – Paltim”, spun cei de la Muzeul Național al Banatului.

Fabrica a fost înfiinţată în 1899 sub numele de Prima Fabrică de Plării din Ungaria de Sud SA, pe malul drept al Begăi. La începutul anilor 1900, pălăriile erau vândute în toată Europa, dar şi în Statele Unite ale Americii şi în ţări din America Latină.

„Comuna orășenească a încheiat un contract cu Philipp Lustein și Wilhelm Keller, conform căruia orașul cedează gratuit, în vederea construirii unei fabrici de pălării și cloșuri, un teren de două jugăre cadastrale, 1.097 stânjeni pătrați, în apropierea parcului Scudier, de asemenea scutește întreprinderea timp de 10 ani de la plata taxelor și în acest timp se acordă o subvenție anuală de 3.000 de coroane. Societatea pe acțiuni a fost fondată cu un capital de un milion de coroane, iar direcțiunea a fost aleasă sub președenția cavalerului Eduard de Vest. Fabrica produce fetru și pălării de lână, pălării din păr de iepure și pălării din velur. Capacitatea zilnică este de 150 duzini de pălării de lână, 60 duzini de cloșuri din păr de iepure și 20 de duzini de pălării din același material”, a scris Josef Geml, fost primar al Timișoarei între 1914-1918, în monografia  „Vechea Timișoară”.

Era singura fabrică din monarhie, apoi singura din România. Numărul inițial al lucrătorilor era de 500-550, dintre care 70% erau femei. Decenii de-a rândul, pălăriile de la Timișoara, fie ele de damă sau bărbătești, din pâslă sau din materiale ușoare, din paie, străbat continentele.

În timpul Primului Război Mondial, fabrica producea pălării şi cizme pentru armata austro-ungară.

“Stăpânii se schimbă, dar fabrica prosperă. Naționalizarea din 1948 a însemnat o schimbare. Reutilarea fabricii se face prin anii ’60 și producția crește de cinci ori. Pălăriile din Timișoara sunt expuse în expoziții din toată lumea: New York, Tokyo, Bagdad, Buenos Aires, Beijing, Paris etc. Foarte multe dintre produsele fabricate erau exportate, iar faima lor era pe măsura calității produselor”, au mai spus cei de la MNB.

După Revoluţia din 1989, fabrica se privatizează prin metoda MEBO. Acest lucru se va întâmpla în 1995, când mare parte a acţiunilor au fost preluate de sindicat.

În 2006 o parte din acţiuni au fost preluate de societatea Romarta SA din Bucureşti. La acea oră, fabrica mai avea 140 de angajaţi. În 2007 fabrica intră în faliment şi îşi încetează activitatea pentru totdeauna.

Ulterior, platforma industrială a fost achiziţionată de un fond american de investiţii imobiliare. În urmă cu câțiva ani, terenul a fost vândut dezvoltatorului imobiliar belgian Speedwell, care a construit un ansamblu cu apartamente și birouri.