G4Media.ro

Povestea profesoarei care a renunțat la universitate, pentru a-și crește copilul: Despre…

Povestea profesoarei care a renunțat la universitate, pentru a-și crește copilul: Despre școala în Marea Britanie, învățarea a 2 limbi și cele mai bune resurse de învățare pentru copilul mic

A renunțat la cariera la catedră, la Universitatea din București, pentru a deveni profesorul copilului său. “Rolul meu este fundamental pentru ca fetița noastră să poată să gestioneze schimbările din viața ei. Și au fost destul de multe: mutarea în Marea Britanie, învățarea a 2 limbi în același timp, socializarea în comunitate și, ulterior, la școală, adaptarea la sistemul educațional”, a povestit Raluca Moise pentru Edupedu.ro.

Raluca Moise a plecat din România din poziția de lector universitar la Departamentul de Științe ale Comunicării, Facultatea de Litere, a Universității din București. A fost cercetător colaborator în antropologie culturală, McCann Erikson. Este doctor în Științe Sociale și Politice – Filologie, cu diploma obținută la Université Libre de Bruxelles/ Universitatea din București. Acum, locuiește împreună cu familia în Marea Britanie.

Citește povestea ei, integral, pe Edupedu.ro

Publicitate electorală

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

6 comentarii

  1. Mde…Oricum o carieră în domeniul universitar din România nu mai spune mare lucru. Profesioniştii de valoare sunt din ce în ce mai rari iar oportuniştii şi impostorii – majoritari.

  2. ,,Rolul meu este fundamental pentru ca fetița noastră să poată să gestioneze schimbările din viața ei,, .

    Sint mindru sa constat ca exista astfel de parinti . O gindire fireasca . In timp ce majoritatea parintilor transfera acest rol institutiilor de invatamint publice in care copiii sint indobitociti .

    • Ca profesori oricum au program flexibil, ma uit la toti copiii cu parinti profesori. Majoritatea vin si ii iau la pranz de la scoala, au timp sa se ocupe de temele lor, sa petreaca timp impreuna etc. Inclusiv stiu cazul unei dne care isi aduce copilul(cam 10 ani) la liceu cand are ore dupa-amiaza. In restul zilelor are ore dimineata. E legal/corect? Probabil vreo piloasa.

  3. Lipseste o intrebare esentiala: de unde bani ca orice mama sa stea acasa si sa-si educe copilul? Interviul ocoleste cu desavarsire intrebarea: si cu banii cum va descurcati?
    var1: munceste sotul si ne da tot ce ne trebuie. Si in Romania sunt o gramada de soti care daca muncesc numai ei, nu ajunge decat de chirie si mancare. Bani de carti sau cursuri? Nu cred.
    var2: am mostenit bani si nu ne trebuie job
    Este simpatica povestea dar suna a referendum cu ghei: 90% dintre mamele din romania nu isi permit sa stea acasa sa educe.

  4. Asta este o alta anomalie din sistemul de invatamant romanesc. Ai muncit si facut cariera de profesor ca intr-o zi sa decizi in mod unilateral ca efortul (nu doar banii) investiti de stat, de societate, de colegi etc. in tine, profesorul universitar, se vor regasi numai in educatia propriei progenituri.
    Este un egoism fudul.

    • sefu’, pt cultura matale, la cati bani a bagat statul roman in pregatirea mea, studentii mei ar trebui sa stie utilaje si masini, invatate la unul dintre cele 5 licee premium din Bucuresti. pe vremea raposatului! aia am invatat! in rest, bani de manuale americane, dati din bursa si/sau leafa. training-uri de specialitate? facute de multinationala pt care lucrez part time. conferinte? platite din buzunar. so…taci! ca bati campii grav! si…da! vorbesc ca in Pantelimon, la Cora. ca de limbaj educat nu vad sa pricepi.