Povestea Steluței Duță, pugilista care inspiră fetele să facă KO sărăcia/ De la orfelinat pe podium la campionatele mondiale de box

Steluţa Duţă era o orfană adolescentă care trăia pe străzi când, într-o zi friguroasă de ianuarie, în 2002, a păşit pe uşa unei săli de box din oraşul Buzău şi a pornit pe un drum improbabil atunci pentru a deveni un sportiv de elită, scrie AFP, citată de Rador.

Duţă, al cărui prenume înseamnă „stea mică”, a luptat aproape două decenii în ring, fiecare pumn dat aruncând-o mai aproape de ceea ce ea numeşte „o viaţă normală, departe de mizerie” şi a devenit o sursă de inspiraţie pentru alţii ca ea.

România este una dintre cele mai sărace ţări din Uniunea Europeană, cu 38% dintre copii cu risc de excluziune socială şi sărăcie, potrivit Eurostat. A devenit boxer „a fost singura mea şansă, jocul meu de noroc”, spune pentru AFP Duţă, o femeie scundă, cu părul scurt, blond, în timpul unei pauze de la antrenamentele sale la sala de sport din Buzău, un oraş din sud-estul României.

La 38 de ani, Duţă este medaliată de trei ori cu argint la Campionatele Mondiale de box şi de trei ori câştigătoare a medaliei de aur la Campionatele Europene din categoria uşoară. „Dacă nu ar fi intrat în acea zi în sala de sport, acum ar fi alta dintre cei care trăiesc sub un pod şi prizează aurolac”, spune un în lacrimi Constantin Voicilaş, 69 de ani, care a fost antrenorul şi îndrumătorul lui Duţă de-a lungul carierei ei şi care antrenează boxeri promiţători, de mai bine de patru decenii.

Când Duţă a părăsit orfelinatul, la 17 ani, a devenit iniţial o persoană fără adăpost şi chiar s-a gândit la suicid. „Pe atunci l-am minţit pe (Voicilaş) şi am spus că am unde să dorm, ca să mă lase să boxez”, îşi aminteşte Duţă. Când Voicilaş a aflat adevărul, a transformat o parte a sălii de gimnastică în dormitor, pentru a se asigura că fata are unde să doarmă.

Sportul ca salvare

Duţă a depăşit obstacole formidabile pentru a-şi construi o carieră de succes în România. Un raport „Salvaţi copiii” lansat la sfârşitul anului 2019 menţiona o serie de ameninţări la adresa bunăstării copilului, în special în zonele rurale: rate ridicate de abandon şcolar, acces limitat la asistenţă medicală şi prevalenţa abuzurilor fizice şi emoţionale ca formă de disciplină.

Duţă ajută acum următoarea generaţie să lupte împotriva acestor obstacole în ring. La sala de box din Buzău, ea adesea se antrenează cu Bianca Lăcătuşu, o adolescentă timidă, de 20 de ani. Lăcătuşu a avut şi ea o copilărie grea.

Părinţii i-au murit la vârsta de şapte luni, când a fost dată în plasament unei familii care ulterior a dat-o la un orfelinat. „Îmi place să lupt. Nu ştiu cum m-a găsit Maestrul, dar mă bucur că a făcut-o”, a spus Bianca pentru AFP, folosind porecla lui Voicilaşă.

Lăcătuşu spune că Duţă a fost o inspiraţie pentru ea – şi că visează să o învingă în ring, într-o zi. Adrian Lăcătuş, antrenorul echipei naţionale de box care a lucrat îndeaproape cu Duţă, spune că fetele cu istorii grele manifestă deseori această voinţă de a reuşi.

„Copiii din familiile sărace sunt obişnuiţi cu dificultăţile, nu aruncă prosopul la primul obstacol”, spune el. El spune cu încredere că, dintre fetele pe care el antrenează în prezent la Bucureşti, „multe vor scrie istorie”.

‘Fără ranchiună’

Una dintre ele este deja pusă pe acest drum. Caracteristicile delicate ale Alexandrei Gheorghe contrazic copilăria ei grea. Dar la 17 ani a câştigat deja o medalie de argint la Campionatele Europene şi acum se antrenează cu Lăcătuş pentru viitoarele competiţii.

La rândul ei, Duţă se pregăteşte pentru două competiţii naţionale mai târziu în acest an şi este hotărâtă să lupte încă doi ani, până la vârsta de 40 de ani. După aceea, vrea să se concentreze pe antrenoriat şi pe viaţa personală.

„Vreau să fiu sănătoasă şi să am o familie. Pentru a fi o mamă bună, în primul rând”, spune ea. „Fără dragoste părintească, totul este în zadar”. Boxul amator nu este rentabil, aşa că finanţele lui Duţă nu au fost în concordanţă cu succesul ei în ring. Campioana încă plăteşte chirie pentru un apartament cu două camere în Buzău, pe care speră să-l cumpere într-o zi.

Întrebată dacă simte că statul român o susţine, Duţă se îndreaptă spre antrenorul ei, glumind: „Tu eşti statul meu!” „Da, Republica Voicilaş”, răspunde el. Dar Duţă şi-a folosit puţinele ei economii pentru a renova casa în care locuieşte mama ei biologică, alături de doi dintre fraţii ei mai mici – în ciuda faptului că a renunţat la Duţă imediat după ce a născut-o. „Nu îi port deloc ranchiună”, spune Duţă.

Sursa: AFP/ sports.inquirer.net/ Rador/ Traducerea: Cristina Zaharia