Povestea ultimilor apărători de la Azovstal: „După o lună de înfometare, când închizi ochii, uiți de familia ta, de tot. Singurul lucru la care te gândești este mâncarea”/ ”Nimeni nu se întoarce la fel de-acolo”

Mii de oameni s-au adăpostit în tunelurile oțelăriei din Mariupol timp de mai bine de două luni, în timp ce Rusia a bombardat-o cu rachete. Rămâne neclar câți dintre ei se află acum în captivitate, scrie The Guardian.

Dacă o bătălie a definit mai mult decât oricare alta brutalitatea războiului Rusiei în Ucraina, aceasta este asediul de trei luni al oțelăriei din Mariupol, în această primăvară, și experiența chinuitoare a ultimilor săi apărători. Îngropate în Azovstal, una dintre cele mai mari uzine producătoare de metal din Europa, sute de soldați ucraineni, depășiți numeric, înarmați, răniți și emaciați, și peste 1.000 de civili, au rezistat timp de peste 80 de zile unuia dintre cele mai feroce atacuri militare ale Moscovei.

„Nimeni nu a ieșit de acolo neschimbat”, spune Oksana, o angajată a Azovstal care a cerut să nu-și dea numele complet. „Erau o persoană când au intrat și o altă persoană când au ieșit”.

La scurt timp după invazia rusă – la sfârșitul lunii februarie – Mariupol a fost unul dintre primele orașe importante care au fost încercuite. Privit ca un obiectiv cheie al Kremlinului, orașul a fost scena unui asediu pe care Crucea Roșie l-a definit ca fiind „apocaliptic”. Periferia orașului a devenit locul unei gropi comune, iar cadavrele mai multor bărbați, femei și copii au fost fie aruncate pe străzi, fie au rămas îngropate sub dărâmături.

Orașul Mariupol și uzina siderurgică Azovstal

Autoritățile ucrainene estimează că 22.000 de persoane au murit în timpul luptelor. Unii supraviețuitori s-au refugiat în oțelăria Azovstal, un sit industrial care se întinde pe o suprafață de aproximativ patru mile pătrate, inclusiv o rețea de tuneluri subterane. Alături de civili se aflau aproximativ 3.000 de soldați, dintre care mulți erau membri ai faimoasei brigăzi Azov, care, la înființarea sa în 2014, includea voluntari de extremă dreapta, unii cu afilieri neonaziste. În ultimii ani, brigada a fost complet integrată în armata ucraineană, dar pentru președintele Vladimir Putin a fost ocazia perfectă de propagandă pentru a convinge publicul că narațiunea sa despre „nazificarea” Ucrainei este adevărată și că armata sa îi va vâna ca pe șobolani. Niciodată Putin nu și-ar fi imaginat că ultimii apărători ai Mariupolului îi vor sfida planul pentru atât de mult timp.

Izolați de lume și cu puține alimente, apărătorii de la Azovstal au stat ascunși în tunelurile oțelăriei timp de peste două luni, în timp ce rușii lansau rachete și bombe incendiare asupra sitului.

La jumătatea lunii mai, soarta lor devenise incertă. Singura dovadă a supraviețuitorilor a venit la sfârșitul asediului, când, înainte de a fi capturat, fotograful Dmytro Kozatskyi, un luptător al Regimentului Azov, și-a publicat imaginile din timpul asediului pe rețelele de socializare. Fotografiile extraordinare arată soldați bărboși, mulți dintre ei răniți, unii cu membre lipsă.

În timp ce civilii au fost evacuați, soldații ucraineni au fost trimiși într-o colonie penală din Olenivka, în Donețk. Kremlinul a prefigurat condamnarea lor la moarte.

Dar apoi, în septembrie, Kievul a confirmat că comandantul Batalionului Azov, locotenent-colonelul Denys Prokopenko, se afla printre cei 215 prizonieri de război ucraineni eliberați în cadrul unui schimb de prizonieri, cel mai mare schimb de acest fel de la începutul războiului. În schimb, Rusia a primit 55 de prizonieri din Ucraina, inclusiv cel mai valoros prizonier rus, Viktor Medvedciuk, fost deputat ucrainean și aliat al lui Putin, acuzat de Ucraina de înaltă trădare.

Acordurile dintre Ucraina și Rusia prevedeau ca liderii eliberați din Regimentul Azov să rămână până la sfârșitul războiului în Turcia, ceea ce a jucat un rol în acest schimb. Cu toate acestea, unii au reușit să părăsească țara, inclusiv Kozatskyi, despre care se crede că se află în SUA. Cu toate acestea, contactarea lor a fost practic imposibilă, din cauza măsurilor de securitate instituite de guvernul ucrainean pentru a-i proteja pe soldați, având în vedere starea lor fizică și psihologică precară.

După o lună de foamete, uiți de familie, de tot. Singurul lucru la care te gândești este mâncarea

Într-un rar interviu public, un alt fost prizonier, Mykhailo Dianov, fotografiat cu un bandaj pe brațul drept rupt și cântărind cu 40 kg mai puțin după detenția sa în colonia penală controlată de Rusia, a declarat pentru Sky News că a crezut că nu va supraviețui niciodată: „Ne gândeam la asta în fiecare zi. La Azovstal am crezut că este sfârșitul.

„După o lună de înfometare, când închizi ochii, uiți de familia ta, de tot. Singurul lucru la care te gândești este mâncarea”.

Vorbind despre lunile de captivitate, Dianov a spus „Ne-au tratat ca pe niște animale. Era imposibil să mâncăm”.

Se pare că Dianov a călătorit și în SUA, unde va fi supus unei lungi convalescențe după o operație la braț. Înainte de război, el era pianist; visul său este să cânte din nou.

Președintele Volodimir Zelenski a promis că „toți apărătorii din Mariupol vor fi duși acasă”, dar nu este clar câți dintre ei au rămas prizonieri ai rușilor. Presa locală estimează că aproximativ 1.000 de soldați din Azov sunt încă prizonieri de război. Și, potrivit oficialilor ucraineni, cadavrele unui număr necunoscut de soldați rămân îngropate sub dărâmăturile de la Azovstal.