Povestea zbuciumată a orașului Hong Kong/ Care sunt cauzele profunde pentru care orașul chinez este de trei săptămâni martorul unor proteste de masă

Protestatarii din Hong Kong au spart geamurile și au vandalizat clădirea parlamentului, într-un moment de escaladare a protestelor care au început săptămânile trecute. La suprafață, aceste proteste sunt îndreptate împotriva unei proiect legislativ care ar permite extrădarea din Hong Kong în China. Dar toate acestea nu se întâmplă în vid, iar contextul istoric contează foarte mult pentru a înțelege ce se întâmplă zilele acestea, se arată într-un material BBC.

Hong Kong are un statut special, diferit de cel al altor orașe din China. Hong Kong a fost pentru mai bine de 150 de ani o colonie britanică. O parte din oraș a intrat sub jurisdicție britanică în urma războiului din 1842. Mai târziu, China a concesionat pentru 99 de ani Marii Britanii și restul orașului – așa-numitele Teritorii Noi.

Hong Kong a devenit astfel un port aglomerat, iar din 1950 un hub al manufacturii. De asemenea, orașul a fost popular pentru disidenții care încercau să scape de persecuția comunistă, precum și pentru oamenii care se refugiau din China din cauza sărăciei și a instabilității.

Astfel, la începutul anilor 1980, cu puțin timp înainte ca perioada de 99 de ani să se încheie, Marea Britanie și China au reluat discuțiile cu privire la viitorului Hong Kong-ului. Guvernul comunist chinez a susținut că întregul Hong Kong trebuie să se întoarcă sub administrație chineză.

Cele două părți au ajung la un acord în 1984, conform căruia Hong Kong urma să se întoarcă la China în 1997, dar să funcționeze după principiul „o țară, două sisteme”. Astfel, Hong Kong se bucură de „un grad ridicat de autonomie, cu excepția politicii externe și apărării” pentru 50 de ani.

Prin urmare, Hong Kong are un sistem legal propriu, granițe proprii și drepturi garantate, precum dreptul la adunare și dreptul la liberă exprimare. De exemplu, Hong Kong este unul dintre puținele teritorii chinezești unde oamenii pot comemora evenimentele din 1989 din Piața Tiananmen, când soldații chinezi au deschis focul asupra civililor pașnici din Beijing.

Activiștii pentru drepturile omului au acuzat China că se amestecă în Hong Kong, invocând exemplul unor legi impuse de Beijing, precum și dispariția peste noapte a cinci proprietari de librării. Artiștii și scriitorii se află sub presiunea în creștere pentru a se auto-cenzura – iar unui jurnalist Financial Times i-a fost interzis accesul în Hong Kong, după ce a găzduit un eveniment al activiștilor pentru drepturile omului.

Liderul Hong Kong-ului, șeful executivului, este ales de un comitet elector alcătuit din 1200 de membrii – majoritatea membrilor, pro-Beijing, sunt votați de numai 6% din votanții eligibili.

Deși majoritatea cetățenilor din Hong Kong sunt etnici chinezi, și deși Hong Kong este parte a Chinei, mulți dintre ei nu se consideră chinezi. Mai multe studii realizate de Universitatea din Hong Kong arată că marea majoritate a cetățenilor se consideră hong-kongolezi și numai 15% se identifică drept chinezi. Diferența este chiar mai mare în rândul tinerilor cu vârste între 18 și 29 de ani – numai 3% dintre ei se consideră chinezi.

De mai multe săptămâni o criză zguduie Hong Kong-ul din cauza unui controversat proiect de lege ce permite extrădările în China continentală a atins un nou nivel luni, în ziua aniversării retrocedării fostei colonii britanice către China în 1997.

Mânia celor mai radicali protestatari a luat o întorsătură nemaivăzută, când grupuri de manifestanţi, majoritatea tineri, au pătruns în Consiliul Legislativ (LegCo) – parlamentul local.

În parlament, protestatarii au desfăşurat steagul din perioada colonială britanică, au smuls portretele liderilor din Hong Kong şi au devastat clădirea.

Forţele speciale de poliţie au reluat controlul asupra LegCo la scurt timp după miezul nopţii.

„Guvernul central sprijină ferm ancheta autorităţilor (din Hong Kong) de a stabili răspunderea penală a autorilor violenţelor”, a declarat Beijingul în comunicatul său.

Biroul de afaceri în Hong Kong şi Macao a cerut de asemenea „restabilirea ordinii sociale normale cât mai rapid posibil”.

Aceste evenimente violente reprezintă o provocare pentru preşedintele chinez, Xi Jinping, care pentru moment a lăsat-o pe şefa guvernului din Hong Kong, Carrie Lam, să se ocupe singură de criza politică, notează AFP.

În noaptea de luni spre marţi, Carrie Lam a condamnat invadarea„extrem de violentă” a parlamentului, citând acte „bulversante şi şocante”.