Poveștile incredibile ale sportului: Gino Bartali, marele campion din Turul Franței care a salvat sute de evrei de la moarte. Cum îi păcălea pe fasciști

Turul Franței din acest an a început la Florența și a fost ocazia perfectă de a sărbători eroul ciclismului din acest oraș – Gino Bartali, de două ori câștigător al Turului Franței și triplu câștigător al Giro d’Italia, scrie BBC. Povestea incredibilă a acestui erou a devenit cunoscută abia după moartea sa pentru că nu a vrut niciodată să se laude cu faptele sale: a salvat de la moarte sute de evrei persecutați de regimul fascist al lui Benito Mussolini.

Născut în 1914 în Ponte a Ema, un orășel de lângă Florența, Bartali a devenit unul dintre cei mai mari cicliști din istorie. În copilărie, Bartali mergea pe bicicletă până la Piazzale Michelangelo împreună cu fratele său Giulio pentru a admira frumoasele cupole ale Florenței, visând să devină într-o zi un mare sportiv. Fără ca băiețelul de atunci să știe, el avea să rămână în amintire nu doar ca unul dintre cei mai buni, ci și ca ceva mult mai mult.

Practic, Bartali a avut o viață secretă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când și-a riscat propria siguranță pentru a salva viețile evreilor persecutați și ale refugiaților disidenți.

Între 1943 și 1945, ca parte a unei rețele religioase clandestine, Bartali a pedalat mii de kilometri trimițând prin curier documente de identitate false tipărite în secret de o mișcare clandestină condusă de prietenul său, arhiepiscopul Florenței, cardinalul Dalla Costa. Acestea erau livrate evreilor și altor refugiați politici pentru a-i ajuta să scape din nordul Italiei controlate de naziști. Îmbrăcându-și tricoul de curse cu numele său imprimat pe spate și plecând de acasă doar cu unelte de urgență pentru bicicletă, a parcurs mii de kilometri de la Florența la Genova și Assisi transportând această încărcătură prețioasă.

Doar pe baza acestui act, i se atribuie salvarea vieții a peste 500 de oameni.

Pentru Bartali, statutul său de campion la ciclism a fost deghizarea supremă. De fiecare dată când era oprit în drum de soldați sau de gărzile fasciste, spunea pur și simplu „mă antrenez” și nimeni nu-l mai întreba nimic. Statutul său de campion îi garanta circulația liberă oriunde.

Bartali lupta împotriva regimului care, inițial, folosise ciclismul în scopuri politice. Victoria sa în Turul Franței din 1938 a fost folosită ca propagandă de regimul fascist italian pentru a „dovedi” puterea rasei italiene, iar bicicleta sa a devenit arma sa împotriva unui guvern pe care nu îl susținea – în special atunci când Italia a introdus o politică rasială în acel an pentru a exclude evreii de la școlarizare și angajare. Când dictatorul italian Benito Mussolini l-a lăudat pentru câștigarea cursei, Bartali a ales să nu răspundă, dedicând în schimb victoria sa bisericii catolice.

Când a izbucnit Al Doilea Război Mondial, regimul fascist italian s-a aliat cu Germania nazistă și a început să pună în aplicare arestarea evreilor din Italia. Rebelii partizani au fost însă puternici în Toscana, deoarece regiunea se afla la marginea zonei în care Aliații înaintau dinspre sud și germanii dinspre nord. La fel ca mulți toscani care se opuneau politicii rasiale, lui Bartali i s-a dat ocazia să ajute.

Călătorii pot vedea dovada acestui lucru la gara Terontola, la aproximativ 110 km sud de Florența, unde există o placă dedicată lui Bartali. Pe lângă rolul de curier, statutul de campion al lui Bartali i-a permis să colaboreze cu partizanii pentru a crea diferite scenarii prin care să distragă atenția soldaților și gărzilor de la vagoanele trenului, astfel încât refugiații să se poată urca și ascunde până când trenul ajungea în sudul liber.

Cu toate acestea, el a păstrat secretă această viață pentru cea mai mare parte a vieții sale după război. Bartali credea că, vorbind despre faptele sale bune, îi trăda pe oamenii pe care îi ajutase, deoarece devenise un act de autopromovare mai degrabă decât o intenție sinceră.

„Nu a spus niciodată nimănui în afară de mine, făcându-mă să jur să nu spun nimănui”, își amintește fiul lui Gino, Andrea, în filmul My Italian Secret din 2014, un documentar despre faptele curajoase ale eroilor necunoscuți din timpul războiului. Andrea avea deja 30 de ani și, în afară de cei direct afectați, a fost prima persoană căreia Bartali i-a povestit ce s-a întâmplat exact în timpul războiului.

După moartea lui Bartali în 2000, povestea sa a ieșit la iveală bucată cu bucată, prin intermediul fiului său, al prietenilor săi și al celor pe care i-a ajutat, inclusiv Giorgio Goldenberg, pe care, pe când era copil, împreună cu familia sa, Bartali îl ascunsese în subsolul său pentru a scăpa de închisoare. De atunci, au fost realizate cărți și filme care au spus povestea lui Bartali, precum și un musical West End care a rulat pentru un sezon la Londra în 2023.

Gino nu se vedea pe sine ca un erou, spune Andrea în film, amintind cuvintele tatălui său: „Vreau să fiu amintit pentru realizările mele sportive. Adevărații eroi sunt alții, cei care au suferit în sufletul lor, în inima lor, în spiritul lor, în mintea lor, pentru cei dragi. Aceia sunt adevărații eroi. Eu sunt doar un ciclist”.