PREMIERĂ O instanţă întreabă Curtea de Justiţie a UE, la cererea DNA, dacă poate să nu aplice deciziile CCR privind prescripţia în dosarele de corupţie

Curtea de Apel Braşov este prima instanţă care sesizează Curtea de Justiţie a UE (CJUE) într-un dosar de corupţie şi întreabă dacă poate să nu aplice deciziile CCR privind prescripţia. Este vorba de un proces de corupţie care îl privește pe fostul preşedinte al CJ Braşov, Aristotel Căncescu.

Până acum, doar judecătoriile Bistriţa şi Câmpina au mai sesizat CJUE privind (ne)aplicarea deciziilor CCR referitoare la  prescripţie, însă nu era vorba de dosare de corupţie.

Context 1: Este vorba de un proces în care fostul preşedinte PNL al CJ Braşov Aristotel Căncescu a fost trimis în judecată pentru luare de mită de procurorii DNA în iunie 2017.

În aprilie anul trecut, Tribunalul Braşov l-a găsit vinovat pe Aristotel Căncescu, a constatat că acesta fusese deja condamnat definitiv într-un alt dosar de corupţie la 7 ani şi 10 luni de detenţie, a contopit pedepsele şi i-a aplicat un spor de un an, rezultând ca fostul lider CJ Braşov să execute în total 8 ani şi 10 luni de detenţie. Sentinţa Tribunalului Braşov nu a fost definitvă, iar acum apelul se judecă la CA Braşov. Este dosarul în care instanţa a sesizt CJUE.

În esenţă, Aristotel Căncesu este acuzat că ar fi cerut şpagă de la diverse persoane ca să le pună pe lista de candidaţi ai PNL pentru consilieri judeţeni la alegerile din 2012.

Context 2: În mai anul trecut, CCR a decis că nu au existat cauze de întrerupere a cursului prescripției între iunie 2018 (prima decizie CCR privind prescripția) și mai 2022 (a doua decizie privind prescripția). Judecător-raportor a fost Daniel Morar, fost şef al DNA pe vremea preşedintelui Traian Băsescu, actual avocat.

Instituția prescripției speciale permitea procurorilor să întrerupă cursul prescripției prin administrarea de noi probe sau citarea persoanei vizate de ancheta penală în calitate de suspect sau inculpat.

Ulterior, pe 25 octombrie, Înalta Curte de Casație și Justiție a interpretat deciziile CCR în sensul că ele retroactivează pe principiul legii penale celei mai favorabile până la data de 1 februarie 2014, data intrării în vigoare a noului Cod penal.

Deciziile CCR, coroborate cu decizia de interpretare a ÎCCJ, au condus la încetarea a sute de procese penale pe motiv că faptele s-au prescris mult mai repede.

Din noile legi ale Justiţiei, promulgate în noiembrie anul trecut de şeful statului, a fost eliminată sancţiunea disciplinară pentru neaplicarea deciziilor CCR, ÎCCJ, dar şi CJUE. Practic, leguitorul a lăsat la latitudinea instanţelor de judecată ce hotărâri ale instanţelor de control superior, naţionale sau europene, aplică. Cu toate acestea, majoritatea instanţelor, inclusiv cele de la Înalta Curte, se raportează la decizia de îndrumare a ÎCCJ din 25 octombrie 2022 şi aplică deciziile CCR privind prescripţia.

Context 3: În decembrie 2021, CJUE a spus răspicat că interesele financiare ale UE nu pot fi lăsate neprotejate ca urmare a aplicării unor decizii CCR care contravin dreptului european, mai cu seamă în dosare de fraudă cu fonduri europene sau corupție.

Înalta Curte a aplicat decizia CJUE în dosarul Gala Bute și nu a ținut cont de deciziile CCR privind nelegala compunere a completurilor de 5 și de 3 judecători. Dacă ar fi aplicat deciziile CCR, ÎCCJ ar fi trebuit să trimită spre rejudecare de la zero procesul Gala Bute în care Elena Udrea a fost condamnată la 6 ani de detenție cu executare. Înalta Curte a aplicat însă decizia CJUE și a ignorat decizia CCR fiind vorba de un caz cu fonduri europene.

În dosarul lui Aristotel Cănescu, Curtea de Apel Braşov a formulat urmăroarele întrebări CJUE:

„I. În baza art. 267 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (TFUE), admite cererea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Braşov şi dispune sesizarea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, cu următoarele întrebări preliminare:

1. Articolul 2 din TUE, articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din TUE şi articolul 4 parag. 3 din TUE, coroborate cu articolul 325 alineatul (1) din TFUE şi cu articolul 2 alineatul (1) din Convenţia PIF şi cu articolul 2 şi articolul 12 din Directiva PIF, precum şi cu Directiva 2004/18/CE privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii publice de lucrări, de bunuri şi de servicii, cu referire la principiul consacrării unor sancţiuni efective şi disuasive în cazuri de fraudă gravă aducând atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, toate cu aplicarea Deciziei 2006/928 /CE a Comisiei, prin raportare la articolul 49 parag. 1 teza finală din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretate în sensul că se opun unei situaţii juridice precum cea incidentă în litigiul principal, în care acuzaţii solicită aplicarea principiului legii penale mai favorabile în situaţia în care o decizie a instanţei constituţionale naţionale a declarat neconstituţional un text de lege privind întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale (decizia din anul 2022), invocând pasivitatea legiuitorului, care nu a intervenit pentru punerea în acord a textului legal cu o altă decizie a aceleiaşi instanţe constituţionale, pronunţate în urmă cu patru ani faţă de cea din urmă decizie (decizia din anul 2018) – timp în care jurisprudenţa instanţelor de drept comun formată în aplicarea celei dintâi decizii se stabilise deja în sensul subzistenţei textului respectiv, în forma înţeleasă ca urmare a celei dintâi decizii ale instanţei constituţionale – cu consecinţa practică a reducerii la jumătate a termenului de prescripţie pentru toate faptele penale cu privire la care nu s-a pronunţat o hotărâre definitivă de condamnare anterior celei dintâi decizii a instanţei constituţionale şi a încetării pe cale de consecinţă a procesului penal faţă de acuzaţii în cauză?

2. Articolul 2 din TUE privind valorile statului de drept şi respectarea drepturilor omului într-o societate caracterizată prin justiţie şi articolul 4 parag. 3 din TUE privind principiului cooperării loiale dintre Uniune şi statele membre, cu aplicarea Deciziei 2006/928 /CE a Comisiei sub aspectul angajamentului de asigurare a caracterului eficient al sistemului judiciar român, prin raportare la articolul 49 parag. 1 teza finală din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene consacrând principiul legii penale mai favorabile, trebuie interpretate, cu privire la sistemul judiciar intern în ansamblul său, în sensul că se opun unei situaţii juridice precum cea incidentă în litigiul principal, în care acuzaţii solicită aplicarea principiului legii penale mai favorabile, în situaţia în care, o decizie a instanţei constituţionale naţionale a declarat neconstituţional un text de lege privind întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale (decizia din anul 2022), invocând pasivitatea legiuitorului, care nu a intervenit pentru punerea în acord a textului legal cu o altă decizie a aceleiaşi instanţe constituţionale, pronunţate în urmă cu patru ani faţă de cea din urmă decizie (decizia din anul 2018) – timp în care jurisprudenţa instanţelor de drept comun formată în aplicarea celei dintâi decizii se stabilise deja în sensul subzistenţei textului respectiv, în forma înţeleasă ca urmare a celei dintâi decizii ale instanţei constituţionale – cu consecinţa practică a reducerii la jumătate a termenului de prescripţie pentru toate faptele penale cu privire la care nu s-a pronunţat o hotărâre definitivă de condamnare anterior celei dintâi decizii a instanţei constituţionale şi a încetării pe cale de consecinţă a procesului penal faţă de acuzaţii în cauză?

3. În caz afirmativ şi numai dacă nu se poate da o interpretare conformă cu dreptul Uniunii Europene, principiul supremaţiei dreptului Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unei reglementări sau unei practici naţionale potrivit căreia instanţele naţionale de drept comun sunt ţinute de deciziile curţii constituţionale naţionale şi de deciziile obligatorii ale instanţei supreme naţionale şi nu pot, din acest motiv şi cu riscul săvârşirii unei abateri disciplinare, să lase neaplicată din oficiu jurisprudenţa rezultată din deciziile menţionate, chiar dacă ele consideră, în lumina unei hotărâri a Curţii, că această jurisprudenţă este contrară, în principal, cu articolul 2 din TUE, articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf din TUE şi articolul 4 parag. 3 din TUE, coroborate cu articolul 325 alineatul (1) din TFUE, toate cu aplicarea Deciziei 2006/928 /CE a Comisiei, prin raportare la articolul 49 parag. 1 teza finală din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, precum în situaţia din litigiul principal?

În baza art. 3 alin. 2 şi 5 din Legea nr. 340/2009 privind formularea de către România a unei declaraţii în baza prevederilor art. 35 paragraful (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană, dispune suspendarea judecăţii cauzei. Cu recurs la instanţa superioară doar în ceea ce priveşte soluţia de suspendarea a cauzei, în termen de 72 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, sau de la comunicare, pentru cei lipsă. Definitivă în ceea ce priveşte soluţia privind cererea de sesizară a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene.

II. În baza art. 100 alin. 4 lit. b) C.proc.pen., respinge cererea în probaţiune formulată la data de 30.01.2023 de către inculpaţii apelanţi Cornea Florin Gabriel şi Cornea Gheorghe Claudiu, prin apărător ales, ca nefiind utilă cauzei. În baza art. 156 alin. 1 C.pen., constată suspendat cursul termenului de prescripţie a răspunderii penale pentru infracţiunile sesizate în cauză. Pronunţată astăzi, data de 10.02.2023, prin punerea acesteia la dispoziţia părţilor şi a procurorului, prin mijlocirea grefei instanţei. Document: Încheiere – Suspendare    10.02.2023[, este decizia CA Braşov.

Notă: Alex Costache este jurnalist și la Știrile TVR.