Premierul anti-migrație și muncitorii vietnamezi, mongolezi, ucraineni și români angajați la firmele lui

Premierul și miliardarul ceh Babis se declară de ani buni împotriva migranților. Dar în firmele lui lucrează mulți străini. Care au intrat în țară în circumstanțe dubioase, scrie postul de radio Deutsche Welle, care publică o anchetă realizată de Keno Versek.

Un vânt pătrunzător și rece bate prin mica localitate din nord-estul Cehiei. Singurul local din oraș a închis. Așa că nu mai rămâne decât gara ca loc de dialog. Discuția noastră trebuie să aibă loc acolo, bărbatul nu vrea să afle colegii lui din căminul de locuințe că el se întâlnește cu un jurnalist. Dar nici la gară nu e loc decât afară pe o bancă, în vânt și în frig. Bărbatul nu este îmbrăcat prea gros, mereu se strânge și se apleacă în față înghețat de frig.

Van Ga Nguyen, 36 de ani, care se numește de fapt altfel și a cerut să nu-i publicăm numele real, vine din nordul Vietnamului. Ca mii de alți conaționali, el își încearcă norocul la muncă în Cehia. Este visul apropierii de bunăstarea materială printr-un loc de muncă într-o țară europeană. El spune că ar fi plătit 14.000 de dolari unui intermediar vietnamez care să-l ajute să depășească obstacolele birocratice. La finalul unui demers întins pe câteva luni, el s-a trezit într-o fabrică de carne de pui din Cehia. L-a așteptat, altfel decât i-a fost promis, o muncă grea la abator pentru ceva mai mulți bani decât venitul minim din Cehia.

Jocul dublu al șefului de guvern

Fabrica din Mirovice, la 80 de kilometri sud-vest de Praga, aparține actualului premier Andrej Babis – om de afaceri miliardar și politician populist, care în public adoptă poziții foarte stricte împotriva migrației și a imigrației ilegale. Campania electorală anti-refugiați i-a adus multe voturi la ultimele alegeri.

Dar în fabricile holdingului său Agrofert, cu cifră de afaceri de miliarde de euro, el angajează numeroși lucrători din afara UE, din țări precum Vietnam, Ucraina și Mongolia. Fără aceștia, Agrofert și numeroase alte companii din Cehia s-ar confrunta cu o penurie acută de mână de lucru. Salariile pe care le primesc acești muncitori străini sunt proaste iar cei mai mulți dintre ei au venit în Cehia în condiții cât se poate de dubioase.

La fel ca și interlocutorul nostru Van Ga Nguyen. Sudor de meserie, el este căsătorit și are în Vietnam doi copii mici. A vrut să vină să lucreze în Europa ca să strângă niște bani timp de câțiva ani. Cu banii câștigați, intenționează să pornească o mică afacere în Vietnam. El a intrat în contact cu un intermediar, care i-a promis „muncă ușoară într-o fabrică de carne de pui pentru aproximativ 1000 de dolari pe lună”, după cum povestește Nguyen. Adică de cinci ori mai mult decât salariul lunar din Vietnam.

În Vietnam este practic imposibil să primești o viză de muncitor sezonier în Europa fără ajutorul unui intermediar. Van Ga Nguyen a plătit în mai multe rate 14.000 de dolari acestui intermediar. Banii i-ar fi obținut prin mai multe credite, inclusiv o ipotecă pe casa familiei sale din Vietnam. „La începutul lui 2016, intermediarul m-a anunțat data la care sunt programat pentru interviul de la ambasada Cehiei”, povestește Nguyen. „Știam dinainte ce mă vor întreba angajații ambasadei și nu mult după aceea am primit hârtiile.”

Muncă sângeroasă pe bandă

În aprilie 2016, Van Ga Nguyen a început lucrul în fabrica de carne de pui Vodnanská din orașul Mirovice. Erau în total 40 de vietnamezi care lucrau atunci acolo. Fabrica Vodnanská este renumită în presa cehă din cauza condițiilor proaste de muncă și a acuzațiilor de folosire a unor lucrători fără drept de muncă. Și Van Ga Nguyen a trecut prin asta: el se afla chiar la începutul liniei de producție și trebuia să atârne zilnic în cârlige o mie de rațe aflate încă în viață sau găini deja tăiate. „A fost o muncă murdară, uneori sângeroasă, foarte neigienică și prost plătită”, spune Van Ga Nguyen. Înregistrări video secrete din abator, aflate la dispoziția Deutsche Welle, confirmă spusele sale.

El a primit lunar echivalentul a 550 de euro, pe atunci ceva mai mult decât venitul minim din Cehia. După ceva mai bine de un an, bărbatul a renunțat după ce a cerut în zadar o majorare de salariu. La fel ca mulți alți conaționali de-ai săi vietnamezi: în prezent mai lucrează la Vodnanská doar 16 din cei 40 care au început în 2016.

Viața în condiții de sărăcie

O vizită a Deutsche Welle la Mirovice în decembrie 2018 confirmă relatarea lui Nguyen. Fabrica nu poate fi vizitată, dar se poate vorbi cu angajații: pe lângă vietnamezi și mongolezi, acolo mai lucrează ucraineni și români. O parte din acești muncitori locuiesc într-o baracă dărăpănată din spatele fabricii. Baraca este construită din plăci de prefabricat de lemn vopsite în alb iar pe jos este un linoleum vechi. Camerele muncitorilor au geamuri simple, există o bucătărie și o baie comune – totul lasă o impresie de dărăpănare și lipsă de ospitalitate.

La fel de dezolant arată și o clădire de locuințe de pe un teren dezafectat al fabricii, care aparține tot holdingului Agrofert. Într-un apartament de două camere locuiesc 10 vietnamezi. Poveștile lor sunt aproape identice cu cea a fostului lor coleg Van Ga Nguyen. Fiecare câștigă cam 600 de euro pentru 200 de ore de muncă pe lună, spun ei. Niciunul nu are un contract de muncă scris. Pentru cazare, fiecare plătește cam 100 de euro pe lună în total. Astfel, locuințele în stare proastă care nu ar mai putea fi scoase la închiriere sau vânzare pe piața imobiliară generează totuși un profit frumos pentru Agrofert.

Condițiile de trai și de muncă ale acestor oameni se află într-un contrast cras cu afirmațiile premierului Babis, care nu obosește să repete cât de importante sunt pentru el condițiile bune de lucru.

Direcție politică netransparentă

Miliardarul care guvernează țara este criticat de ani buni în opinia publică. Este fost angajat al Securității cehoslovace, conform unei sentințe date de instanțele cehe. La începutul anilor 90 a devenit în condiții neclare proprietar al holdingului Agrofert. Holdingul de care aparțin inclusiv mai multe firme germane, printre care fabrica de îngrășământ Piesteritz, este cel mai mare beneficiar din Cehia de subvenții europene. Împotriva lui Babis au loc investigații sub suspiciunea de conflict de interese și fraudă cu subvenții de stat. Pentru a scăpa de acuzațiile de conflict de interese, Babis și-a transferat imperiul de afaceri în 2017 unui fond de încredere în al cărui consiliu de supraveghere se află soția sa. Pe vremea aceea, Babis era ministru de Finanțe.

Deutsche Welle a solicitat premierului ceh și cancelariei sale o poziție privind circumstanțele angajării lucrătorilor vietnamezi și condițiile de lucru de la Vodnanská în Mirovice. Nu a primit însă niciun răspuns. Purtătorul de cuvânt al Agrofert, Jan Pavlu, a calificat întrebările Deutsche Welle drept „total insultătoare și dezonorante” – toate legile ar fi respectate, susține Pavlu. Pentru muncitorii străini ar fi aplicate aceleași reguli ca și pentru cei cehi. Cu toții ar avea contracte de muncă scrise. Pavlu neagă și acuzațiile că Agrofert ar recruta muncitori din străinătate prin intermediari. Cum sunt recrutați cu adevărat muncitorii nu se deranjează însă să ne spună.

La întrebarea Deutsche Welle, un purtător de cuvânt al Ministerului de Externe de la Praga a declarat că nu s-ar cunoaște cazuri de corupție la acordarea vizei de muncă în Cehia iar ambasadele și consulatele Cehiei din străinătate nu ar fi implicate în astfel de practici. Din vara lui 2018, programul de vize de muncă pentru Vietnam a fost însă blocat – „din motive de securitate națională”, după cum se spune oficial, fără alte detalii.

Varianta șederii ilegale

Van Ga Nguyen trăiește ilegal în Cehia după ce a plecat de la Vodnanská. Viza sa de lucru de doi ani era limitată doar pentru ocupația din Mirovice, așa cum se face în astfel de proceduri. Acum lucrează la negru la o firmă de construcții într-un oraș mic din nord-estul Cehiei, acolo unde ne-am și întâlnit cu el. Are încă datorii de 10.000 de dolari, spune el. Regretă acum că a venit în Cehia.

Dar nu poate nici să se întoarcă în Vietnam – acolo nu ar câștiga niciodată destul pentru a-și putea plăti datoriile. Vrea să încerce acum să obțină legal un loc de muncă în Ungaria sau Bulgaria. Din nou cu ajutorul unui intermediar? „Da”, răspunde el resemnat. Cât va costa de data aceasta? „12.000 de dolari.” Van Ga Nguyen privește în jos și își trage umerii în față. Bate un vânt cu adevărat de gheață.

Sursa: Deutsche Welle