Premierul Armeniei admite că dependența exclusiv de Rusia pentru securitate a fost o „greșeală strategică” / Jocurile Rusiei în Nagorno Karabakh: Cum a pretins Moscova că îi apără pe armeni în timp ce le înarma inamicul

Prim-ministrul Armeniei a declarat că politica țării sale de a se baza exclusiv pe Rusia pentru a-i garanta securitatea a fost o greșeală strategică, deoarece Moscova nu a fost capabilă să ofere rezultate și este în curs de a-și diminua rolul în regiune, relatează Reuters.

Într-un interviu acordat ziarului italian La Repubblica, publicat duminică, Nikol Pashinyan a acuzat Rusia că nu a reușit să asigure securitatea Armeniei în fața a ceea ce el a numit agresiune din partea Azerbaidjanului vecin în ceea ce privește regiunea separatistă Nagorno-Karabah.

Pashinyan a sugerat că Moscova, care are un pact de apărare cu Armenia și o bază militară în această țară, nu consideră că țara sa este suficient de pro-rusă și a declarat că el crede că Rusia este pe cale să părăsească regiunea mai largă a Caucazului de Sud.

Prin urmare, Erevanul încearcă să își diversifice acordurile de securitate, a spus el, o referire aparentă la legăturile sale cu Uniunea Europeană și Statele Unite și la încercările sale de a crea legături mai strânse cu alte țări din regiune.

„Arhitectura de securitate a Armeniei a fost legată în proporție de 99,999% de Rusia, inclusiv atunci când a fost vorba de achiziționarea de arme și muniții”, a declarat Pashinyan pentru La Repubblica.

„Dar astăzi vedem că Rusia însăși are nevoie de arme, armament și muniții (pentru războiul din Ucraina) și în această situație este de înțeles că, chiar dacă ar dori acest lucru, Federația Rusă nu poate satisface nevoile de securitate ale Armeniei”.

„Acest exemplu ar trebui să ne demonstreze că dependența de un singur partener în materie de securitate este o greșeală strategică.”

Cuvintele sale subliniază resentimentele din interiorul Armeniei față de ceea ce mulți dintre cei de acolo văd ca un eșec al Rusiei în apărarea intereselor lor.

Nu a existat un răspuns imediat la interviul lui Pashinyan din partea Moscovei, care a prezidat discuțiile dintre Erevan și Baku în ceea ce spune că este căutarea complexă a unui acord de pace.

În trecut, Moscova a ținut cont de astfel de critici, și-a apărat acțiunile și a respins ideea că și-a retrogradat prioritățile de politică externă din cauza Ucrainei.

Nagorno-Karabah este recunoscut la nivel internațional ca parte a Azerbaidjanului, dar cei 120.000 de locuitori sunt predominant de etnie armeană. Acesta s-a desprins de sub controlul Baku în urma unui război la începutul anilor 1990. Lupte grele au avut loc din nou în 2020, până când Rusia a mediat încetarea focului.

Pashinyan a acuzat forțele ruse de menținere a păcii desfășurate pentru a respecta acordul de încetare a focului că nu și-au făcut treaba.

Dependența Armeniei de Rusia nu este doar în domeniul securității. În prezent, sectorul energetic, cel feroviar și alte sectoare ale Armeniei continuă să se afle sub influența Rusiei.

„Sper că Armenia va decide în curând să construiască o centrală nucleară cu Statele Unite, și nu cu Rusia. O astfel de dilemă există acum”, afirmă jurnalistul Robert Ananyan, într-o postare pe Twitter.

Redăm mai postarea integrală a analistului armean, pentru mai mult context:

„Guvernul armean a anunțat pentru prima dată că dependența sa unilaterală de securitate față de Rusia a fost o greșeală strategică. Acesta este un diagnostic important și precis. În același timp, vedem că Armenia comunică liber și consolidează cooperarea cu țările occidentale, cu SUA, Franța și Uniunea Europeană. Astăzi, India este un partener important în materie de securitate.

Acest lucru poate însemna că Armenia încearcă să își echilibreze politica externă. De zeci de ani, dependența nesănătoasă față de Rusia s-a adâncit atât de mult încât chiar și faptul de a trimite ajutor umanitar în Ucraina este privit de Kremlin și de propagandiștii săi ca și cum ar începe un război din partea Armeniei.

Dependența Armeniei de Rusia nu este doar în domeniul securității. În prezent, sectorul energetic (gaz, energie nucleară), cel feroviar și alte sectoare ale Armeniei continuă să se afle sub influența Rusiei. Sper că Armenia va decide în curând să construiască o centrală nucleară cu Statele Unite, și nu cu Rusia. O astfel de dilemă există acum.

După ce a început războiul împotriva Ucrainei, Rusia nu mai vinde arme Armeniei. Nici măcar Rusia nu mai furnizează armele pentru care Armenia a plătit (aproximativ 700 de milioane de dolari). Pe termen scurt, acest lucru creează probleme de securitate, deoarece Azerbaidjanul va începe în curând un război împotriva Armeniei. Dar, pe termen lung, este pozitiv să fii privat de sursa de arme Rusia.

Acest lucru forțează guvernul armean să se gândească la diversificarea pieței de achiziții de arme și să se rupă de dependența de Rusia. Apariția unor surse noi și diverse de arme va permite Armeniei să ducă o politică independentă față de Rusia.

În anii anteriori, Rusia și-a stabilit hegemonia asupra Armeniei, plasând-o într-o dependență de securitate. Acesta a fost motivul pentru care înaltele autorități ale Armeniei au fost forțate să voteze neutru sau în favoarea Rusiei în structurile internaționale în ceea ce privește problemele Ucrainei.

Cu toate acestea, astăzi, Armenia nu a votat niciodată în favoarea vreunei rezoluții care să justifice agresiunea Rusiei. Armenia nu susține agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei, iar acest lucru a fost anunțat de prim-ministrul Armeniei.

Cred că Armenia nu ar fi fost în măsură să trimită ajutor umanitar în Ucraina dacă Rusia ar fi rămas sursa a 95% din achizițiile sale de armament ca și până acum. A fost un fapt crud și șocant pentru societatea armeană să afle că Rusia și CSTO și-au abandonat îndatoririle de garanți ai securității. La 22 februarie 2022, Putin și Aliyev au semnat o declarație de confirmare a relațiilor de alianță.

Știm că alianța ruso-azeră împotriva Armeniei a început cel puțin din 2007, când Rusia a început să vândă arme letale Azerbaidjanului, al căror volum a ajuns la miliarde de dolari. Începând cu 2020, 67% din arsenalul Azerbaidjanului a fost furnizat de Rusia și Belarus, care se presupune că sunt aliații Armeniei în cadrul OTSC.

Cu toate acestea, în războiul de 44 de zile din 2020, Rusia a oferit sprijin militar, de informații, politic și diplomatic Azerbaidjanului, datorită căruia a învins armata din Nagorno Karabakh, ceea ce a schimbat radical situația în relațiile armeano-ruse. Rusia, împreună cu Turcia și Azerbaidjanul, a făcut o înțelegere împotriva Armeniei și a Nagorno Karabakh, desfășurând o „operațiune de succes” în Karabah.

Politica nealiniată, aș spune trădătoare, a Rusiei față de Armenia a devenit, în sfârșit, evidentă pentru societatea armeană.

Pe lângă înarmarea Azerbaidjanului, în timpul agresiunilor militare azere care au început din 12 mai 2021, Rusia nu numai că nu a sprijinit securitatea Armeniei, așa cum era obligată să o facă, dar s-au descoperit și fapte că șantajul militar al Azerbaidjanului este sponsorizat chiar de Rusia.

Cu câteva luni în urmă, la reuniunea EEU, Aliyev a declarat deschis că Rusia sprijină Azerbaidjanul în proiectul azer al „Coridorului Zangezur”. „Coridorul Zangezur” este o revendicare teritorială a Azerbaidjanului față de Armenia, cu scopul de a crea un coridor prin teritoriul Armeniei către Nakhichevan.

Rusia pretinde, de asemenea, că va desfășura trupe între Armenia și Azerbaidjan, în paralel cu procesul de demarcare a frontierei, dar sper că, în afară de Armenia, și Azerbaidjanul va fi împotrivă.

Astăzi, nimic nu mai ține Armenia aproape de Rusia. Cred că este evident că trupele ruse de „menținere a păcii” nu vor împiedica Azerbaidjanul să pornească un război împotriva Nagorno-Karabah. Rusia nu are nimic de oferit sau de dat Armeniei, nici din punct de vedere militar și politic, nici din punct de vedere valoric. Rusia nu are niciun stat aliat.

Rusia le oferă vecinilor săi sclavie, o întoarcere la Uniunea Sovietică, adică ocupație. Armenia va ratifica Statutul de la Roma, ceea ce îi va oferi șansa de a pedepsi crimele de război ale Azerbaidjanului în cadrul Curții Penale Internaționale. Din acest motiv, Putin nu ar trebui să mai poată veni în Armenia.

Armenia desfășoară exerciții militare cu Statele Unite, trimițând un mesaj Occidentului că îl consideră un partener de securitate. Următorul exercițiu armeano-american ar trebui să fie „Defender 2024”. Vizita soției premierului în Ucraina dovedește că Armenia nu este indiferentă la suferințele poporului ucrainean și că atitudinea Armeniei față de războiul împotriva Ucrainei este negativă.

Retragerea reprezentantului Armeniei în OTSC și refuzul de a participa la exercițiile militare ale OTSC dovedesc că Erevanul se va retrage în curând din această alianță condusă de Rusia.

Acest lucru va dovedi încă o dată disponibilitatea Armeniei de a dezvolta un parteneriat de securitate cu Occidentul. Observatorii Uniunii Europene se află în Armenia, iar Azerbaidjanul și Rusia iau prezența lor foarte în serios. Ei au propus desfășurarea de observatori CSTO, dar Armenia a preferat observatorii UE.

Armenia ar trebui, de asemenea, să își anunțe ambițiile de a adera la Uniunea Europeană și să depună o cerere oficială de aderare. Statele de frunte ale Uniunii Europene, Germania și Franța, susțin în mod deschis perspectiva europeană a Armeniei. Cred că următorul pas pentru Erevan ar trebui să fie aderarea la Uniunea Europeană.

Armenia se află într-o situație geopolitică extrem de dificilă, în condițiile pericolului unor războaie constante. Rusia folosește Azerbaidjanul ca instrument de șantaj militar pentru a împiedica Erevanul să iasă de sub influența rusă. Statele Unite, Uniunea Europeană, Franța și Germania sunt obligate să frâneze intenția evidentă a Azerbaidjanului de a merge la un nou război.

De asemenea, se va accelera construirea unor relații strânse între Armenia și Vest. Este necesar ca noi documente să fie semnate între țările occidentale și Armenia pentru a pune parteneriatul pe o bază solidă. Vom urmări evenimentele”.