Presa britanică: Românii ar fi fost la fel de bucuroși să vadă armata în stradă dacă PSD-ul autoritar și populist s-ar mai fi aflat încă la conducerea țării?

Pe parcursul săptămânii trecute vocile care cer o suprimare totală a oricărei forme de viață publică au devenit atât de asurzitoare în cea mai mare parte a Europei încât guverne care până acum erau imune la ideea impunerii a ceea ce a devenit cunoscut drept „restricții de deplasare” au cedat într-un final, scrie publicația Emerging Europe, citată de Rador.

În Europa în curs de dezvoltare publicul general, jurnaliștii, analiștii și comentatorii din presă au salutat la unison declararea stărilor de urgență, închiderea granițelor și au cerut ca armata să patruleze pe străzi. În unele cazuri ei au făcut publice numele celor infectați cu coronavirus – sau numai suspectați a fi infectați.

E aproape ca și cum libertățile câștigate în decurs de 30 de ani – libertate față de o viață publică militarizată, libertatea de a călători și demascarea inamicilor poporului – pot fi cumva pornite și oprite ca la simpla apăsare a unui buton.

În democrațiile funcționale poate că așa ceva e posibil: vom afla când va veni timpul. În democrațiile cu mai puțin succes s-ar putea foarte bine ca libertățile cedate astăzi de bunăvoie, aproape cu voioșie, să fie pierdute pentru un timp destul de îndelungat.

În Moldova, unde soldați înarmați până în dinți patrulează acum pe străzile orașelor și comunelor, crainicilor de televiziune li s-a pus în vedere să se abțină de la a-și exprima opiniile dacă ele nu se circumscriu narațiunii oficiale privitoare la virus.

În Azerbaidjan, una dintre primele măsuri ale guvernului drept răspuns la epidemia de coronavirus a constat într-un raid la birourile mișcării de opoziție D18.

Pe 8 martie jurnalistul azer Tezekhan Mirelemli a început să transmită în direct din birourile D18 în timp ce polițiștii dispuneau închiderea sediului, afirmând că activiștii nu se pot „întâlni în masă” pentru că pot răspândi virusul. În acel moment se aflau în sediu doar patru oameni.

În Ungaria premierul Viktor Orbán pare că se folosește de sosirea virusului ca de o ocazie excelentă de a-și duce mai departe proiectul de subminare a mecanismelor de verificare și echilibru cărora le este supusă puterea sa.
Un proiect de lege aflat acum în parlamentul ungar i-ar permite guvernului Orbán să cârmuiască prin decrete în virtutea unei stări de urgență întinse pe o perioadă indefinită, fără controlul parlamentului.

Ar introduce de asemenea pedepse cu închisoarea de până la cinci ani pentru oricine ar fi găsit vinovat de răspândire de informații false care provoacă panică publicului sau care pot obstrucționa lupta cu pandemia, și de până la opt ani pentru încălcarea regulilor de carantină și izolare.

Pe 23 martie legea nu a reușit să întrunească proporția necesară de patru cincimi din voturi pentru a trece, dar e de așteptat să revină în parlament săptămâna viitoare, când o majoritate de două treimi va fi suficientă pentru adoptarea ei.

„Deși guvernul dorește cooperarea tuturor în aceste vremuri de criză, el încearcă să aprobe o lege care ar izola nu numai parlamentarii opoziției, ci întregul parlament, de procesul decizional, văduvind țara de orice fel de control parlamentar”, a declarat Anna Donath, europarlamentară ungară din partidul de opoziție Momentum.

În România vecină, apariția armatei pe străzile capitalei București pe 25 martie a fost aplaudată de cei mai mulți locuitori ai orașului.

Acum, deși oarecum ezitant și ineficient, actualul guvern liberal al României este în mare unul bine intenționat, iar starea de urgență declarată de președintele țării, Klaus Iohannis, pe 11 martie îl scutește de amenințarea vreunei moțiuni de cenzură, în ciuda faptului că nu dispune de o majoritate parlamentară.

Și totuși, eu nu pot să nu mă întreb dacă românii ar fi fost la fel de bucuroși să vadă armata în stradă dacă PSD-ul autoritar și populist – dat afară de la putere anul trecut – s-ar mai fi aflat încă la conducerea țării?

Merită să ne amintim că în august 2018 jandarmii români au suprimat cu brutalitate un protest pașnic anti-PSD, rănind sute de oameni. Acum, aceeași jandarmi, alături de armată și de poliția normală (despre care se spune adesea că e în relații bune cu PSD), sunt responsabili cu menținerea ordinii și cu respectarea interdicției de deplasare instituite pe 24 martie.

În cazul în care cumva starea de sănătate a dlui Iohannis l-ar împiedica să-și mai îndeplinească îndatoririle (liderii mondiali nu sunt imuni la coronavirus), președintele Senatului român, Titus Corlățean – membru marcant al PSD -, ar prelua conducerea țării.

Nu e o perspectivă încântătoare.

Răspunsul lumii la amenințarea reprezentată de Covid-19 este fără precedent. Mă tem însă tot mai mult că măsurile de urgență nemaivăzute adoptate acum de țări de pe întreg globul au probabilitatea de a atinge o amploare mult mai mare, și încă pe termen lung, decât coronavirusul însuși.

Istoria ne învață că, odată ce armatele au fost mobilizate – indiferent din ce motiv și oricât de generos ar fi el -, adesea este dificil să le convingi să se întoarcă în cazărmi. Sper că nu așa vor sta lucrurile odată ce coronavirusul va fi fost eradicat.

Și totuși, ar trebui să avem grijă ce ne dorim.

Sursa: Emerging Europe/ Articol de Craig Turp (redactor șef)/ Rador/ Traducere: Andrei Suba