Presa grecească: Se intensifică prezența americană la Alexandroupoli / Lucrări de extindere a portului pentru a putea primi distrugătoare de mari dimensiuni

Portul de la Alexandroupoli ar putea fi transformat într-o ”a doua Souda” (baza militară din insula Creta folosită de forțele americane n.trad.), căpătând un caracter strategic în calculele și estimările forțelor armate americane, relatează publicația grecească Kathimerini, citată de Rador.

În ultimele aproape șapte luni de la începutul invaziei ruse în Ucraina, ruta ocolitoare prin portul Alexandroupoli s-a dovedit a fi o alternativă de încredere la Strâmtoarea Bosfor, închisă în prezent pentru navele de război. Acest lucru a fost dovedit de miile de trupe, tancuri, elicoptere și alte echipamente militare ale SUA și ale altor state NATO care au fost transferate rapid și eficient pe flancul estic al NATO – din Bulgaria și România până în Polonia – prin acest port necunoscut până atunci marii majorități a aliaților.

În contextul modernizării capacităţilor portului Alexandroupoli, americanii au propus deja Atenei, prin diverse canale, dar în principal prin înalţi oficiali militari, dragarea suplimentară a portului şi extinderea lui, eventual chiar crearea unei noi dane.

Scopul – potrivit informațiilor obținute de ziarul nostru – este într-o primă etapă să poată acosta și să poată fi deservite de către port distrugătoare de mărimea și capabilitățile clasei „Arleigh Burke” a Marinei SUA. Aceste distrugătoare sunt vârful de lance al marinei militare americane, deoarece transportă rachete ghidate și dispun de capacități semnificativ crescute de război electronic (inclusiv bruiaj).

Distrugătoare de această dimensiune sunt deja deservite de baza militară de la Souda din Creta, însă discuțiile privind extinderea și dragarea portului Alexandroupoli, de cealaltă parte a Mării Egee, dincolo de natura lor pur operațională, adică crearea infrastructurii într-un zonă aflată foarte aproape de Marea Neagră și flancul estic al NATO, arată intenția SUA de a crea o rețea de infrastructură balcanică, ce va porni din Marea Egee și va ajunge în România, iar de acolo în Ungaria și Polonia.

În acest context se discută și despre posibilitățile unei legături fiabile între Alexandroupoli și zona balcanică prin intermediul căii ferate, precum și despre consolidarea infrastructurii existente, cum ar fi conductele militare pentru transportul de combustibil. În acest sistem de infrastructură militară din nordul Greciei intră și Portul Kavala, care a fost deja atribuit unui grup de companii cu capital american.

Surse cunoscătoare ale discuțiilor care au avut loc în perioada anterioară au subliniat că dacă portul Alexandroupoli dobândește capacitatea de a deservi distrugătoarele americane, pe termen lung nu trebuie exclusă posibilitatea găzduirii temporare a unor unități de luptă și mai mari. Însă totul va depinde de viteza cu care se vor desfășura procedurile de privatizare a portului Alexandroupoli.

Implicarea SUA nu se limitează la Alexandroupoli. În ultimele luni, prezența forțelor armate americane la baza Souda a crescut și ea exponențial. Pe lângă prezența constantă a unităților navale și aeriene la baza Souda, există o discuție în curs cu privire la modernizarea infrastructurii astfel încât să poată găzdui sisteme din ce în ce mai avansate.

Fie că este vorba de UAV-uri de înaltă capacitate sau de aeronave de generația a cincea, cum ar fi F-35, americanii par dornici să transforme baza Souda într-un hub care să deservească un ansamblu de forțe armate, atât la nivel aerian, cât și naval. Transferarea la Souda a unor echipamente care până acum erau staționate permanent la alte baze din interiorul sau din afara Europei indică această tendință.

Acordul multianual consolidat de Cooperare Mutuală în domeniul Apărării (MDCA) dintre Grecia și SUA acționează ca un cadru care permite procese mai rapide de adoptare în Congres, dar și alocarea de fonduri americane mai mari pentru consolidarea infrastructurii și bazelor militare.

În plus, invazia rusă în Ucraina a crescut nevoile de supraveghere a sectorului maritim al NATO și al SUA. Ziarul nostru a dezvăluit că în 2020 Congresul a aprobat fonduri pentru instalarea unui radar de suprafață de mare precizie (Maritime Awareness Domain) în toată Marea Egee.

Acest proiect a fost demarat, în sfârșit, și progresează într-un ritm rapid, sporind posibilitatea de monitorizare a mișcărilor pe suprafața Mării Egee atât pentru NATO, cât și pentru Forțele Armate Elene. Americanii doresc o mai bună monitorizare a Mării Egee pentru a avea o imagine operațională mai clară a mișcărilor unităților navale rusești care rămân active în toată Mediterana de Est.

Spațiu unitar

Se observă, așadar, că acest arc imaginar care pleacă de la Alexandroupoli, traversează Marea Egee și ajunge în Creta este văzut de americani drept un spațiu operațional unitar în care doresc să-și consolideze prezența nu numai prin forțele detașate, ci și prin dezvoltarea infrastructurii.

La aceasta se adaugă prezența SUA la baza aeriană Larissa, care, în esență, a fost reconstruită pentru a putea deservi în timp util și pe termen lung UAV-uri și aeronave cisternă. Este evident că dincolo de dimensiunea operațională pe care o are consolidarea prezenței americane la Alexandroupoli și Souda, există și o semnificație politică enormă.

În esență, reprezintă o mobilizare care la nivelul alianței este percepută drept o încercare a Washingtonului de a se proteja de instabilitatea predominantă în această regiune în sens larg. Imediat după tentativa de lovitură de stat din Turcia și tratamentul în mod deschis ostil acordat forțelor americane la baza crucială de la Incirlik, la Washington au început să aibă loc discuții fără prea mult tam-tam, dar semnificative cu privire la rolul Ankarei lui Recep Tayyip Erdogan în cadrul NATO.

Această dimensiune geopolitică a întăririi prezenței americane în Grecia nu trece neobservată la Ankara, de unde în ultimele luni au fost transmise aproape pe un singur ton mesaje de iritare crescândă cu privire la presupusa instrumentalizare a Atenei în planul Occidentului de „slăbire” a Turciei.

Sursa: Kethimerini/ Rador/ Traducerea: Carolina Ciulu