Presa israeliană: Rezultatele alegerilor din Israel reprezintă o zi neagră pentru democraţia israeliană / Inculpările lui Netanyahu au fost combustibilul care i-a alimentat victoria

Toate cele trei sondaje de opinie realizate la ieşirea din secţiile de votare şi transmise la televiziune luni noaptea arătau victoria decisivă a premierului Benjamin Netanyahu şi mari pierderi pentru Kahol Lavan, partidul condus de Benny Gantz, fostul şef al Statului Major, şi pentru întregul bloc de centru-stânga. Potrivit acestor sondaje, Likud ar fi învins partidul Kahol Lavan cu câte trei până la cinci fotolii, iar blocul de dreapta ar fi bine instalat, deţinând 59 de fotolii, scrie cotidianul Ha’aretz, preluat de Rador.

Dar nu doar blocul de centru-stânga a pierdut luni. Victoria inculpatului Benjamin Netanyahu reprezintă o înfrângere pentru statul de drept şi pentru orice israelian care doreşte să trăiască într-o ţară democratică guvernată de lege şi în care nimeni să nu se afle mai presus de ea. Este o zi neagră pentru oricine dorea să lase în urmă coşmarul anilor în care Netanyahu s-a aflat la putere, nişte ani caracterizaţi prin învrăjbire şi rasism.

Spre deosebire de cele două scrutinuri anterioare, desfăşurate pe vremea când premierul mai era încă doar suspectat de diverse delicte, Netanyahu a candidat la alegerile pentru Knesset de luni – al treilea scrutin din ultimul an – ca un om pus sub acuzare pentru mită, fraudă şi abuz de încredere în trei cazuri separate. Asta înseamnă că milioane de israelieni au votat un candidat acuzat că a comis nişte delicte. Alegerile de luni trebuie interpretate ca fiind un vot de neîncredere în sistemul juridic, în poliţie, în procuratură şi în procurorul general.

Este o situaţie fără precedent. Curtea Districtuală din Ierusalim a programat deschiderea procesului lui Netanyahu pe data de 17 martie, adică peste doar două săptămâni. Dar cum el şi-a retras cererea de imunitate pe care a înaintase fostului Knesset, Netanyahu nu poate depune o a doua cerere pe această temă.

Din experienţa trecută, ne dăm seama că primul său obiectiv va fi acela de a bloca procedurile legale împotriva sa. Partenerii săi obişnuiţi – politicienii de dreapta şi partidele religioase, şi toţii cei interesaţi să încline balanţa puterii şi să aducă schimbări în cele trei ramuri ale guvernării dominând Înalta Curte de Justiţie şi anulând puterea şi independenţa Procuraturii Generale – nu-l vor opri. Dimpotrivă, este aproape sigur că ei vor marşa la orice manevră juridică sau politică cerută de Netanyahu, inclusiv adoptând nişte legi care să permită Knessetului să domine Înalta Curte or, asta va împiedica efectiv instanţa să respingă legile neconstituţionale. Asta înseamnă că Israelul alunecă spre o extrem de adâncă prăpastie.

Este o perspectivă care depăşeşte chiar şi simpla protecţie a unui premier acuzat de nişte delicte. Dreapta israeliană este interesată să formeze ceea ce, luni, Naftali Bennett, preşedintele partidului Yamina, definea drept un „guvern suveran”, care să anexeze nişte teritorii încălcând legislaţia internaţională, care să fure pământurile palestiniene şi care să impună de facto un regim de apartheid. Din acest motiv, rezultatele alegerilor nu pot fi considerate drept o întâmplătoare coincidenţă: ca să promovezi o politică coruptă ai nevoie de un premier corupt.

Acum, Netanyahu îşi va concentra eforturile asupra ademenirii „dezertorilor” din blocul rival pentru ca astfel să poată forma un guvern. Nu putem decât să sperăm că niciunul dintre ei nu va ceda în faţa tentaţiilor oferite de el pentru a face ca ţara să se transforme oficial într-una care şi-a abandonat toate valorile. (Traducerea: Alexandru Danga)

Inculpările lui Netanyahu au fost combustibilul care i-a alimentat victoria

 Incitările [sic!] lui Netanyahu n-au făcut în cele din urmă decât să-i împingă pe susţinătorii indecişi să voteze Likud sub conducerea lui şi nu e exclus ca votul lor să fi fost diferit dacă premierul ar fi fost supus judecăţii morale a poporului, scrie și publicația israeliană Ynet News, preluată de Rador.

Premierul Benjamin Netanyahu a început prima campanie electorală din 2019 de pe o poziţie de slăbiciune.

Oricărui politician din oricare ţară democrată i-ar fi dificil să câştige trei seturi consecutive de alegeri.

Asemenea întâmplări sunt foarte rare, întrucât publicul oboseşte să tot vadă aceeaşi figură la cârma ţării.

Statistic vorbind, se poate presupune că, în lipsa acuzaţiilor formale de corupţie contra lui, Netanyahu ar fi pierdut încă de anul trecut.

Cei care au un interes politic de a-l răsturna pe Netanyahu ar trebui să înveţe câte ceva din Afacerea Amedi, în care familia Netanyahu a fost acuzată că a finanţat tranzacţii private cu bani publici.

În martie 2000 poliţia şi procurorul Edna Arbel au recomandat ca Netanyahu să fie inculpat pentru fraudă şi abuz de încredere, însă procurorul general de la acea dată, profesorul Elyakim Rubinstein a respins ideea.

În schimb, Rubinstein a publicat o condamnare usturătoare a lui Netanyahu şi a familiei sale.

Condamnarea etică din declaraţia lui Rubinstein a rezonat atât de profund în conştiinţa publică încât l-a împiedicat pe Netanyahu să mai conducă Likud spre o nouă victorie electorală până în 2009.

Într-o democraţie, un conducător care îşi trădează poporul e pedepsit de popor, şi încă cu asprime.

Procurorul General Avichai Mandelblit ar fi putut acţiona similar în cele trei dosare de corupţie ale lui Netanyahu, mai ales în cazurile 2000 – în care Netanyahu e acuzat că i-a ajutat pe proprietarii ziarului Yedioth Ahronoth, publicaţia-soră a Ynet, să-şi zdrobească cel mai mare concurent în schimbul promovării imaginii sale – şi 3000 – în care vărul şi avocatul personal ai lui Netanyahu sunt acuzaţi că au dirijat o tranzacţie cu armament a statului astfel încât să profite personal câteva personaje implicate în ea.

Mandelblit ar fi putut lansa o condamnare publică necruţătoare, întrucât corupţia premierului e strigătoare la cer, însă şi el şi procurorul de caz au decis altfel.

Pe de altă parte, cazul 1000 – în care Netanyahu e acuzat că a primit cadouri ilegale de la mogulul de la Hollywood Arnon Milchan şi de la afaceristul australian James Packer – trăsneşte, din perspectiva publicului, a mită şi a comportament penal, sau cel puţin inadecvat; însă acesta a fost cel mai puţin popularizat de presă şi aproape că a dispărut în obscuritate.

Campania electorală a Albastru şi Alb şi-a îndreptat şi ea loviturile şi săgeţile spre aspectul judiciar al comportamentului lui Netanyahu şi al familiei sale, iar nu către aspectul moral.

Însă actuala transformare în armă a sistemului judiciar, văzut ca un instrument de propagandă, s-a dovedit a fi un eşec. Conform sondajelor exit-poll, cam jumătate din publicul general şi cam 57% din publicul evreiesc refuză să vadă inculpările lui Netanyahu ca pe un obstacol în calea unui nou mandat al lui.

În cele din urmă, acuzaţiile şi inculpările împotriva lui Netanyahu n-au făcut decât să-i împingă pe susţinătorii ezitanţi şi indecişi să voteze Likud sub conducerea lui.

Şi nu e exclus ca votul lor să fi fost diferit dacă premierul ar fi fost supus judecăţii morale a poporului. (Traducere: Andrei Suba)