Presă vs. știință pe seama închiderii școlilor, în pandemie. Cazul Bild-virusologul Drosten: Cum au ajuns criticile științifice de rutină pe prima pagină a celui mai mare tabloid german

De câteva zile, un scandal ieșit din comun captează atenția publicului din Germania: confruntarea dintre cel mai mare tabloid din țară, Bild, și cel mai cunoscut dintre virusologii implicați în combaterea pandemiei Covid-19, Christian Drosten. Scandalul a pornit de la un studiu al acestuia, referitor la riscul de infecție cu noul coronavirus la copii, poziția virusologului fiind asociată cu decizia autorităților de a închide școlile, în prima parte a primăverii. Această dezbatere publică, cu multe derapaje și excese, este relevantă pentru riscurile comunicării publice a unor date științifice de maxim interes pentru populație, într-o perioadă de criză marcată de evenimente majore pentru întreaga societate, cum a fost cazul închiderii școlilor.

Ce s-a întâmplat, pe scurt, potrivit relatării Deutsche Welle pe acest subiect și unui interviu acordat de Drosten publicației Spiegel:

– Christian Drosten, implicat de la bun început în eforturile autorităților germane de prevenire și combatere a epidemiei, a realizat o analiză: ce cantitate de coronavirus există în gâtul copiilor și tinerilor. El și echipa sa apreciază că nivelul concentrației este similar cu cel întâlnit la adulți, iar astfel de date sunt considerate un indicator pentru cât de contagios este virusul.

Citește articolul complet pe EduPedu.ro

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:

4 comentarii

jay

2.6.2020 la ora 3:23 pm

Din pacate, politicile au mai multa putere si influenta in fata studiilor stiintifice, tocmai acum cand lumea are nevoie de specialisti integri si neutri politic. Fiecare land/regiune/tara poate lua ca model de urmat studiul care-i convine si care „da bine” ca imagine in ochii oamenilor. Iar in tot acest haos mediatico-politic copiii sunt la mijloc. Din fericire pentru noi si din pacate pentru cei care vroiau sa ascunda anumite lucruri, anumite informatii au „scapat” prin presa si astfel am aflat si noi franturi din ce se intampla cu adevarat in sitale si ce ravagii poate sa faca acest virus. In caz contrar, nu sunt convins ca nu ni s-ar fi ascuns aceste lucruri. Uite, chestia asta cu deschiderea brusca a scolilor fara nici o masura de distantare, se intampla acum si in scolile europene. De la varful CE a venit un ordin care spune ca scolile europene trebuie deschise imediat, fara alte masuri de distantare sociala. Evident, totul pentru binele psihic al copiilor. Cine garanteaza ca acest virus nu va afecta pe nimeni si ca nu va activa boli sau alte probleme in randul copiilor? Apoi, acesti copii, chiar daca vor fi in mare parte asimptomatici, pot transmite virsul acasa unor bunici, de exemplu. Daca pana acum scolile se deschideau treptat si doar pentru copiii din clasele terminale, acum totul se deschide brusc, fara masuri de igiena sau distantare, de parca totul ar fi fost doar o gluma proasta pana acum. Ce se intampla totusi in aceasta Europa confuza?
- Stratosfericu'
  
  2.6.2020 la ora 4:21 pm
  
  Cred că se întâmplă ce s-a mai întâmplat de multe ori în istorie, doar că nimeni nu a băgat asemenea capitole în manuale: politico-economicul primează întotdeauna în raport cu viața oamenilor. Fără școli și grădinițe funcționale ai o grămadă de părinți care nu se pot întoarce la muncă.
  E cam aceeași poveste ca în Marea Criză a anilor ’30: americanii sunt învățați cu mândrie despre cum măreața infrastructură a Statelor Unite a fost construită în 10 ani. Costul ei în vieți, nu chiar de neglijat, e o notă de subsol sau pomenit cu ton de respectuos regret pentru sacrificiu. Oare pe bieții sacrificați i-a întrebat cineva la vremea aia dacă au chef să fie jertfe pe altarul bunăstării Patriei? Normal că nu. Victimele în situații de genul sunt colaterale, contează mai puțin.
  Lumea de-acum a fost incapabilă să facă față cu brio unei pandemii virale. Dar cei responsabili nu au chef să fie judecați pe baza inadecvării, oricum viața trebuie să meargă înainte, banul să își continue circulația și… în orice caz eram prea mulți. Pierdea unor vieți e regretabilă, dar, parafrazând un personaj socotit monstruos de la care însă s-au învățat multe în politică, „numerele mari de morți devin doar o statistică” (I.V. Stalin).
- jay
  
  2.6.2020 la ora 4:57 pm
  
  @Stratosfericu’ nu, nu viata nu poate merge oricum inainte, iar politicienii si cei responsabili sa huzureasca ca si cum nimic nu s-a intamplat. Asta daca vrem sa intelegem ceva si sa ne dezvoltam anticorpii impotriva „virsusurilor” marxiste. Daca nu, arunci vom ramane la stadiul de rame care se taraie putand fi strivite oricand de ideologii de serviciu.
- Stratosfericu'
  
  2.6.2020 la ora 7:23 pm
  
  Discuția asta e despre „ce ar trebui, la modul ideal, să se întâmple” sau despre „ce se întâmplă de fapt”? Pentru că una nu are nicio treabă cu cealaltă de cele mai multe ori.
  În mod amuzant, țara despre care e articolul a fost prima promotoare contemporană a conceptului de „realpolitik”. Îmi pare că acum sunt doar culese din nou niște roade nu tocmai gustoase ale unor abateri de la principii morale la care Germania a excelat de-a lungul istoriei.
  
  Și, apropo de râme, problema de bază este, dincolo de orice, lipsa educației. Atâta vreme cât oamenii (să nu zic populațiile, că sună urât) nu sunt în stare pe de-o parte să își însușească niște cunoștințe nu foarte complicate, iar pe de alta nu acceptă că puținii care au cunoștințele respective, și mai mult de-atât, știu mai bine „ce și cum”, politicienii vor opta să fie de cele mai multe ori de partea celor mulți și neinformați suficient, chiar dacă până și demagogii pricep că nu urmează calea corectă. Vox populi, vox Dei, nu?
  Ultimul politician animat de principii foarte clare de la care nu s-a prea abătut cred că a fost Woodrow Wilson, cu ideea lui de abolire a imperiilor. Și nu a ieșit chiar bine nici în urma lui.
  Așa că Domnia Voastră și cu mine putem sta pe creangă și discuta sexul îngerilor sau „finețuri filozofico-politice”, dar Constantinopolul cade în jurul nostru, zid cu zid, din cauza lipsei minimei înțelegeri.