Președintele Emmanuel Macron și guvernul condus de Elisabeth Borne sunt ajutați de o opoziție complet disfuncțională

În Adunarea Națională de la Paris plouă cu moțiuni de cenzură, dar guvernul Borne, teoretic minoritar, nu-și face nicio problemă cu privire la supraviețuire. De ce? Pentru că opoziția este atât de divizată încât nu e nicio șansă ca cea de dreapta să voteze pentru moțiunea stângii și invers.

Săptămâna aceasta la dezbaterea proiectului de buget pe anul viitor, confruntat cu avalanșa de amendamente – 3.500 – majoritatea venite din partea opoziției, guvernul Borne a decis să-și angajeze responsabilitatea asupra textului pentru ca acesta să fie adoptat în forma dorită de executiv.

Nici nu anunțase bine prim-ministra Borne decizia guvernului de la tribuna Parlamentului, că deputații alianței de stânga, Noua Uniune Populară Ecologică și Socială (Nupes) au ieșit din sală și au strâns cele minimum 58 de semnături (10% din totalul de deputați, 577) pentru introducerea unei moțiuni de cenzură împotriva guvernului.

Guvernul Borne este minoritar în Adunarea Națională, beneficiind de sprijinul a 250 de deputați. Nupes, care este o alianță a patru partide, Franța Nesupusă (LFI, stânga populistă), Partidul Socialist (PS), Verzii și Partidul Comunist (PCF), are 151, Reunirea Națională (RN, dreapta populistă) 89, Republicanii (LR, centru dreapta) 62, alții 25.

Această distribuție a mandatelor presupune că pentru ca o moțiune de cenzură să fie încununată de succes, pentru ea ar trebui să voteze toate cele trei componente ale opoziției: Nupes, RN și LR. Numai că RN a anunțat deja că nu va vota pentru moțiunea introdusă de Nupes și a introdus propria moțiune de cenzură, pe care în mod evident Nupes nu o va susține, așa că nici nu mai contează ce poziție adoptă LR, care în genere are poziția cea mai puțin diferită de confederația pro-prezidențială centristă Ensemble – Împreună.

Ostilitatea dintre Nupes și în special LFI (principalul partid Nupes cu 75 de deputați) și RN este profundă. LFI, condus de fostul candidat prezidențial Jean-Luc Melenchon, care nici măcar nu este deputat, are o reputație de hiper-agresivitate stângistă în parlament, calificată de guvern drept obstrucționism, în timp ce RN, condus în parlament de Marine Le Pen, plasat la celălalt capăt al spectrului politic, pare să fie mai preocupat de răfuiala cu LFI decât de combaterea guvernului.

Opoziția a strigat în cor că angajarea responsabilității pe un proiect de lege, prevăzută de art. 49 (3) al Constituției Republicii Franceze este “nedemocratică”. În fapt, angajarea responsabilității este un instrument constituțional folosit de 89 de ori în cei 64 de ani ai celei de-a Cincea Republici Franceze, de fiecare dată cu succes pentru că niciodată, în cazurile în care a fost depusă o moțiune de cenzură, guvernul nu a suferit un eșec.

Legislatura aceasta este doar a doua din acești 64 de ani când guvernul nu dispune de o majoritate absolută, prima fiind cea dintre 1988 și 1993 când Partidul Socialist nu a avut o majoritate absolută în Adunarea Națională, iar guvernul condus de Michel Rocard a recurs în perioada 1988 – 1991 la art. 49 (3).

Acum, cuplul Macron – Borne este într-o situație privilegiată, dat fiind că guvernul centrist are de a face cu o opoziție profund divizată. În fapt, în presă s-a încetățeni termenul “opoziții”, una de stânga și alta de dreapta de dimensiuni egale (Nupes 151, RN + LR 151), care se anihilează reciproc, permițând executivului să navigheze relativ confortabil în Adunarea Națională în această perioadă extrem de dificilă, cu inflație la un nivel nemaiîntâlnit de 40 de ani, criză energetică și agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei.