Criza politică din Franța se adâncește după ce președintele Macron respinge un guvern al stângii care vrea destituirea șefului statului

“Președintele Republicii tocmai a luat o decizie de o gravitate excepțională. El nu a recunoscut rezultatul votului universal, care a plasat Noul Front Popular în frunte. A refuzat să o numească pe Lucie Castets prim-ministră.” spune comunicatul publicat pe X de Manuel Bompard, liderul partidului Franța Nesupusă (LFI, stânga radicală)

“A invocat „stabilitatea instituțională”. Acest lucru nu este de competența sa, ci a parlamentului. Un alt abuz de putere! Și ce vrea să spună? A găsit o altă majoritate parlamentară disponibilă? Despre ce și despre cine vorbim? În aceste condiții, moțiunea de destituire va fi prezentată de deputații LFI biroului Adunării Naționale, în conformitate cu articolul 68 din Constituție.” adaugă comunicatul. “Și orice propunere de prim-ministru, altul decât Lucie Castets, va fi supusă unei moțiuni de cenzură. Gravitatea momentului impune o reacție fermă a societății franceze împotriva abuzului incredibil de putere autocratică căruia îi este victimă. Franța Nesupusă propune organizarea de marșuri pentru respectarea democrației. Ea speră că toate organizațiile care militează pentru democrație se vor uni pentru a-l confrunta și a-l obliga pe președinte să recunoască rezultatele alegerilor.” încheie deputatul LFI.

Și celelalte trei partide ale NFP – Partidul Socialist (PS), Verzii (EELV) și Partidul Comunist (PCF) au criticat decizia președintelui Macron, chiar dacă nu în aceiași termeni vehemenți.

NFP s-a situat pe primul loc în urma scrutinului legislativ din 30 iunie și 7 iulie cu 193 de deputați, dar foarte departe de majoritatea absolută de 289 din cei 577 de deputați ai Adunării Naționale.

Celelalte partide prezente la consultările de la Palatul Elysee și-au exprimat opoziția față de prezența în guvern a LFI, considerat partid de extrema stângă, sau chiar față de programul NFP în ansamblul său. Celelalte blocuri reprezentate în Adunarea Națională – Ensemble (Împreună, centru, pro-prezidențial) cu 166 de deputați, Reunirea Națională (RN, dreapta populistă) 143 de deputați și Dreapta Republicană (LR, neo-gaullist) 47 de deputați întrunesc peste 60% dintre deputați și pot oricând să răstoarne împreună printr-o moțiune de cenzură un guvern al stângii.

“La sfârșitul consultărilor, Președintele Republicii a constatat că un guvern bazat exclusiv pe programul și partidele propuse de alianța cu cei mai mulți deputați, Noul Front Popular, ar fi imediat cenzurat de toate celelalte grupuri reprezentate în Adunarea Națională. Prin urmare, un astfel de guvern ar avea imediat împotriva sa o majoritate de peste 350 de deputați, ceea ce l-ar împiedica efectiv să acționeze. Având în vedere opiniile exprimate de liderii politici consultați, stabilitatea instituțională a țării noastre face ca această opțiune să nu fie adoptată.”, se spune într-un comunicat al Palatului Elysee.

Președintele Macron a invitat marți partidele, cu excepția LFI, la o nouă rundă de consultări la Palatul Elysee. Șeful statului ar dori ca PS, EELV și PCF  să ajungă la o înțelegere cu Ensemble pentru a exclude forțele considerate extremiste – RN și LFI, dar o asemenea ipoteză pare iluzorie, nu doar din cauza solidarității celor trei partide de stânga cu partenerii de alianță LFI, ci și a incompatibilității de programe cu partidele de centru și centru-dreapta.

Cât despre amenințarea cu destituirea lansată de LFI ea nu are nicio șansă de reușită. LFI are doar 72 de deputați și stânga în ansamblu este minoritară atât în Adunarea Națională cât și în Senat, cele două camere formând împreună Înalta Curte care-l poate destitui pe președintele Republicii cu un vot de 2/3 din membri “doar în cazul unei încălcări a obligațiilor care este în mod vădit incompatibilă cu exercitarea atribuțiilor sale.”

Această respingere a unui guvern de stânga nu rezolvă, ci doar prelungește criza instituțională profundă prin care trece Franța și care pare să confirme afirmațiile unor observatori de lungă durată ai politicii din Hexagon care afirmă că țara a devenit neguvernabilă.