Președintele Iohannis și armele populismului. De ce are nevoie disperată de ele?

Președintele Klaus Iohannis a apăsat treptat pedala populismului în ultimele zile, ajungând ieri la o viteză de croazieră care a luat prin surprindere inclusiv publicul naționalist. Acuzația că PSD ”se luptă în birourile secrete din Parlament, ca sa dea Ardealul Ungurilor” și formulările de tipul ”Jó napot, Ciolacu! Oare ce v-a promis liderul de la Budapesta, Viktor Orbán, în schimbul acestei înțelegeri?” sunt doar ultimele stridențe dintr-un șir. Nu doar limbajul este nespecific președintelui. Și abordările sale din ultimele zile îl scot din tipar.

La prima conferință de presă organizată marți seara la Cotroceni, a surprins tonul triumfalist al președintelui prin prezentarea unui grafic din care rezulta că România este campioana măsurilor împotriva coronavirusului din UE. Graficul se baza doar pe numărul total de cazuri de infectare la milionul de locuitori, cu argumentul că milionul este milion și în Germania, și în România.

Corect, însă milionul este milion în toate țările și în ce privește numărul de testări. Iar aici țara noastră stă mult mai prost, dar această informație a lipsit din graficul președintelui. Dacă nu spui că, în România, numărul de teste este de trei-patru ori mai mic  decât în toate țările cu care Iohannis s-a comparat, raportat – atenție – la același milion de locuitori, nu la totalul populației, riști să manipulezi grav și să distorsionezi realitatea.

Teste mai multe, cazuri mai multe. Teste mai puține, cazuri mai puține. Cea mai bună dovadă a furnizat-o însuși Grupul de Comunicare Strategică. Sămbătă a raportat 200 de cazuri la 5000 de teste. Duminică 400 de cazuri. A explodat, oare, de pe o zi pe alta numărul de infectări? Nu, doar s-a dublat numărul de teste. Duminică s-au realizat de două ori mai  multe, adică 10.000. De aici a rezultat o dublare explicabilă a numărului de cazuri.

Dar din acest episod altceva trebuie reținut. Klaus Iohannis a dorit să se prezinte drept campionul măsurilor anti-epidemie din UE, dat fiind că a preluat complet decizia la Cotroceni de la decretarea stării de urgență. Guvernul Orban a apărut în aceste două luni drept un simplu executant al deciziilor luate la Cotroceni, prin urmare răspunderea pentru modul de gestionare a crizei revine în mare măsură președintelui.

De remarcat apoi, în același discurs triumfalist de marți seara, că președintele a abandonat prudența și echilibrul caracteristice atunci când a fost întrebat despre majorarea pensiilor cu 40% din toamnă.

• „Este o chestiune care trebuie analizată cu mare atenţie de guvernanţi şi la momentul în care avem suficiente date, probabil la jumătatea anului pentru rectificarea bugetară de atunci, Guvernul va trebui să ia o decizie fiindcă după jumătatea anului deja lucrurile trebuie să fie foarte bine clarificate, însă vreau să vă spun o chestiune care mă priveşte pe mine – mi s-ar părea nedrept ca pensionarii să plătească întreaga notă de plată a epidemiei. Eu voi avea rugămintea către guvernanţi ca atunci când se va face analiza, să fie o analiză care ţine cont şi de faptul că pensionarii sunt nu doar o categorie vulnerabilă şi sunt şi o categorie de foarte multe ori dezavantajată. Dacă se va putea sau nu se va putea sau cât se va putea este o întrebare la care va trebui să răspundă la momentul oportun Guvernul”, a spus președintele Iohannis. Toate analizele, agențiile de rating, finanțiștii avertizează că majorarea pensiilor cu 40% nu este posibilă fără a risca dezechilibre majore în economie. Ce să mai facă guvernul când președintele Iohannis spune că i s-ar părea ”nedrept ca pensionarii să plătească întreaga notă de plată a epidemiei”?

Președintele Klaus Iohannis a aruncat la coș toate avertismenele, ridicând un orizont uriaș de așteptare în rândul pensionarilor, deși este perfect conștient că banii la buget vor fi și mai puțini decât înainte.

Pe scurt, trei exemple de comportamente nespecifice: triumfalism fără o bază solidă, populism economic riscant și apel la coarda naționalistă. Toate la un loc în doar câteva ore, Iohannis s-a transformat peste noapte în altceva. Dintr-un altfel de președinte, într-un președinte aproape la fel.

Echilibrul, cumpătarea și înțelepciunea au dispărut din comportamentul său, lăsând loc populismului, atitudinilor extreme și nesăbuinței în tratarea unor subiecte de o importanță majoră, cum ar fi majorarea pensiilor.

De ce s-a transformat președintele peste noapte? Cum se explică această schimbare în rău? Răspunsul a venit chiar azi, de la casele de sondare a opiniei publice: PNL se prăbușește în sondaje. Măsurile nepopulare adoptate în ultimele două luni au accelerat căderea liberalilor, începută în urmă cu trei luni.

Potrivit unui sondajul IMAS realizat la comanda Europa FM, PNL a coborât la 33% în intențiile de vot la alegerile parlamentare, în vreme ce PSD a urcat la 24,8%. Este a treia luna consecutivă când PNL înregistrează scăderi, în ianuarie fiind cotat la 47% din intențiile de vot. Vorbim, prin urmare, despre o cădere importantă, de 14%, în trei luni de zile. Dacă tendința va continua, PNL riscă să ajungă la 20 la sută până în toamnă, inclusiv pe mâna lui Klaus Iohannis, care s-a aflat de facto la volanul țării, în ultimele luni. Sigur, premierul Orban, guvernul, liberalii au responsabilitatea lor, dar o împart generos cu șeful statului.

Prin urmare, să nu ne mirăm foarte tare că, atunci când a simțit că-i fuge pământul de sub picioare, președintele Klaus Iohannis a apelat fără scrupule la cele mai facile arme cu care se adună voturi peste tot în lume: populism extrem, naționalism de tip Vadim Tudor, discurs triumfalist.

Ele sunt eficiente, ridică rapid tribunele în picioare, cum am văzut deja, și temperează căderea sau chiar pot aduce rapid niște puncte. Dar efectele retorice, mirajele propagandistice nu țin pe termen lung. Criza economică, lipsa banilor, foamea din grupurile defavorizate, tensiunile și nemulțumirea socială vor fi tot acolo după ce focul de artificii se stinge. În plus, s-ar putea să te trezești cu probleme care înainte nu existau: escaladarea artificială a conflictului minoritate-majoritate.

În treacăt fie spus, Klaus Iohannis a rămas fără un element de discurs important, pe care și-a construit imaginea din primul mandat, de apărător al justiției și de susținător al luptei anticorupție. După evacuarea PSD de la guvernare, șeful statului ar trebui să se lupte cu corupția guvernului Orban, ceea ce n-ar fi foarte inteligent în an cu două șiruri de alegeri.

Apoi, nici n-ar prea avea cu cine. Noii procurori-șefi par puși să nu facă, nu să facă anchete. N-am văzut nici un dosar relevant deschis sub conducerea lor pe marile achiziții dubioase semnalate de presă în timpul pandemiei, deși scandalurile s-au auzit până în Washington Post (cazul Romwine &Coffee). Pe scurt, discursul justițiar, deși l-ar fi salvat în vremuri grele pentru toți, a murit, iar președintele Iohannis nu-l mai poate resuscita prea ușor.

Transformarea președintelui s-ar putea să anunțe și alte mutări supriză pe tabla de șah a puterii. N-ar fi exclus ca, având în față perspectiva unui dezastru electoral, Klaus Iohannis să-și dorească de data asta ieșirea de la guvernare. Despre anticipate nu mai poate fi vorba, dar atacarea alegerilor din opoziție ar fi o  soluție pentru a evita o catastrofă electorală în 2020, la locale și parlamentare, când se vor ține ele. Acest subiect merita analizat separat, cu altă ocazie.

În concluzie, șeful statului apelează la armele interzise ale politicii din rațiuni pur electorale. Nu are nimic cu maghiarii, nu s-a reîncarnat Vadim Tudor în Klaus Iohannis, nu crede în vreo înțelegere secretă între UDMR și PSD, știe bine că cifrele puse pe graficele de la Cotroceni sunt umflate cu pompa și este perfect conștient că n-are de unde să le plătească pensionarilor 40%. Asistăm cu toții la cinismul politic dus la extrem, disperarea în acțiune și guvernare cu ochii pe sondaje. Cei din jurul lui, cartierul general instalat la Cotroceni în vremea pandemiei, îl încurajează foarte probabil să se comporte așa.

Nu este nici primul, nici ultimul președinte învățat să stingă focul aprinzând un foc și mai mare. Cei care cred că un incendiu se stinge cu benzină uită mereu de câte ori s-au fript în trecut: rareori s-a întâmplat ca bidonul să nu le explodeze în față.

Citește și

De ce a jucat Iohannis cartea naționalismului dur pe tema autonomiei Ținutului Secuiesc. Câteva posibile explicații