G4Media.ro

Președintele Republicanilor (LR, centru dreapta) Eric Ciotti, exclus din partid, după anunțarea…

Foto: Facebook Eric Ciotti

Președintele Republicanilor (LR, centru dreapta) Eric Ciotti, exclus din partid, după anunțarea unui acord cu Reunirea Națională (RN, dreapta populistă/extremă) în vederea alegerilor parlamentare anticipate din Franța

Biroul Politic al LR l-a exclus în unanimitate pe Ciotti, la scurt după ce acesta a anunțat marți în mass-media alianța cu partidul condus de Marine Le Pen și Jordan Bardella.

„Ducând negocieri secrete, fără a consulta familia noastră politică și militanții, Éric Ciotti este în total dezacord cu statutul și cu linia adoptată de LR”, a declarat Annie Genevard, care asigură interimatul de la excluderea lui Ciotti, citată de BFM-TV.

„Convingerea noastră este că Franța are nevoie de o voce puternică și independentă, distinctă de impotența „în același timp” și de saltul în necunoscut al RN”, a mai spus ea, adăugând că „partidul LR va prezenta candidați poporului francez într-o manieră clară și independentă, refuzând să se lase antrenat în politica de partid și în alianțe nefirești”.

„Sunt și rămân președintele grupării noastre politice, ales de membri. Întâlnirea organizată în această după-amiază s-a desfășurat cu încălcarea flagrantă a statutelor noastre”, a scris el într-un comunicat. Niciuna dintre deciziile luate în cadrul acestei reuniuni nu are consecințe juridice. Ea poate avea consecințe penale”, a declarat Ciotti într-un comunicat.

Măsura excluderii a urmat la numai câteva ore după ce în dimineața de miercuri președintele Emmanuel Macron a denunțat într-o conferință de presă specială acordul anunțat de Ciotti cu RN.

Președintele Macron a dizolvat duminică seara Adunarea Națională la scurt timp închiderea urnelor în alegerile europarlamentare în care RN s-a clasat pe primul loc cu 31,37% din voturi, în timp ce LR a înregistrat un scor de 7,25%.

Între timp, la stânga Partidul Socialist, Franța Nesupusă (LFI, stânga radicală), Verzii și Partidul Comunist au format o alianță Noul Front Popular (NFP) promițând să prezinte candidați unici în toate circumscripțiile.

Alegerile pentru Adunarea Națională vor avea loc prin scrutin majoritar uninominal în două tururi în cele 577 de circumscripții pe 30 iunie și 7 iulie. Sistemul electoral prevede că în fiecare circumscripție este ales din primul tur candidatul care obține majoritatea absolută a voturilor, reprezentând cel puțin 25% dintre alegătorii înscriși pe liste. Dacă niciun candidat nu obține această majoritate, atunci se califică în turul 2 candidații care au obținut un număr de voturi mai mare decât 12,5% din alegătorii de pe liste în acea circumscripție sau, dacă sunt mai puțini de doi, primii doi clasați în turul 1. În turul 2 este ales deputat candidatul care obține cele mai multe voturi.

Primele sondaje de opinie au indicat intenții de vot de 33 – 35% pentru RN, 22 – 25% pentru NFP, 16 – 19% pentru Ensemble (Împreună, confederația centristă pro-prezidențială) și 8 – 9% pentru LR.

În parlamentul trecut LR, care avea 61 de deputați din 577, a sprijinit prin abținere guvernele minoritare conduse de Elisabeth Borne și Gabriel Attal. LR este urmașul partidelor neo-gaulliste UDR, RPR și UMP. După Charles de Gaulle (1958 – 1969), mișcarea gaullistă a mai dat Franței trei președinți – Georges Pompidou (1969 – 1974), Jacques Chirac (1995 – 2007) și Nicolas Sarkozy (2007 – 2012). Din 2012 LR a fost în permanență în opoziție pe plan național, deși rămâne puternic implantat la nivelul regiunilor, departamentelor și localităților.

Publicitate electorală

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

2 comentarii

  1. Ar fi un montaigne russe de-a dreptul pasionant daca n-ar fi vorba de Franta, din multe puncte de vedere liderul UE.
    „În altă ordine de idei, puteți să-mi dați un exemplu de guvern de coaliție dreapta-stânga în istoria celei de-a Cincea Republici?”
    N-am mai putut sa va raspund in comentariile la acel articol, asa ca am transferat discutia (care va rog sa ma credeti ca pentru mine este cu castiguri nete de cunoastere si oricum foarte agreabila) aici.
    Raspunsul sincer la intrebarea dvs. este ca nu, nu pot. Nu pot pentru ca nu stiu. Cunostintele mele despre politica franceza de dupa al doilea razboi mondial sunt cu numai putin mai consistente decat presupun ca sunt cunostintele unui francez oarecare, rezonabil educat, despre politica damboviteana. Adica o idee mai sus de genunchiul broastei. De-aia si citesc cu atata interes seria dvs. de articole, pentru ca e o modalitate relativ facila si convenabila pentru mine (in sensul ca face altcineva efortul de documentare, gandire, deslusire) de a pricepe ce se petrece intr-o tara-cheie pentru Europa si chiar pentru intreaga lume.
    Altfel, nu ma refeream la o coalitie dreapta-stanga. Din putinul pe care-l stiu si din ce-am mai citit prin articolele dvs., simplificand poate exagerat inteleg ca lucrurile ar sta cam asa:
    – la stanga avem o coalitie de vreo 3-4 partide, nu foarte diferite ca pondere, care ar insuma 30% +. E o coalitie fragila, intre partide&oameni care de fapt nu se prea iubesc, dar, deh, trebuie sa incerce si ei ceva, cumva, sa-si justifice existenta si stipendiile in fata electoratului…
    – la dreapta avem ceva oarecum asemanator, adica o (posibila) coalitie, dar care structural e mult diferita de cea de stanga, prin aceea ca ar fi dominata net de RN (chit ca va supara provincialismele, ar fi ceva de genul coalitiilor in care a tot fost angrenat mioriticul PSD, vesnic aflat la 30% +/-, dar niciodata suficient de sus incat sa poata guverna singur). Sigur ca, date fiind astea peste 30% ale RN (plus relatiile de familie de care vorbeam in alta parte), o eventuala Mare Coalitie de Dreapta are din start mult mai multe sanse de a realiza o majoritate puternica… de unde si interesul altora de a deraia aceste tatonari, excluderea (sau nu) liderului LR etc.
    – la mijloc e Macron & Co, pentru care inteleg ca 20% e deja un vis frumos. 20% poate nu, dar chiar si 15%, la limita chiar si 10% e suficient pentru a deveni un fel de broker de putere (sau partid-balama, cum l-am numit in alt comentariu), rol pe care, de pilda, in Romania UDMR (ca sa redevin iar provincial) l-a dus pe culmile perfectiunii vreme de zeci de ani, cu doar 5-6%.
    Asa incat speculatia mea era ca Macron incearca macar asta, sa devina un astfel de broker de putere si sa extraga cat mai multe avantaje politice dintr-o astfel de pozitie. Un jucator relativ mic, dar indispensabil, intr-o coalitie centru-stanga, sau centru-dreapta (nu intr-una stanga-dreapta).
    Oricum, lucrurile par sa se precipite cu o asemenea viteza, se vor cam lamuri in maximum o luna, incat poate ca nu merita efortul unor astfel de speculatii.

    • Se pare că nu înțelegeți cum funcționează sistemul majoritar uninominal cu două tururi, pe care îl explic în fiecare articol. De aici, toată pseudo-argumentația dumneavoastră (cu sub-mediocrele referiri la politica din România, care se potrivesc precum nuca-n perete) se prăbușește ca un castel de cărți de cărți de joc. Aveți un nivel de cunoștințe execrabil despre politica franceză. De ce practicați sportul național românesc, vorbitul după ureche? Dacă nu înțelegeți sau nu cunoașteți ceva, vă e rușine să întrebați?

      PS Aveți și cunoștințe aproximative ale limbii franceze: este montagne-russe, nu montaigne, după numele filosofului francez Michel de Montaigne (1533 – 1592)