G4Media.ro

Prim ministrul britanic Boris Johnson a câștigat o bătălie, dar riscă să…

Sursa foto: gov.uk

Prim ministrul britanic Boris Johnson a câștigat o bătălie, dar riscă să piardă războiul/ Cum vede presa britanică eșecul moțiunii de neîncredere împotriva liderului Partidului Conservator, inițiată chiar de colegii săi

Luni seara, 211 deputați ai Partidului Conservator au respins moțiunea de neîncredere, dar 148 (41% din partidul parlamentar) au votat împotriva liderului lor.

Pentru presa britanică în ansamblul ei acest vot nu înseamnă nicidecum sfârșitul acestei revolte politice împotriva premierului Johnson.

Boris Johnson ar trebui să caute o ieșire onorabilă” – scrie într-un articol de opinie publicat de cotidianul de centru dreapta, The Times, Lordul William Hague, fost lider al Partidului Conservator (1997 – 2001) și care a exercitat mai multe posturi de ministru în guvernele conduse de John Major (1990 – 1997) și David Cameron (2010 – 2016).

Lordul Hague spune că această revoltă a parlamentarilor Conservatori nu a avut caracterul organizat, ca cele împotriva foștilor prim miniștri Margaret Thatcher, John Major sau Theresa May, ci provin dintr-o disperare cauzată nu de o anumită politică a prim ministrului ci de indignarea în opinia publică provocată de atitudinea sa de sfidare a regulilor pe care el însuși le-a impus restului populației în timpul carantinelor Covid.

  • “Natura acestei revolte particulare o face devastatoare atât din punct de vedere calitativ, cât și cantitativ. O victorie destul de strânsă a lui Boris Johnson nu reprezintă înfrângerea unei facțiuni rivale sau zdrobirea unui candidat alternativ, ci mai degrabă respingerea unui sentiment de disperare. Este mai puțin probabil să se dovedească un punct de cotitură, ci mai degrabă un reper pe un drum obositor către alte crize de încredere. Acesta este cel mai rău rezultat posibil din punctul de vedere al Partidului Conservator. În mod logic, aceștia ar trebui fie să se împace cu Johnson și să îl susțină, fie să îl doboare în mod decisiv și să treacă la un nou lider. Se pare că nu au făcut niciuna dintre cele două”, scrie fostul lider al Partidului Conservator.

“Boris Johnson a câștigat votul de încredere, dar în toate celelalte privințe el este marele perdant”, scrie Martin Kettle în cotidianul de stânga, The Guardian. După ce scrie că Johnson n-a scăpat de consecințe politice, reamintind că el este investigat de comisia parlamentară pentru imunități sub acuzația că a mințit în fața Camerei Comunelor și că pe 23 iunie urmează două alegeri parțiale în circumscripții vacante câștigate de Partidul Conservator la alegerile generale din 2019, editorialistul lui Guardian conchide:

  • “Patru dintre ultimii cinci premieri conservatori s-au confruntat acum cu votul partidului pentru a decide dacă ar trebui să rămână în funcție. Niciunul nu a reușit să transforme voturile de încredere în avantaj. Johnson se află acum în aceeași barcă cu Margaret Thatcher în 1990, John Major în 1995 și Theresa May în urmă cu patru ani. El nu mai este un atuu electoral. Heineken-ul a devenit rânced. Reconfirmându-l ca lider, parlamentarii conservatori și-au îngreunat mult sarcina de a fi realeși și au făcut mult mai probabilă o schimbare de guvern la următoarele alegeri.”

Reputatul săptămânal The Economist scrie că Boris Johnson este acum pe ultima poziție între miniștri ca încredere chiar între votanții Partidului Conservator, potrivit sondajelor de opinie și îi prevede un viitor sumbru:

  • “Se prefigurează un război civil, al cărui premiu nu este doar Downing Street (reședința prim ministrului – n.r.), ci și viitorul partidului. Scrutinul pentru desemnarea liderului a polarizat partidul între cei care consideră că Johnsonismul este o aberație, cu cheltuielile sale nesănătoase, disprețul față de aliații Marii Britanii și populismul grosolan, și cei care cred că acesta este încă valul viitorului. Iar la mijloc se află o masă de parlamentari, instinctiv loiali liderului lor, cu aversiune față de conflicte și care tânjesc după unitatea partidului. Aceasta s-a dus pe apa sâmbetei”, scrie The Economist.

Cotidianul de dreapta Daily Mail, un susținător al actualului prim ministru, avertizează asupra pericolelor răsturnării actualei guvernări și aducerea la putere a opoziției conduse de liderul Partidului Laburist, Sir Keir Starmer.

  • “Conservatorii au la dispoziție puțin peste doi ani pentru a se dovedi demni de un nou mandat la guvernare. Pot face acest lucru numai dacă încetează exercițiile de autocontemplare și se apucă de treabă pentru a îmbunătăți viața alegătorilor lor. Dacă vor continua, acest pluton de execuție circular nu poate avea decât un singur rezultat: o baie de sânge Conservatoare care să îl propulseze pe Sir Keir și coaliția sa de epave la guvernare”, avertizează editorialul din Daily Mail.

 

Urmărește mai jos producțiile video ale G4Media:

Susține-ne activitatea G4Media logo
Donație Paypal recurentă

Donează lunar pentru susținerea proiectului G4Media

Donează prin Transfer Bancar

CONT LEI: RO89RZBR0000060019874867

Deschis la Raiffeisen Bank
Donează prin Patreon

Donează

Citește și...

6 comentarii

  1. La numirea în fruntea partidului conservator a obținut 51%, acum a câștigat cu 60%. Presa occidentală este împotriva lui dar omul place la public, câștigă alegeri și în plus nici nu este atât de Trumpist pe cât se zice. Am ascultat pe BBC interviu cu doi conservatori care au votat pentru demitere care după mai multe critici, la întrebarea „dumneavoastră vă place de Boris Johnson?” s-au ferit să zică că nu-l plac, ba mai mult s-au grăbit să sublinieze acțiunile acestuia pentru care îl plac. Mai menționez că la ei alegerile sunt doar uninominale și dacă te pui contra unuia care prinde la electorat s-ar putea să nu mai fi ales.

    • „Omul place la public” hahahahaha ce penibil esti. Intreaba orice englez de boris si o sa vezi răspunsul. Dar ce sa știi tu, ai ascultat odata un interviu bbc si ai atins nirvana

    • Mai multe erori flagrante în acest comentariu:
      1) Pe 20 iunie 2019 la ultimul tur de scrutin pentru desemnarea candidaților la funcția de de lider al Partidului Conservator (nu a alegerii liderului, care este ales de membrii partidului) Boris Johnson a obținut într-adevăr 51% din voturi (160 din 313) , dar atunci erau trei opțiuni, ceilalți doi candidați fiind Jeremy Hunt 77 de voutri și Michael Gove 75. Aceasta este o variantă colportată de spin-doctorii lui Johnson care compară două sutiuații care nu sunt comparabile: desemnarea candidaților la funcția de lider al partidului și votul de neîncredere. Probabil dacă ar mai fi existat un tur de scrutin în 2019 Johnson ar fi obținut un procentaj mai mare de 59% în fața lui Hunt. Oricum, el a fost ales lider cu 2/3 din voturile membrilor Partidului Conservator. În plus, electoratul de atunci al deputaților Conservatori nu este comparabil cu cel de azi, pentru că între timp a avut loc un scrutin parlamentar, iar numărul deputaților și sctructura lor este alta acum. Deci nu vă mai lăsați manipulat de spin doctorii lui Boris.
      2) Doi parlamentari Conservatori? Care dintre ei? Pe John Penrose, care a demisionat din funcția de „țar anti-corupție” unde a fusese numit de Boris l-ați auzit spunând că prim ministrul trebuie să se retragă din funcție pentru că a încălcat codul ministerial? Dar pe Andrea Leadsom, fost ministră și sprijinitoare a Brexit care i-a cerut demisia pentru că nu mai are încredere în el? Dar alte zeci de parlamentari (în total 43) care s-au pronunțat public împotriva lui Johnson i-ați auzit?
      3) „Presa occidentală”? care este aceea? dar cea ne-occidentală care este? Cea din Rusia, China, Iran, Coreea de Nord?
      4) Publicul îl place pe Boris? Atunci de ce 59% se pronunță pentru demisia sa? De alegerile parțiale de la Wakefield și Tiverton și Honiton, câștigate în 2019 de Conservatori ați auzit? Dar de pierderile recente masive în alegerile locale din Anglia, Scoția și Țara Galilor ale Partidului Conservator ați auzit?
      5) Scrutinul majoritar uninominal funcționează așa: candidatul unui partid într-o circumscripție poate fi propulsat de un lider popular și scufundat de un lider impopular. De ce credeți dumneavoastră că 148 de deputați Conservatori (număr record) au votat împotriva lui Boris Johnson? Aveți impresia că ei nu simt pulsul opiniei din circumscipțiile lor?

  2. Time for another party!

  3. @Petru Clej
    Apreciez foarte mult comentariul dumneavoastră dar totuși am câteva completări.
    Întâi cred că catalogarea dumneavoastră cum că am comis erori flagrante este prea dură, chiar dumneavoastră îmi recunoașteți parțial unele dintre remarcile mele, chiar și din punctul dvs. de vedere le-aș numi doar erori.
    Am fost corect când am spus că a câștigat cu 51 și recunosc că poate ar fi câștigat cu două treimi într-un al doilea tur dar la fel de bine ar fi putut câștiga cu 52.
    Presa occidentală pe care o menționez este presa pe care o urmăresc cel mai mult în frunte cu DW și BBC(pe care le apreciez enorm), apoi Tolontan, Euronews și mai departe CNN, Times, Post și cam orice jurnalism cu un dram de bun simt; și da toată această presă pare oripilată de Boris Johnson și toți îi cântă în continuare prohodul.
    Când vorbeam că e plăcut de lume și câștigă alegeri mă gândeam la alegerile pentru primăria Londrei și ultimul rezultat istoric scos de conservatori sub conducerea sa.
    Nu-mi aduc aminte cum îi cheamă pe cei doi dar o să caut pe BBC și revin, ideea era că chiar dacă tocmai votaseră împotrivă aveau și lucruri apreciative de spus și se fereau să se dezică.
    Deci, mă repet, având acestea în vedere cred că ați exagerat când ați numit greșelile mele flagrante.

    • Comentarii eronate bazate pe informații greșite, comparații false și manipularea de către spin doctori. Dacă citeați cu atenție articolul și dacă citeați prea britanică de azi (așa cum am făcut eu) ați fi realizat că sunteți total în eroare și că atitudinea aici este negativă la adresa premierului Johnson, nu neapărat din motive ideologice, ci din motive de caracter și din cauza încălcării încrederii, care poate într-o țară ca România nu e mare lucru, dar în Marea Britanie nu este acceptabil. Vă recomand articolul scris de fostul lider al Partidului Conservator, William Hague, publicat în cotidianul The Times. Hague: Boris Johnson should look for an honourable exit

      Cât despre „presa occidentală” e un termen nebulos care nu prea are corespondent în realitate.