Prima moțiune de cenzură împotriva guvernului Franței condus de Francois Bayrou eșuează / Partidul Socialist (PS) se îndepărtează de partenerii săi de stânga și nu participă la vot

Fără surprize, moțiunea de cenzură semnată de celelalte trei partide ale Noului Front Popular (NFP, alianța stângii) – Franța Nesupusă (LFI, stânga radicală/extremă), Verzii (EELV) și Partidul Comunist (PCF) – nu a întrunit decât 131 de voturi, departe de cele 289 necesare destituirii guvernului.

Numai opt din cei 66 de deputați ai grupului PS din Adunarea Națională au votat în favoarea moțiunii, care ar fi eșuat chiar dacă Socialiștii i se alăturau, întrucât partidul Reunirea Națională (RN, dreapta populistă/extremă) și aliații săi, cu 142 de deputați nu au sprijinit moțiunea. Atunci când RN și NFP au votat împreună pe 6 decembrie 2024, cu 331 de voturi au cenzurat guvernul condus de premierul Michel Barnier, predecesorul lui Bayrou.

Importanța politică a gestului PS nu poate fi însă subestimată. Liderul partidului, Olivier Faure, a subliniat în discursul său din Adunarea Națională că Socialiștii nu votează cenzură datorită concesiilor obținute la negocierile cu guvernul Bayrou în privința proiectului de buget, cum ar fi renunțarea la suprimarea a 4.000 de posturi de profesori în educația națională și crearea a 2.000 de posturi suplimentare pentru acompanierea elevilor cu handicap, ca și menținerea taxei speciale pe veniturile ridicate în proiectul de buget pe 2025.

De asemenea, Faure a salutat deschiderea arătată de premierul Bayrou pentru rediscutarea reformei pensiilor, adoptate în 2023 în pofida opoziției opiniei publice, prin convocarea unor negocieri cu patronatele și sindicatele. Acum doi ani vârsta de pensionare fusese majorată de la 62 la 64 de ani. Dar Faure a menționat că PS rămâne un partid de opoziție și că va putea vota o moțiune de cenzură oricând, dacă guvernul nu se arată dispus la compromisuri.

Premierul Bayrou care conduce un guvern minoritar în Adunarea Națională a salutat atitudinea PS „Apare o altă cale, cu dificultate, după multă muncă, discuții și negocieri (…). O altă cale se conturează, astfel încât să se poată ajunge la un acord pentru a construi un viitor diferit”, a declarat premierul în fața Adunării Naționale. Premierul Bayrou a acuzat LFI, cel mai numeros partid al NFP, că a „ales războiul intern” pentru țară și că dorește ca „confruntarea să fie legea”.

La rândul lor, liderii LFI au reacționat cu iritare la delimitarea PS de NFP. Jean-Luc Mélenchon, liderul fondator al partidului acuză PS de „fracturare” a NFP. „PS fracturează” Noul Front Popular, dar «capitulează singur», a reacționat Melenchon pe X, după intervenția lui Olivier Faure. „Celelalte trei grupuri votează pentru cenzură. Noi continuăm lupta”, a adăugat el.

„Partidul Socialist s-a izolat de restul Noului Front Popular”, a reacționat Mathilde Panot, lidera deputaților LFI. „Noi suntem alternativa care continuă să lupte”, a adăugat ea.

Comentatorii politici au tras concluzia că acesta este sfârșitul NFP ca alianță politică a stângii. Deocamdată, guvernul Bayrou a supraviețuit. Dar aceasta a fost o luptă ușoară. Greul va începe atunci când va intra în dezbateri proiectul de buget, care trebuie să găsească reduceri de 60 de miliarde de euro, prin măriri de impozite și tăieri de cheltuieli publice. Atunci se va vedea care este raportul de forțe, când și RN va vota probabil împotriva guvernului. Premierul Bayrou știe că opoziția de stânga și dreapta nu poate doborî guvernul fără votul deputaților PS, cei mai moderați dintre opozanți. Problema prim ministrului este că dacă merge prea departe cu concesiile i-ar putea aliena pe propriii susținători, centriștii pro-prezidențiali și aliații de circumstanță, Republicanii (neo-gaulliști). Dar breșa creată joi prin distanțarea PS de aliații de stânga este un element inedit în politica franceză, prea puțin obișnuită cu negocierile și compromisul în ultimii 66 de ani ai celei de-a Cincea Republici. Iar acest lucru oferă o mică rază de speranță unui guvern minoritar, într-o țară aflată într-o profundă criză politică, economică și socială.