Primele 100 de zile ale lui Javier Milei: terapie de șoc, suferință socială, determinare intactă / Președintele vrea să conducă Argentina “de la filosofia Satanei, socialismul, la filosofia lui Dumnezeu, liberalismul”

Cu stilul său frontal și în ciuda rezistenței Parlamentului, a desființat bucăți întregi din stat, cu un cost social evident: la 100 de zile de la venirea la putere, președintele argentinian Javier Milei nu renunță la „revoluția” sa ultraliberală.

„Fără jumătăți de măsură”, „Deficit zero nenegociabil”: președintele „anarho-capitalist”, hiperactiv pe rețelele de socializare, nu și-a schimbat tonul de la învestirea sa pe 10 decembrie. Un prim bilanț sugerează „lumini și umbre”, undeva între indicatori în revenire și un bilanț social care se accentuează, transmite agenția AFP, citată de boursorama.com.

Drujba

“Motosierra” (drujba) candidatului Milei merge cu toată viteza pentru a demonta „statul inamic” și „orgia de cheltuieli publice”, vinovat în opinia sa de deficite bugetare structurale și de inflație cronică.

Numărul ministerelor a fost înjumătățit (la nouă), 50.000 de locuri de muncă în sectorul public au fost desființate, șantierele publice au fost înghețate, ajutoarele pentru cinematografie și știință au fost reduse, iar programele sociale și mass-media publice au fost supuse unui audit sever.

Între măsurile de impact și cele simbolice, guvernul se laudă cu rezultate pozitive: un buget lunar pozitiv în ianuarie și februarie, primul din 2011. Inflația încetinește (25% în decembrie, 20% în ianuarie, 13% în februarie). Iar Milei promite un adevărat punct de cotitură la mijlocul anului.

Economistul independent Marina dal Poggetto este de acord că „conturile sunt puse în ordine”. „Stabilizarea funcționează, chiar mai bine decât ne-am imaginat, dar există îndoieli cu privire la guvernabilitatea pe termen lung”.

„Au spus că nu voi rezista nici două săptămâni, nici o lună. Suntem aici de trei luni”, zâmbește Javier Milei.

Tensiuni sociale

Cealaltă parte a terapiei de șoc – devalorizarea cu 54% a peso-ului, liberalizarea prețurilor și sfârșitul subvențiilor pentru transport și energie – are un impact implacabil asupra puterii de cumpărare, care s-a prăbușit cu 18% în două luni, cea mai gravă scădere din ultimii 21 de ani. Iar consumul și activitatea economică sunt în plină scădere.

Potrivit unui observator economic privat, rata sărăciei este acum de 57% (față de 41% în urmă cu cinci luni). Printre creșterile nesustenabile se numără și cea a costului medicamentelor.

„Oamenii sunt conștienți că traversăm o perioadă foarte dificilă, dar încep să vadă ieșirea, lumina de la capătul tunelului”, insistă Milei, bazându-se pe sondaje în care, în general, nu a pierdut teren (aproape 50% imagine pozitivă).

„Imaginea pe care o putem desena este una de lumini și umbre. Drumul care ne așteaptă este complicat, iar următoarele luni vor fi intense și pline de evenimente”, spune Carlos Malamud, de la grupul de reflecție Real Insituto Elcano.

“Casta” recalcitrantă

Deși susține că a obținut rezultate bune în ceea ce privește cifrele economice, Milei recunoaște că revoluția sa de dereglementare a suferit eșecuri, confruntându-se cu un Parlament fragmentat, care este în cel mai bun caz ambivalent cu privire la amploarea reformelor.

De două ori, Parlamentul – unde micul său partid libertarian este doar a treia forță – a respins proiecte de dereglementare ambițioase (peste 300 de dispoziții), care afectează numeroase aspecte ale vieții publice și private: o „lege omnibus”, apoi un „mega-decret”, care face, de asemenea, obiectul unor contestații juridice privind constituționalitatea sa.

„Leul” (o imagine a sa pe care o invocă frecvent) descoperă acum realitatea democrației parlamentare: construirea de majorități și consens. Milei „este un președinte minoritar, fără o majoritate parlamentară, fără guvernatori (aliați), fără primari: o raritate în sistemul politic”, arată politologul Federico Zapata.

„Avem un președinte care intimidează, înspăimântă și amenință”, a declarat recent Martin Lousteau, un lider al opoziției moderate, deplângând un stil frontal care nu este propice compromisului.

„Un gladiator nu se predă niciodată”, a comentat președintele argentinian eșecurile sale parlamentare, semn, în opinia sa, al unei „caste” rezistente la schimbare.

Misiunea „divină”

Javier Milei a intrigat și a uimit la Forumul Economic de la Davos în ianuarie, prima sa deplasare în străinătate în calitate de președinte, cu un lung discurs despre „Occidentul în pericol” din cauza socialismului.

Și, în ciuda îmbrățișărilor sale mediatice cu Donald Trump – pe care îl admiră – și cu Papa Francisc – cu care s-a împăcat -, mediul extern nu a reprezentat aproape deloc o prioritate în primele luni ale președinției lui Milei.

Cu excepția Israelului, unde președintele argentinian a petrecut foarte mult timp, el nu ratează nicio ocazie de a-și etala apropierea spirituală față de statul evreu și față de iudaismul pe care îl studiază în particular.

El „se simte învestit cu o misiune divină”: să conducă Argentina „către filosofia lui Dumnezeu, care este liberalismul, și să o extragă din filosofia Satanei, care este socialismul”, diagnostichează Diego Giacomini, economist și prieten apropiat al lui Javier Milei, care prevede că va urma o „polarizare violentă”.