Prin cenușa statului

Crima din Caracal, radiogafia mafiei locale din Olt, cazul din Galați, valul de gafe la nivel înalt au expus statul român în toată decrepitudinea lui după 7 ani de administrație PSD și ALDE. Este cea mai lungă perioadă din istoria recentă cu marele partid aflat la cârma țării.

Crima a fost lebăda neagră, evenimentul neprevăzut, turnesolul dezastrului administrativ lăsat în urmă de una dintre cele mai corupte și incompetente guvernări de a care a avut parte România în ultimii ani.

Pe cele două fete le-a ucis, violat și ars foarte probabil Gheorghe Dincă, greu de crezut acum că ororile din Caracal au alt autor. Dar statul român a fost ars din temelii de altcineva. Prin cenușa lui orbecăim astăzi, în căutarea unor puncte de sprijin care să ne ajute să mergem înainte.

Sigur, veți spune, știam de la Colectiv încoace cât de prost funcționează administrația și că ceea ce ne ucide, la propriu, este cancerul corupției întins de sus până jos.

Știam, da, nimic nou, însă acum vedem cu toții cum instituții vitale, de la poliție la parchete, s-au diluat până la dispariție, iar autoritatea lor a fost înlocuită de mici mafii locale, de cârdășii între politicieni de la putere și interlopi.

Știam, evident, și am tot scris că o țară condusă de infractori, în care liderul suprem a înfundat pușcăria sub acuzația că a furat banii destinați modernizării sistemului de protecție a copiiilor, n-are nici un viitor.

Știați și voi, cei care în toți acești ani ați ales să părăsiți țara, că așa nu ajungem nicăieri. Astăzi România a devenit cel mai mare furnizor de migrație internă în interiorul UE, o țară în proces accelerat de depopulare, cu mari comunități stabilite în Spania, Italia, Marea Britanie sau Germania.

Dar nu știam că, de fapt, aproape nimic nu mai funcționează în jur, că tot sistemul s-a gripat, a paralizat și că țara se află în pragul unui colaps instituțional. Asta nu, nu știam. Cine-ar fi crezut că infecția s-a răspândit de sus, în tot corpul, până la straturile cele mai joase din societate?

Nu știam că funcționarii ei, fie dintre cei mărunți de tot, s-au dezumanizat în asemnea hal, de la cel mai mic la cel mai mare, pe scară ierarhică până la ministru, încât doi polițiști se transformă în lemne și privesc indiferenți o fată de 14 ani plină de sânge.

Nu ne puteam imagina că există polițiști sau operatori de la 112 care tratează cu sictir cazurile de viol și răpire.

N-am fi bănuit că tot mortul e de vină, că ministrul educației îi ține morală Alexandrei post mortem, reproșându-i la televizor victimei ucise cu sălbăticie că s-a urcat în mașina răpitorului.

N-ați fi crezut că, după mintea unui șef de direcție pentru protecția copilului, un minor de 14 ani poate avea ”un raport sexual consimțit”. Cum au ajuns asemenea oameni să aiba în pază destinele unor copii lăsați în grija statului?

Nu știam că am coborât cu toții atât de jos, că ne-am înrăit și urâțit în asemenea hal, trași, acolo, în mocirla statului nefuncțional, de o adunătură de infractori, de proști și de analfabeți.

Dezumanizarea, lipsa de empatie, cinismul abisal vin în primul rând din proastă creștere, din absența educației elementare, de acord, dar mai există o explicație: contraselecția ultimilor ani din politică și din instituții.

Contraselecția, răsturnarea valorilor, se văd azi lucrând cu spor la demolarea ultimelor fărâme de încredere în capacitatea statului de a apăra un drept elementar: dreptul la viață.

Sentimentul de insecuritate n-a fost niciodată mai prezent printre oamenii de rând. Neîncrederea în instituții a atins cota de avarie. Disoluția autorității amenință însăși existența statului democratic.

Am văzut apoi cu toții cum sentimenul de neîncredere, absolut legitim în situația dată, a fost amplificat la maximum de conspiraționiștii locali, de idioții utili sau de ticăloșii de profesie. Dar n-a fost numai mâna lor.

Am observat pe site-urile de știri activarea totală a trolilor, boților și postacilor cu misiune. Prin mesaje țintite, formulate cam la fel, au sădit confuzie, neîncredere, conspirații pentru a spulbera încrederea în instituții: fetele trăiesc, au fost traficate, Alexandra nu putea fi arsă, statul vrea să mușamalizeze totul etc., etc.

Am asistat inclusiv la o tentativă grosolană de a lega cazul Caracal de scutul american de la Deveselu și de a sugera că cele două fete ucise ar fi victimele unor rețele de prostituție la care apelau soldații americani din zonă.

S-a încercat chiar acreditarea ideii că acesta ar fi motivul pentru care procurorii români intenționează să ceară ajutorul FBI, pentru a ancheta soldați americani. S-a dovedit rapid că asistăm la o minciună propagandistică, însă odată lansată în spațiul public se propagă cu o viteză uluitoare, iar adevărul o ajunge mai greu din urmă.

Sunt poate cele mai relevante indicii că inamicii României exploatează, la rândul lor, cazul Caracal la maxim pentru a obține în final o populație debusolată și, în consecință, vulnerabilă la orice manipulare și fake news.

Problema nu este atât că PSD și ALDE vor fi îngropate politic pentru o perioadă de lebăda neagră, care va avea efect de napalm pentru cele două partide. Altceva este infinit mai grav. Vor lăsa în urma lor un stat distrus, în genunchi. Opoziția va avea misiunea imposibilă să-l reconstruiască, dacă poate.

PSD și ALDE au pierdut deja alegerile, Guvernul Dăncilă gestionează doar tranziția.

Cu Dragnea la închisoare și Dăncilă candidat la prezidențiale, aproape invizibilă în sondajele de opinie, cu un guvern plin de miniștri care cum deschid gura trebuie demiși în secunda doi pentru prostiile debitate, cu un buget ajuns la fundul sacului și cu tăieri masive de cheltuieli, marele partid nu prea are șanse să mai rămână multă vreme la putere.

Doar în situații-limită, de criză majoră, putem testa cu adevărat capacitatea administrativă a unui guvern. Când e liniște și pace, cu puțin ajutor propagandistic de la televiziunile mogulilor, incompetența nu se vede parcă atât de strident, nu doare și nu scoate din minți pe nimeni.

Și acum puțină istorie contrafactuală. Să zicem că după alegerile din mai, PNL, USR și PLUS intrau la guvernare, împreună sau separat. Aveau loc crimele de la Caracal, iar toate complicitățile locale, impotența poliției și tot statul eșuat s-ar fi spart în capul lor.

Tot ei ar fi trebuit să găsească azi soluții pentru a petici găurile sacului bugetar decavat de măsuri populiste. Ar fi trebuit să taie în carne vie, din bugetele ministerelor umflate de clientela PSD ALDE, de la investiții, de la educație, de la autostrăzi, exact cum procedează azi Teodorovici și Dăncilă.

Pe scurt, dezastrul pe care îl decontează azi cele două partide ar fi explodat în față opoziției dacă Dăncilă ar fi ales să demisioneze și să invite PNL, USR și PLUS să-și asume guvernarea.

Din acest motiv, PSD și ALDE trebuie să guverneze până la capăt, inclusiv cu Pro România dacă simt nevoia să-l recupereze pe Victor Ponta.

Într-o țară distrusă metodic în ultimii șapte ani, lebedele negre apar ceva mai des. Iar reconstrucția poate să înceapă doar dacă autorii dezastrului plătesc ei factura politică, până la capăt.

Abia atunci ne vom putea ridica, poate, din cenușa statului.